monitor strategic

MONITOR STRATEGICRevistă editată de Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară,membru al Consorţiului Academiilor de Apărare şi Institutelor de Studii deSecuritate din cadrul Parteneriatului pentru Pace, membru asociat alProiectului de Istorie Paralelă pentru Securitate prin Cooperare.

• Prof. asociat dr. JORDAN BAEV, Colegiul de Apãrare ºi Stat Major, „G. S. Rakovsky”,Sofia, Bulgaria• Prof. univ. dr. DENNIS DELETANT, University College London, Marea Britanie• SORIN ENCUÞESCU, Preºedintele Asociaþiei „Manfred Wörner”, Bucureºti, România• Lector univ. dr. IULIAN FOTA, Consilier prezidenþial, Preºedinþia României• Dr. SERGHEI KONOPLIOV, Harvard University Program for Black Sea Security, SUA• Prof. dr. CRAIG NATION, Department of National Security&Strategy, US Army WarCollege, USA• Prof. dr. REINER POMERRIN, Universitatea din Dresda, Germania• Prof. dr. ERWIN SCHMIDL, Academia Naþionalã de Apãrare, Viena, Austria• Prof. univ. dr. MICHAEL SHAFIR, Universitatea „Babeº Bolyai”, Cluj-Napoca, România• Colonel (r) dr. SHAUL SHAY, Senior research fellow, International Policy Institute forCounter-Terrorism at the Interdisciplinary Center, Herzliya, Israel• Prof. univ. dr. VASILE SECÃREª, ªcoala Naþionalã de Studii Politice ºi Administrative,România• Dr. JEFFREY SIMON, Senior research fellow, Institute for National Strategic Studies,National Defense University, Washington D.C., SUA• Comandor (r) GHEORGHE VARTIC, istoric militar, C.S.E.E.A., România

ADRESAStr. Constantin Mille nr.6, sector 1, Bucureºti, cod 010142,telefon: 0040 21 315.17.00, fax: 0040 21 319.58.01www.mapn.ro/diepa/ispaime-mail:[email protected]

Revista a fost inclusă în baza de date a Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice din ÎnvăţământulSuperior, fiind evaluată la categoria „C”.

REDACTOR-ªEF• General-maior (r) dr. MIHAIL E. IONESCU, directorul Institutului pentru Studii Politice de Apãrare

ºi Istorie Militarã, Ministerul Apãrãrii Naþionale, România

COLEGIUL DE REDACÞIE

Monitor Strate-gic

Nr. 3-4 / 20122

Monitor StrategicSUMAR

B 00136/06.2012ISPA

IM —

mon

itor

str

ateg

ic 3

-4 /

2012

Redactor şef-adjunct: Şerban Filip CioculescuRedactor: Simona Soare

Tehnoredactor: Maria DumitruTiparul executat la Tipografia SEMNE

SECURITATEA ECONOMICĂ A ROMÂNIEI / 3Dr. Bogdan Câmpianu – Dezvoltarea pieţei de capital / 5Dr. Ionuţ Dumitru – România. Perspective macroeconomice şi provocări la adresa politicilor economice / 15Dr. Lucian Anghel – Cum finanţăm economia? Bursa de valori, una din soluţiile potenţiale(comunicări prezentate în cadrul „Proiectului Foişor”, 24 aprilie 2012, Bucureşti) / 30

REGIUNEA EXTINSĂ A MĂRII NEGRE: ACTUALITATE ŞI PERSPECTIVE / 43Dr. Paraschiva Bădescu – Zona Extinsă a Mării Negre: provocări şi oportunităţi / 45Dr. Simona R. Soare – The Impact of the European Economic Crisis on the EaP and Its Crisis ManagementFlagship Initiative / 51Dr. Şerban Filip Cioculescu – Viziunea Turciei şi Rusiei asupra Regiunii extinse a Mării Negre: rolul şiinfluenţa actorilor locali / 68Bogdan Mihai Popescu – EU and Russia Energy Dialogue: between cooperation and conflict / 81

SECURITATE INTERNAŢIONALĂ / 95Monica Elena Paraschiv – Ballistic Missile Defense: NATO and Russia /97Diana Papadopol – Diplomaţia panda”: China şi noua sa diplomaţie publică /106Ana Maria Ghimiş – East versus West for the Arctic? / 114

PUNCTE DE VEDERE / 125Dr. Mihail E. Ionescu – Un Orient Mijlociu Islamist? / 127Iuliu Diculescu – Studii şi strategii de securitate: o perspectivă critică / 133Dr. Şerban Filip Cioculescu – Campania NATO din Libia: cauze şi consecinţe ale „bombardamentuluiumanitar” / 136Dr. Şerban Liviu Pavelescu – Dimensiunea militară şi de securitate a Grupului de la Vişegrad / 142

RECENZII / 149Recenzie la volumul Apusul Westphaliei? Statul naţional în sistemul relaşiilor internaţionale în anii post-RăzboiRece de Iuliana–Simona Ţuţuianu– dr. Georgeta Chirleşan / 151Recenzie la volumul Următorii 100 de ani. Previziuni pentru secolul XXI/ The Next 100 Years. Forecasts for theXXI Century de George Friedman - Silviu Petre / 154

––––––

Monitor Strategic

3SECURITATEA ECONOMICĂ A ROMÂNIEI

SECURITATEA ECONOMICĂA ROMÂNIEI

Monitor Strate-gic

Nr. 3-4 / 20124

Monitor Strategic

Monitor Strategic


Dezvoltarea pieţei de capitalDr. Bogdan CÂMPIANU*

Director al Equity Markets Raiffeisen Capital&Investment

Dezvoltarea pieţei de capital – DE CE?

Este extrem de relevanta o comparatie intre nivelul de dezvoltare al intermedierii financiare inRomania fata de Polonia, tara care a devenit cel mai important centru financiar din Europa Centrala.In timp ce sectorul bancar este intr-un stadiu comparabil de dezvoltare, piata de capital, cu cele douasectoare cheie – piata titlurilor de stat si piata actiunilor, este mult ramasa in urma, nefiind deocamdatao alternativa viabila de finantare a economiei. PIB-ul polonez este de 2,6 ori mai mare decat alRomaniei iar valoarea totala a activelor bancare este de doar 3,2 ori mai mare.

In schimb, valoarea titlurilor de stat detinute de institutii nebancare in Polonia este de douazeci sidoua de ori mai mare decat in Romania iar valoarea free-floatului pentru primele 20 de compaii listatela Bursele celor doua tari, adica a actiunilor aflate in circulatie si detinute de actionarii minoritari,este de doisprezece ori mai mare decat in Romania. Aceste date ne arata ca piata de capital romaneascaeste mult ramasa in urma si este in buna masura inchisa marilor investitori institutionali nebancari.

Sursa: Eurostat, Banca Naţională a României, Bursa de Valori Bucureşti, Bursa de la Varşovia: Gielda PaperowWartosciowych w Warszawie, Ministerul de Finanţe al Poloniei

* Comunicare susţinută în cadrul „Proiectului Foişor”, 24 aprilie 2012, Bucureşti

Monitor Strate-gic

Nr. 3-4 / 20126

Monitor Strategic

Sursa: Bursa de Valori Bucureşti, Bursa de la Varşovia: Gielda Paperow Wartosciowych w Warszawie, Bursa de laViena: Wiener Borse AG

Piata foarte mica prin raportare la dimensiunea economiei limiteaza accesul investitorilor institu-tionali. Principala cauza a faptului ca piata este mica este numarul mic de companii pe Bursa cat sidimensiunea mica a majoritatii covarsitoare a companiilor listate. Daca analizam cele mai mari 20 decompanii de la cele trei burse, vedem ca valoarea lor de piata este de sub 12 mld EUR in RO – de 6,6ori mai putin decat top 20 in Polonia si 6,4 ori mai putin decat in AT. Daca mergem la adevaratamasura a lichiditatii Bursei – valoarea actiunilor detinute de micii actionari, acele actiuni care circula(in jargon free float) diferenta fata de Polonia este de 10 ori mai mare.Din cele 3,6 mld free float alecompaniilor din top 20 in Romania cca 2 mld sunt actiunile FP. Rezulta ca un investitor institutional carevrea sa investeasca in companii din Romania in mod direct are un bazin de lichiditate extrem de mic.

Sursa: Bursa de Valori Bucureşti, Bursa de la Varşovia: Gielda Paperow Wartosciowych w Warszawie, Bursa de laViena: Wiener Borse AG. Date valabile la 31 decembrie 2011.

Monitor Strategic


Piata mica rezulta in Lichiditatea zilnica mica si un risc ridicat de intrare: daca vreau sa investesc10 mil EUR (o suma modica pentru marii investitori institutionali) fara sa depasesc 10% din rulajulmediu zilnic pentru ca sa nu ridic pretul la achizitie, am nevoie de de mai putin de jumatate de zi inPolonia si de 11 zile la Bucuresti

Sursa: CSSPP, KNF: Autoritatea de Supraveghere Financiară Poloneză, date disponibile la 29 februarie 2012.Notă: conform celor mai recente date disponibile, respectiv septembrie 2011.

In ceea ce priveste cererea de instrumente financiare locale, fondurile de pensii poloneze aufost lansate inca din 1998 si au ajuns in prezent la active de peste 50 mld EUR. Fondurile de pensiilocale au avut de la inceput o restrictie: puteau investi doar 5% din activele lor in strainatate.Aceasta restrictie a putut sa fie fixata pentru ca tara nu era membru UE in acel moment. Aceastarestrictie nu le-a afectat foarte mult performanta, intrucat a existat, mai ales in ultimii ani, o ofertaabundenta de instrumente locale, astfel incat la sfarsitul lui 2011 doar 0,5% din activele fondurilorde pensii poloneze erau investite in active straine, adica mult mai putin chiar decat limita legala.Prin comparatie, fondurile de pensii romanesti, care au pornit abia in 2008, au ajuns la active decca 1,5 mld EUR, din care deja 10% sunt investiti in active straine, datorita deficitului puternic deinstrumente locale. Nu putem decat sa credem ca, in lipsa unei cresteri a numarului si cantitatii deinstrumente locale, acest fenomen se va agrava iar acumularile locale de capital vor contribui, dince in ce mai mult la dezvoltarea altor tari.

Monitor Strate-gic

Nr. 3-4 / 20128

Monitor Strategic

Monitor Strategic


Dezvoltarea pieţei de capital – cum?

Cum au ajuns Viena si Varsovia capitalele financiare ale Europei Centrale ? Dezvoltarea pieteide capital inseamna atat dezvoltarea ofertei de instrumente locale cat si dezvoltarea cererii dinpartea unei baze de investitori instiuttionali locali (adica acea mutare progresiva catre un modelbazat pe acumularea interna despre care vorbea colegul meu). In Polonia, asa cum am aratat,dezvoltarea pietei de capital locale a fost un obiectiv politic urmarit cu consecventa pe parcursulunei perioade lungi. Pe partea ofertei de instrumente locale, aceasta a fost creata prin programeambitioase de privatizare, companiile de stat care alcatuiesc infrastructura economiei nationalefiind printre putinele companii de dimensiunea necesara. La bursa din Varsovia, aceste companiiprivatizate partial sau integral de stat prin intermediul Bursei detin chiar 85% din capitalizareacompaniilor din Top 20, ceea ce demonstreaza ca dezvoltarea pietei de cpaital locale a fost unproiect politic. . In Romania, Transelectrica si Transgaz sunt singurele companii privatizate partialprin vanzarea pe Bursa, prin oferta publica, a unor pachete minoritare de actiuni. In afara deaceste doua exceptii, privatizarile din Romania au fost realizate doar prin tranzactii bilaterale cuinvestitori financiari sau strategici. Aceasta metoda a permis restructurarea rapida si in profunzimea economiei dar a facut ca centrul de decizie pentru multe industrii sa se mute in afara tarii si nua permis dezvoltarea unei piete locale de capital atragatoare pentru marii investitori institutionali.

Monitor Strate-gic

Nr. 3-4 / 201210

Monitor Strategic

Monitor Strategic


Sursa: BloombergNotă: WIG20 reprezintă indicele bursei de valori din Varşovia pentru cele mai importante 20 de companii

In ceea ce priveste oferta de instrumente locale, guvernul polonez a publicat un program deprivatizare pe care l-a respectat in foarte mare masura iar privatizarile planificate au avansat indiferentde conditiile de piata. Nimeni nu poate sa ghiceasca piata. Majoritatea covarsitoare a managerilor defonduri sunt sub piata in fiecare an iar ei fac asta zi de zi. Cum ar putea un functionar sa aiba operformanta mai buna decat aceasta? De aceea ideea de a prinde cel mai bun moment este o idee caretrebuie abandonata – intotdeauna piata va oferi pretul corect. Mai mult, in Polonia, executia cuconsecventa a planului de privatizari a dus la increderea investitorilor si la evaluari din ce in ce maibune. De aceea, in executia programului de privatizare prin piata de capital obiectivul este maximizareacastigurilor pe ansamblul portofoliului de proiecte si mai putin pe fiecare proiect in parte. Ca satranspunem in termeni locali aceaste principii, oferta Petrom ar fi trebuit facuta pentru a arataconsecventa – nefinalizarea ei a creat o mare neincredere atat intre bancile de investitii cat si intreinvestitori iar aceasta neincredere este dificil de reparat.

Monitor Strate-gic

Nr. 3-4 / 201212

Monitor Strategic

Programul de privatizări prin intermediul bursei – Stadiul actualşi propuneri

Notă: la 26 martie 2012, estimare Raiffeisen Capital&Investment

Monitor Strategic


ANEXE

Monitor Strate-gic

Nr. 3-4 / 201214

Monitor Strategic

Monitor Strategic


ROMÂNIAPerspective macroeconomice şi

provocări la adresa politiciloreconomice

IonIonuţ DUMITRU*,

economist-şef Raiffeisen Bank


Monitor Strate-gic

Nr. 3-4 / 201216

Monitor Strategic

Monitor Strategic


Monitor Strate-gic

Nr. 3-4 / 201218

Monitor Strategic

Monitor Strategic


Monitor Strate-gic

Nr. 3-4 / 201220

Monitor Strategic

Monitor Strategic


Monitor Strate-gic

Nr. 3-4 / 201222

Monitor Strategic

Monitor Strategic


Monitor Strate-gic

Nr. 3-4 / 201224

Monitor Strategic

Monitor Strategic


Monitor Strate-gic

Nr. 3-4 / 201226

Monitor Strategic

Monitor Strategic


Monitor Strate-gic

Nr. 3-4 / 201228

Monitor Strategic

Monitor Strategic


Monitor Strate-gic

Nr. 3-4 / 201230

Monitor Strategic

Cum finanţăm economia?Bursa de Valori, una dintre soluţiile

potenţialeDr. Lucian ANGHEL*,

Preşedintele Consiliului Bursei de Valori Bucureşti


Monitor Strategic


Monitor Strate-gic

Nr. 3-4 / 201232

Monitor Strategic

Monitor Strategic


Monitor Strate-gic

Nr. 3-4 / 201234

Monitor Strategic

Monitor Strategic


Monitor Strate-gic

Nr. 3-4 / 201236

Monitor Strategic

Monitor Strategic


Monitor Strate-gic

Nr. 3-4 / 201238

Monitor Strategic

Monitor Strategic


Monitor Strate-gic

Nr. 3-4 / 201240

Monitor Strategic

Monitor Strategic


Monitor Strate-gic

Nr. 3-4 / 201242

Monitor Strategic

Monitor Strategic

43REGIUNEA EXTINSĂ A MĂRII NEGRE: ACTUALITATE ŞI PERSPECTIVE

REGIUNEA EXTINSĂ A MĂRIINEGRE: ACTUALITATE

ŞI PERSPECTIVE

Monitor Strate-gic

Nr. 3-4/201244

Monitor Strategic

Monitor Strategic


Din punct de vedere geografic şi istoric,Regiunea extinsă a Mării Negre (REMN), ceinclude şi Caucazul de Sud, este parte a Europei,leagănul civilizaţiilor la porţile continentului, curădăcini în culturile antice greacă şi romană.Amplasarea strategică a regiunii la răscruceadintre Europa, Orientul Mijlociu şi Asia Centralăa făcut din Marea Neagră un subiect de îndelun-gate dispute şi războaie între puterile care doreausă deţină controlul asupra acesteia.

O serie de evenimente istorice fără precedentau adus în atenţia Occidentului Regiunea extinsăa Mării Negre, care include statele riverane laMarea Neagră, Moldova şi ţările din Caucazul deSud – Armenia, Azerbaidjan şi Georgia, arătaRonald D.Asmus, subliniind necesitatea caaceasta să se afle între priorităţile de pe ordineade zi euro-atlantică1.

1. La începutul anilor ’90, în regiuneaMării Negre au avut loc schimbări radicale denatură politică, militară, economică şi geo-politică. Desfiinţarea Tratatului de la Varşovia aeliminat confruntarea militară între cele douăblocuri militare, care a planat timp de peste patrudecenii asupra regiunii după cel de-al DoileaRăzboi Mondial. Se deschideau astfel perspectiveca Regiunea Mării Negre, considerată o zonăfierbinte în perioada Războiului Rece, să aspirea deveni o zonă de bună vecinătate şi cooperareîntre statele riverane.

Desintegrarea Uniunii Sovietice a rezultat înapariţia a şase noi state independente în regiuneaMării Negre – Federaţia Rusă, Ucraina, Georgia,

Republica Moldova, Armenia şi Azerbaidjan,alăturându-se altor state independente din zonă– Bulgaria, România, Turcia, Grecia. In prezent,regiunea este într-o nouă fază istorică: litoralulde vest este integrat în NATO (Bulgaria, Grecia,România şi Turcia) şi Uniunea Europeană(Bulgaria, Grecia şi România, iar Turcia este înproces de negociere); ţările de pe litoralul de estau stabilit relaţii de cooperare cu NATO şi UE,iar unele din acestea şi-au propus drept obiectivintegrarea în aceste organizaţii. Toate statele dinregiunea lărgită a Mării Negre sunt angajate înrelaţii instituţionale cu structurile euro-atlantice:Consiliul Europei şi OSCE; NATO - Parteneriatulpentru Pace, Consiliul NATO-Rusia şi partene-riatul NATO-Ucraina, prcum şi ParteneriatulEstic al UE.

Transformări radicale au avut loc, de aseme-nea, în domeniul economic. In afară de Grecia şiTurcia, ţări cu o economie de piaţă consolidată,celelalte state din regiunea Mării Negre au tra-versat un proces complex de tranziţie de la o eco-nomie centralizată la o economie de piaţă. Pentrustatele ex-sovietice, acest proces a fost şi maicomplex, dat fiind faptul că ele au făcut partedintr-un sistem economic unitar complex, înaintede a trece la edificarea economiilor naţionale.Aceste ţări s-au angajat într-un proces complexde identificare a căilor de conectare la relaţiileeconomice externe, de a-şi găsi un loc propriu îneconomia mondială. Totodată, nivelul de dezvol-tare economică a statelor din regiune a fost şieste diferit.

Zona extinsă a Mării Negre:provocări şi oportunităţi

Ambasador Dr. Paraschiva BĂDESCU

Monitor Strate-gic

Nr. 3-4/201246

Monitor Strategic

2. Paralel cu transformările radicale politiceşi economice, statele din zonă s-au confrun-tat cu riscuri şi ameninţări pentru securi-tatea şi stabilitatea naţională şi regională,printre care evenimentele din Georgia, războiulruso-georgian din 2008, problema flotei ruseşti şia Crimeei in relaţiile ruso-ucraineene, conflictuldintre Armenia şi Azerbaidjan privind Nagorno-Karabah,mişcarea separatistă în Transnistria(Republica Moldova), conflicte etnice şi teritorialeexistente sau potenţiale, o cronică subdezvoltareeconomică şi sărăcie. La acestea se adaugă şiunele probleme “vechi” care sunt încă prezenteîn relaţiile dintre statele regiunii, cum ar fi disputaîntre Grecia şi Turcia privind demarcarea apelorteritoriale şi posesia insulelor din Marea Egee,situaţia minorităţilor ş.a.

Stabilitatea, securitatea şi pacea în aceastăregiune sunt ameninţate de noi riscuri care includmanifestări de extremism, separatism sau tero-rism, precum şi dispute teritoriale, cursa regio-nală a înarmărilor, probleme ale mediului încon-jurător şi creşterea crimei organizate transnaţio-nale. Conflictele nerezolvate pe teritoriul unorstate sau între statele din Caucazul de Sud re-prezintă un risc potenţial de reizbucnire a ostili-tăţilor şi noi valuri de migranţi, constituind unobstacol important pentru dezvoltarea întregiiregiuni. In Caucaz, efectele războiului ruso-geor-gian din 2008 nu au fost încă depăşite, iar existen-ţa ”de facto” a unor entităţi autoproclamate dreptindependente continuă să complice integrarearegională.

3. Deşi problemele menţionate mai sus suntreale şi trebuie să fie abordate şi rezolvate, seimpune, totodată, acreditarea importanţei strate-gice a regiunii din perspectiva necesităţii deconsolidare a stabilităţii şi evoluţiilor democraticeale statelor riverane, a relevanţei acesteia încombaterea terorismului, crimei organizate şitraficului ilicit de toate categoriile ş.a.

Regiunea Mării Negre se confruntă cu ovarietate de riscuri şi probleme, dar şi cu opor-tunităţi pentru soluţionarea acestora. OSCE,Consiliul Europei, UE, NATO şi ONU sunt dejaprezente în zonă prin diferite mecanisme şiprograme. Este necesară mai multă sinergie întreorganizaţiile internaţionale şi mai multă energie

pentru a orienta întreaga regiune pe o cale solidăde stabilizare, democraţie şi dezvoltare econo-mică.

UE şi NATO au avut o politică proactivă înregiune, au fost încheiate diferite înţelegeripentru dezvoltarea cooperării multilaterale înMarea Neagră. Intre statele riverane există dife-rite mecanisme şi forme de cooperare, precumOCEMN (Organizaţia de Cooperare Economicăîn Marea Neagră), Forumul pentru Dialog şiParteneriat la Marea Neagră, Iniţiativa UEpentru Marea Neagră etc. Trebuie spus, însă, cărezultatele cooperării multilaterale nu au fost laun nivel satisfăcător, iar unele iniţiative regionaleau fost privite cu neîncredere, îndeosebi datorităperceputei conexiuni a acestora cu politicile con-ductelor energetice, iar potenţialul aranjamen-telor de cooperare pare să fie umbrit de politicilebazate pe anumite interese şi alianţe ad-hoc2.

Datorită evoluţiilor din zonă, integrarea euro-atlantică a fost temporizată, fiind înlocuită curelaţii de parteneriat bilateral ale UE. MareaNeagră este spaţiul unor tensiuni puternice legatede resursele energetice şi controlul căilor de co-municaţii. La acestea se adaugă vechile rivalităţicare-şi au rădăcinile în istoria statelor riverane şiîn conflictul civilizaţiilor.

Perspectiva ca Marea Neagră să devină “hub”energetic este afectată de politicile externe domi-nant vectoriale ale Ucrainei, pe de o parte, şi aleTurciei, pe de alta. Ucraina este confruntată cuprobleme legate de tranzitul energiei; penuriaenergetică şi deficitul bugetar o vor împinge maiaproape de Rusia, iar UE va fi tot mai rezervatăde a învesti în infrastructura tranzitului de energie.Datorită acestor evoluţii, Rusia poate deveni unfactor tot mai influent în regiunea Mării Negre3.

4. Importanţa strategică a regiunii lărgitea Mării Negre este tot atât de actuală astăzi,precum a fost în timpul Imperiului Roman. Eareprezintă, pentru toate intenţiile şi obiectivele,frontiera orientală a Europei şi ca atare trebuiesă constituie o parte tot mai bine integrată a aces-teia, indiferent de separaţiile etnice, naţionale şiculturale înregistrate în istoria mai îndepărtatăsau mai recentă a regiunii. In ciuda problemelorcomplexe cu care se confruntă încă această zonăîn virtutea istoriei ei îndelungate, uneori neferi-

Monitor Strategic


cite, dar mereu dinamice, trebuie subliniat căaceastă istorie a oferit atât bazele, cât şi motivaţiaunei participări active şi de success la economiaglobală şi la comunitatea politică internaţională.

SUA şi Europa au un interes major în a-şidiversifica sursele de aprovizionare cu energie,iar Marea Neagră este o rută ideală prin carepetrolul şi gazele naturale provenite din alte sursedecât OPEC şi regiunea Golfului Persic să ajungăpe pieţele europene. Potenţialul acestor surse esteconsiderabil. Regiunea extinsă a Mării Negre esteo zonă tradiţională de tranzit şi un importantfurnizor de energie. Resursele energetice şipotenţialul de transport energetic din Caucazulde Sud constituie un garant important al securităţiienergetice a Europei în viitorii ani.

In ianuarie 2011, Parlamentul European aadoptat o rezoluţie privind Marea Neagră, în carese arată că, de fapt, din 2005, regiunea a intratîntr-o nouă fază. Parlamentul European recunoaş-te “importanţa geo-strategică a Mării Negrepentru securitatea energetică a UE” şi subliniazănecesitatea lansării unei strategii a UE pentruconsolidarea coerenţei şi vizibilităţii de ac-ţiune în regiune.4

In politicile occidentale faţă de regiuneaMării Negre sunt urmărite patru mari obiective:întărirea independenţei şi prosperităţii statelordin regiune prin venituri obţinute din producţiade energie; întărirea securităţii pieţei energeticela nivel global, la adăpost de politicile concuren-ţiale; stabilirea unor legături economice strânsecu noile state din regiune pentru prevenirea saurezolvarea paşnică a eventualelor conflicte regio-nale. Din punct de vedere al intereselor occiden-tale, europene şi americane, relaţiile cu stateledin regiunea Mării Negre constituie un punct dereferinţă important în orice planificare strategicăvizând viitorul politic al Marelui Orient Mijlociu5

Regiunea este atractivă pentru investitoriistrăini, în special companii petroliere multina-ţionale. De aceea, soluţionarea conflictelor exis-tente şi prevenirea unor noi conflicte este consi-derată drept o premiză esenţială pentru securi-zarea căilor de export a energiei, iar stabilitatea

politică internă este o altă precondiţie pentrudezvoltarea proiectelor în domeniul energiei şiinfrastructurii care sunt de importanţă vitalăpentru întreaga regiune6.

Zona extinsă Marea Neagră-Marea Caspicăcapată tot mai multă importanţă din punct devedere al producţiei, transportului şi distribuiriienergiei. Intreaga zonă se află la interferenţacoridoarelor de transport care leagă Europa deCaucazul de Sud, Asia Centrală şi OrientulApropiat. Din punct de vedere economic, bazinulMarea Neagră-Marea Caspică este zona cu celmai rapid ritm de dezvoltare pe plan global7. Inacest context, importanţa aceastei zone strate-gice este incontestabilă, cale de conectare a infra-structurii de transport şi energiei între Asia şiEuropa. Intreaga regiune are un potenţial enormsă devină o poartă între Balcani şi Caucazul deSud, care leagă România cu Georgia şi, prinAzerbaidjan, cu bazinul Caspic.

Toate ţările din Caucazul de Sud, precum şiRusia, Turcia şi Iranul sprijină avansarea unoriniţiative concrete privind pacea, securitatearegională şi prosperitatea economică naţionalăîn regiune.

5. Statele occidentale par să fie preo-cupate în primul rând de crearea unui cli-mat de securitate în regiune, astfel încâttransportul resurselor energetice să fie în sigu-ranţă. Dar securitatea nu poate exista într-un vid,ci prin conjugarea eforturilor şi folosirea eficientăa mecanismelor existente, precum OCEMN,Blackseafor, Măsuri de Consolidare a Securităţiişi Increderii în Marea Neagră – iniţiative la careparticipă toate statele din regiune, dar şi celeoferite de OSCE, UE şi NATO.

Persistă preocupări privind tipurile tradiţio-nale de ameninţări la adresa securităţii, generatede trupele staţionate pe teritoriul altor state,schimbările de facto ale graniţelor, conflicteleetnice etc. Multe din aceste ameninţări sunt legate– direct sau indirect – de Rusia.

Principalul obstacol în calea dezvoltăriituturor democraţiilor noi ale Europei, fie ele din

Monitor Strate-gic

Nr. 3-4/201248

Monitor Strategic

zona adriatică sau din a Mării Negre, este, fărăîndoială, instabilitatea regională. Conflictelenerezolvate sunt printre cauzele instabilităţiiregionale. In vocabularul OSCE, aceste conflictesunt denumite “conflicte îngheţate” şi se referăla regiunile Osetia de Sud şi Abhazia în Georgia,Nagorno-Karabah (disputa între Armenia şiAzerbaidjan) şi Transnistria (Republica Moldova).Aceste conflicte , departe de a fi îngheţate, auurmătoarele efecte: consumă resursele statelorşi organizaţiilor implicate în rezolvarea acestora;zădărnicesc planurile de dezvoltare economică;obstrucţionează democraţia, oferindu-le liderilornaţionali pretexte pentru a întârzia reformeledemocratice, invocând preocupări de securitatenaţională; fac posibilă existenţa unor zoneincontrolabile ş.a. Ele constituie, totodată, unpretext pentru menţinerea prezenţei militare aRusiei în regiune.

6. Un obiectiv realist pentru comunitateaeuro-atlantică ar fi declanşarea unui procescuprinzător de stabilizare a regiunii caresă includă: gestionarea şi soluţionarea con-flictelor, dezvoltarea economică şi conso-lidarea instituţiilor democratice, afirmareaviguroasă a statului de drept, bazat pevalori, standarde şi principii universale. AtatUE, cât şi NATO dispun de instrumente şi struc-turi care pot fi şi sunt, utilizate pentru extindereaariei de stabilitate şi securitate. S-ar impune ooperaţionalizare şi implementare regională aacestora. Lupta împotriva terorismului, a noilorriscuri la adresa securităţii şi stabilităţii reclamăstabilizarea şi transformarea regiunii lărgite aMării Negre într-o zonă sigură de securitate lafrontiera sistemului euro-atlantic.

Există o atitudine şi o motivaţie complexe dinpartea actorilor majori ai sistemului euro-atlanticîn ceea ce priveşte necesitatea stabilizării şisecurizării zonelor frontaliere estice ale Europei,reprezentând o premisă cheie a însăşi securităţiişi bunăstării acesteia.

Criza economică mondială ar fi putut constituipentru regiunea Mării Negre o oportunitate de aconsolida cooperarea regională şi de a o folosi

pentru soluţionarea problemelor care împiedicădezvoltarea dinamică şi susţinută a întregii re-giuni. Dezvoltarea şi intensificarea coope-rării regionale ce se profilează tot mai mult cao exigenţă a relaţiilor internaţionale contempo-rane, poate contribui la schimbarea percepţieinegative privind regiunea Mării Negre, deschi-zând perspective cu avantaje economice şi po-litice.

7. În decursul anilor, în conformitate cuinteresul României pentru stabilizarea şiintegrarea europeană şi euro-atlantică astatelor din zona lărgită a Mării Negre, au fostdepuse eforturi susţinute şi promovate iniţiativevizând acreditarea importanţei strategice aregiunii pentru NATO şi UE din perspectivanecesităţii de consolidare a stabilităţii şi evoluţieidemocratice a statelor riverane. A fost sprijinităactiv demararea de proiecte concrete sub egidaimplementării Sinergiei Mării Negre în cadrulUE, în domeniul educaţiei, mediului înconjurător,dezvoltării societăţii civile ş.a. Din păcate, dupăcum se subliniază în Cartea Verde a DiplomaţieiMultilaterale, postată pe site-ul MAE român,”maniera în care am promovat agenda balcanicăşi agenda pontică a fost neuniformă şi adeseainconstantă. Abordarea a fost preponderentconceptual-strategică şi mult mai puţin orientatăspre proiecte concrete, atractive pentru stateledin regiune, ceea ce a generat situaţii aparentconcurenţiale de tipul Sinergia Mării Negre –Parteneriatul Estic”8.

8. Un proces cuprinzător de stabilizarea regiunii ar trebui să vizeze următoareledirecţii de acţiune:

• Conjugarea eforturilor NATO, UE, OSCEşi ONU pentru soluţionarea “conflictelor înghe-ţate” şi reconstrucţia post-conflict, în specialconsolidarea statului de drept bazat pe instituţiidemocratice solide şi o viguroasă societate civilă.Un mediu conflictual frânează progresul pe caleareformelor democratice. Totodată, soluţionareaunui conflict nu poate fi trainică fără instituţii şiinfrastructură naţională democratică solidă ba-zată pe garantarea drepturilor şi libertăţiloromului.

Monitor Strategic


• Mobilizarea opiniei publice şi a societăţiicivile în direcţia sprijinirii priorităţilor reformelordemocratice şi economice.

• Imbunătăţiirea şi stabilizarea mediului desecuritate în regiune, lupta împotriva crimei orga-nizate şi a terorismului, proliferării armelor dedistrugere în masă, traficului de arme şi drogurietc. Toate acestea sunt aspecte actuale şi, se poatespune, se află sub control la nivel regional, da-torită eforturilor şi atenţiei actorilor euro-atlanticişi a cooperării între guvernele interesate. In pri-vinţa atitudinii occidentale de ansamblu, estenecesară creşterea coerenţei şi consecvenţeimesajelor politice transmise către statele dinregiune, abandonarea atitudinilor care se percepdrept manifestarea”înţelegerii” faţă de ”proble-mele” Rusiei.

• Promovarea şi stimularea cooperării re-gionale. Nu există nici o ţară în regiune capabilăsă soluţioneze de una singură dilemele reformeişi reconcilierii naţionale. Iniţiativele şi formelede cooperare regională, deşi nu suficient deeficiente, au demonstrat efectul acţiunii coordo-nate în atingerea scopurilor comune. Structurilede cooperare regională, în special dacă suntsprijinite în mod adecvat de comunitatea interna-ţională, pot compensa parţial insuficienţa resur-selor la nivel naţional.

• Crearea unui cadru adecvat în relaţiile cuRusia, bazat pe parteneriat şi interes reciproc.Federaţia Rusă este şi va rămâne un actor majorîn regiunea lărgită a Mării Negre. Includerea şiasigurarea co-operării acesteia în promovareaunor proiecte regionale de securitate este ocondiţie esenţială pentru o strategie de successcu privire la regiunea respectivă, considerăStephen Larrabee9, Preşedintele Proiectului desecuritate europeană al Corporaţiei RAND dinSUA. In opinia sa, Rusia ar putea fi astfel unpartener în efortul de a crea un cadru stabil desecuritate în regiune10.

Evoluţia situaţiei în vecinătatea apropiatădetermină necesitatea implicării active aRomâniei în promovarea acestui proces atotcu-prinzător, în reluarea şi reactualizarea dialogului

privind elaborarea strategiei NATO / UE pentruregiunea lărgită a Mării Negre care să o plasezeprintre priorităţile gândirii strategice occidentale.Etapa actuală prin care trece Alianţa Nord-Atlantică şi UE se caracterizează, mai degrabă,prin temporizarea proceselor de integrare. Stateledin regiunea Mării Negre trebuie să acţionezeferm şi consecvent pentru formularea şi menţi-nerea angajamentului politic faţă de această re-giune. Indeplinirea rolului de catalizator al proce-selor de stabilizare democratică în zonă va per-mite transformarea structurală a posturii Românieidin stat al frontierei spaţiului comunitar într-unfactor de promovare activă a noii politici de veci-nătate a UE, contribuind la concretizarea obiecti-velor strategice naţionale. Este unul din reperelenoului profil strategic al României pentru acestdeceniu .

Note:Note:Note:Note:Note:po1 Ronald D.Asmus şi Bruce P.Jackson, “The Black

Sea and the Frontiers of Freedom”, în Policy Review,nr.125, iunie-iulie 2004.

2 Flikke, Geir, ed. şi al., “The Shifting Geopolitics ofthe Black Sea Region: Actors, Drivers and Challenges”.NUPI Report. Oslo, NUPI, 15 March 2011, www.isn.ethz.ch.

3 Grib, Natalya şi Oleg Gavrish, “Ucraina tyanetRossiyu v trubu”, Kommersant, 9 feb.2010.

4 European Parliament Resolution of 21 January 2011on an EU Strategy for the Black Sea – www. europarl.europe.eu

5 Mihail E.Ionescu, coordonator, Bogdan Barbu,Corina Carp, Iulian Fota, Stanislav Secrieru, MareleOrient Mijlociu şi Regiunea Lărgită a Mării Negre: relaţiide securitate şi perspective de cooperare, (Bucureşti,Centrul de studii NATO, mai 2004)

6 V. Hooman Peimani, “Conflict and Security incentral Asia and Caucasus”, Greenwood Publishing, 2009.

7 Elkhan Nuriyev, Azerbaidjan and New Geopoliticsof Eurasia, în Eurasia Critic, http://www.eurasiacritic.com/articles.

8 ”Cartea Verde a diplomaţiei multilaterale”, 2010,p.6 – v.www. mae.ro.

9 F.Stephen Larrabee, ”Rusia şi strategia occidentalăcu privire la regiunea Mării Negre”, în ”O nouă strategieeuro-atlantică pentru regiunea Mării Negre”, Bucureşti,Ed.IRSI ”Nicolae Titulescu”, 2004, pp.149-158.

10 De remarcat o tendinţă accentuată din partea acto-rilor occidentali de a menaja susceptibilităţile sau ”inte-resele legitime” ale Rusiei şi de a asigura angajarea pozi-tivă a acesteia în diferite proiecte de cooperare multila-terală.

Monitor Strate-gic

Nr. 3-4/201250

Monitor Strategic

ABSTRACTABSTRACTABSTRACTABSTRACTABSTRACT

Western states, members of EU and NATO, want to increase security and stability with theGreater Black Sea Area, thus they want a common strategy with UN, OSCE and other organisations inorder to solve the regional frozen conflicts, to enhance the speed of democratisation process, theeconomic reform and the fight agains terrorism, organised crime and proliferation of WMD. Of course,Russia should not be excluded from this process, on the contrary, it must be involved in the cooperativemechanisms.

Keywords: Black Sea, stability, security, democracy, Russia, cooperation

Paraschiva Bădescu is a professional diplomat who helds various positions within the Ministryof Foreign Affairs of Romania and also was part of delegations which participated in bilateral andmultilateral negotiations in the field of European and subregion security cooperation.

Monitor Strategic


Introduction

The Eastern Partnership (EaP), as it was firstlaunched in 2009 as a result of a Polish-Swedishproposal for a political project to engage EasternEuropean states, was a novel and indeedinteresting initiative. The structure seemed soundenough, despite a series of critics that called itbound to fail or duplicate of the EuropeanNeighborhood Policy (ENP).1 The initial fourplatforms focused on issues of interests in boththe political and technical spheres of bilateralrelations between the European Union (EU) andthe six EaP countries and promised what manyinterpreted to be the “enlargement-lite” strategy2

for the EU as it was working out its Easternfatigue3 moment. The four platforms and laterthe flagship initiatives were on paper a balancedand innovative blend of democracy-promotion,state-building, rule-of-law-consolidation andeconomic performance enhancing mechanisms.Moreover, the balanced if not quite small budgetsof the EaP were a potential sign that the EU wasnot just going to simply throw money at theproblem, but rather stay engaged to see theproblem through and support their EasternPartners in more than the financial way to workthe problem out. In other words, what the EasternPartnership truly promised was Europeanization,a message that proved, for better or worse, toosubtle for its audience.

However, four years later, the way the EaPworks does not quite seem to flesh out thestructure that was initially announced. Hence,the bigger the disappointment of all the parties

involved and the louder the calls for the EaP’sinevitable demise, although it begs to say the EaPis by all accounts barely being developed. Recentanalyses claim that the European economic crisisand the austerity policies of the member stateswill have a deep political impact on the ENPbecause they will reinforce “local elites’ skept-icism towards the European model, reducingEurope’s legitimacy (…) [and thus] decreasingits soft power.”4 But where did the EasternPartnership and the European Union go wrong?What were, if any, the missed opportunities inthe development of the Eastern Partnership andthe crisis management flagship initiative? Whatseems to endanger the Eastern Partnership nowmore than ever and why is the economic crisismore dangerous now to the EaP than in 2009?And more importantly, is the Eastern Partnershiplikely to be a victim of the economic crisis alone,or are there innate causes that threaten itsfurther operability? All in all, what impact is theeconomic crisis of the European Union likely tohave on the Eastern Partnership and the crisismanagement flagship initiative?

This paper will attempt to sort out pertinentanswers to these questions. The paper is built onthree separate parts, focusing on different aspectsof the topic at hand. I focus on identifying thetypes of threats that endanger the EasternPartnership at this time. I argue that while theeconomic crisis definitely impacted the EuropeanUnion quite hard, it is not the most pertinent ofthreats to the existence and development of theEastern Partnership. More likely, the EasternPartnership is in peril because of a rare

The Impact of the EuropeanEconomic Crisis on the EaP andIts Crisis Management Flagship

InitiativeSimona R. SOARE, Ph.D.

Monitor Strate-gic

Nr. 3-4/201252

Monitor Strategic

combination of missed opportunities, politicalindecisiveness and rising alternative models ofregional integration. Analyses focusing on thedangers the economic crisis pose for the EaPbecause of plummeting budgets have no empiricalbasis given that the EaP budgets have constantlyrisen since 2009 on. While some analysts hurryto see the Eastern Partnership as no longerrelevant, I argue the Eastern Partnership is nowmoving simply out of inertia.

The European economic and debt crisis hasthe potential to significantly diminish theinfluence, legitimacy5 and efficiency of what isregarded as one of the European Union’s (EU)most important foreign policy6 initiatives – theEastern Partnership (EaP). An increasingnumber of voices suggest that the economic andsovereign debt crisis will have such an impact onthe EU that it will be unable to effectively managethe EaP, support it with the necessary fundingand throw its weight around to get goalsaccomplished. But is the economic crisis capableof bringing down the EaP? Is it capable by itselfto undermine the EU’s credibility and influencein the Eastern neighborhood? Is poor fundingthe only problem that leads to what has beencatalogued as critical efficiency in the EaP’sfunctioning? Or are there perhaps other additio-nal problems that imperil EaP programs’ efficien-cy and influence? While there are importantshortcomings in the EaP framework – and theoverall European Neighborhood Policy (ENP) –the current European economic and debt crisis’salleged effect on the EaP tends to be exaggerated.Rather, there are other potential problems thatmay undermine the efficiency and influence ofthe EaP.

There is no denying the negative impact theeconomic and sovereign debt crisis has on theEuropean Union. However, allegations that it mayvery well diminish the legitimacy, influence andefficiency of the EaP fail to see the big pictureand are relatively inaccurate. The EaP in factfaces a potentially unstable combination of missedopportunities, political indecisiveness, intricateinstitutional frameworks, over-bureaucratizationand rising alternative models of regional inte-gration. More specifically, the challenges the EaPhas to overcome may be categorized as follows:

economic challenges; political-institutionalchallenges and regional competition. When itcomes to undermining the efficiency and influ-ence of the EaP all of these categories of problemshave potentially a roughly equal weight. Butperhaps they are most threatening to the EaP’smain objective, the Europeanization of the part-ner countries. And such a core challenge isfundamental for a values-driven, soft powerforeign policy initiative such as the EaP.

a. Economic challenges

The first category of problems is economic.The economic and debt crisis is assumed to havea dramatic effect on the EaP because the austeritymeasures imposed throughout the EU willnecessarily reflect on and reduce the EuropeanCommission’s financial allocations for the nextEuropean financial plan (2014-2020). Whilebudgets may be cut, they are far from plummetingas some analysts suggested.7

First of all, there is little reason to believe theeconomic and debt crisis in Europe is likely toseverely undermine the EaP in 2012 and beyond.So far, the EaP has benefited from constantlygrowing, not diminishing budgets despite the deepEuropean economic and debt crisis. The EU allo-cated for the EaP an estimated budget of €600million for 2010-2013, with €85 million allocatedfor 2010, €110 million for 2011, €173 million for2012 and €300 million for 2013. In addition to thesefunds, the EaP Roadmap for 2012-2013 establishesthe creation and launch in 2013 of a new program– the Eastern Partnership Integration andCooperation (EaPIC) worth from €130 million;8

and the European Endowment for Democracyand the Civil Society Facility (EEDCSF) worthsome €22 million for 2011-2013.9 The latest failureof European member states to come to anagreement on the 2014-2020 financial perspec-tives reveals the deep-seated divisions now atwork between the members, contradictions thatextend to the intra-communitarian vs. externalaction direction as well.

These levels of funding are indeed limited forthe ambitious goals of the policy. While someargue the EU does not have a clear picture of its

Monitor Strategic


political objectives in the Eastern neighborhood,the EaP guideline documents suggest otherwise.10

However, there seems to be a major disconnectbetween the stated purposes of the policy andthe funding made available to support it over theshort-term as some of the self-imposed deadlinessuggest.11 In other words, it’s not so much thatthe funding is insufficient; it is also the fact thatits use is largely inefficient because small budgetsare spread thin through a large number of priorityareas.12 But one must not forget that the EaP is asupport mechanism; as stated in the EaP Roadmap2013, it will help support partner states, but it willdo so emphasizing the need for them to raisedomestic resources for co-funding as well. In thissense, the 2009-2013 EaP financial plan waspartially a missed opportunity. The EaP waslaunched in the middle of the 2007-2013 financialplan which also affected its level of funding, mostof the budgets coming from the EU’s financialreserves; moreover, it was launched at the apexof one of the worst economic crisis Europe hasseen in almost a century. This very undertakingsignaled Europe’s strategic interest in the EaPcountries.

Moreover, there are plenty of sources fromwhich the partner countries could draw funds forco-financing EaP initiatives. For instance, the EUput in place the PPRD East project. At the sametime, though, only in Ukraine and in Georgiathere are at least four other projects that dealwith the very same topic – projects that arefinanced by EU member states individually. Theproblem is that there seems to be a disconnectbetween the EU member states’ funding suchprojects and the goals pursued by the EaP forthey are most times not convergent. Part of theEaP partners’ reluctance to join the multilateralEaP flagship initiatives, in particular the one oncrisis and disaster management, is that they havealternatives that allow them to cash in the fundsfrom the EU while avoiding the implementationof deep structural reforms because there istremendous donor duplication and funding over-lapping. For instance, with the sole exception ofBelarus, all EaP partners have implementedsimilar structural reforms in the field of disastermanagement and civil emergency situations sincethe later 1990s. However, their performance

differs significantly ten years on with some stateshaving achieved a good record in these structuralreforms (e.g. Armenia and the Republic ofMoldova) and others still grappling with them(e.g. Ukraine). Problems never get solved becausethere is no incentive to solve them permanentlyso far as they continue to draw cash from donorstates and institutions. However, come the endof the fiscal year, everyone across the board candeclare the quotas of aid and financial support asspend without actually tying them to any kind ofachieved goals. It seems paradoxical and ironicat best that the EU proliferating such a systembased on disrespect for public spending and lackof public accountability on public managementshould teach the partners the efficient spendingof public resources and condition its financialsupport on better public management mecha-nisms.

Secondly, the draft budget proposed by theEuropean Commission so far does not signifi-cantly diminish the EaP’s funding. During 2009-2013 the EaP countries stand to benefit fromapproximately €1.9 billion;13 while expectationsare the EaP budgets will not increase or mostlikely will be cut for the next financial plan (2014-2020) because some of the larger European mem-ber states request a dramatic cut in spending,the European Commission published the latestdraft budget with a proposed European Neighbor-hood Instrument (ENI) of almost €18.2 billion anda Partnership Instrument (PI) budget ofapproximately €1.2 billion;14 these estimates arequite optimistic against the overall bleakeconomic background within the EU whereexpectations are budgets will be cut, expensescontracted, etc. However, if these estimates stick,despite slim chances, they in fact would mark anoverall rough 8% increase in the EaP budget –with some priority sectors seeing an even greaterincrease – which would in fact be in line with theEU’s financial policy so far of constant, albeitmodest budget increases. EaP budgets have neverbeen exceptionally high – in fact they were acti-vely criticized for being too low – nor has theEastern engagement been very active and aggre-ssive, therefore maintaining the current level ofEaP spending is not likely to cause a major stir toundermine European legitimacy and foothold in

Monitor Strate-gic

Nr. 3-4/201254

Monitor Strategic

the region.15 Moreover, the EU has alreadydevised instruments and mechanisms to makefinancial allocations more efficient and effective.Under these specific conditions, the negativeeffects of the economic crisis on the EaP maynot be as devastating as some suggest.16 However,maintaining current financial management me-chanisms in the EaP is likely to undermine thelimited efficiency of these funds, limited as theyare (this issue refers more to institutional reformthan to economic challenges per se and we willcome back to it in the next section).

The rumors regarding the EaP budget cutshave been stirred in particular by an amplificationof fears regarding the already insufficient EaPbudgets. For instance, the ENP Review outlinedin 2010: “we need to give ourselves the financialmeans to support an ambitious policy. We cannotask for far-reaching reforms and decline muchneeded support.”17 Štefan Füle fought for aproposed 40% increase of the ENP budget for thenext financial plan (2014-2020), but it is doubtfulwhether he will be able to keep the estimatedfunds amid these austerity times for the EU. Fearswere also exacerbated by the general expec-tations, reinforced by European internal eco-nomic and financial initiatives regarding a conso-lidation in domestic accountability and trans-parency for public spending: “European citizensmust be shown, now more than ever, that EUdevelopment cooperation delivers clear resultsand impact on the ground and achieves greatereffectiveness and better accountability for publicspending.”18 However, economic challenges tothe EaP raised by the European economic anddebt crisis paint a more complex picture thanfirst meets the eye.

Thirdly, most analysts conclude the EaP islargely ineffective and stands no chance ofsuccess. However, they fail to take into consi-deration the fact that the initiative was launchedfairly recently, that it was a poster example ofEU’s external action based on prudence andcumulative achievements and that the EaP wasnever meant to be a net donor instrument forthe partner countries. Rather, the EaP wasconceived as a support mechanism for partnercountries which the EU believes regard Brusselsas “a magnet and a catalyst for reform; as an

economic opportunity and a close political par-tner.”19 The emphasis on ownership and accoun-tability has been a clear indicator that the EUexpected partner countries to be the drivers ofthe process of reform and change in commonly-agreed areas.20 This is not likely to change in theEU’s policy regarding the EaP for the 2014-2020financial plan. Quite to the contrary, the emphasiscontinues to be based on the principles ofownership and mutual accountability,21 with aspecial attention paid to these two principlesreinforced by the main driver – EU internalaccountability for public spending during harshausterity times. And this accountability isincreased through a negative conditionalityprinciple in transferring funds to EaP partnercountries based on performance and policyprogress – if performance indicators are not met,the EU may cut funding for one sector or anotheror for one country or another.

Fourthly, the negative feedback received bythe ENP in the aftermath of the Arab Spring aswell as in the aftermath of the political turmoil inEastern Europe and South Caucasus, led to acoordinated recalibration of the ENP in generaland the EaP in particular. Funding did notincrease by much, but the EEAS and the EC madean effort to increase prioritization and fundallocation towards a limited number of priorities.The need-based approach the EaP was developedon has been recently nuanced with importanteconomic consequences. On the one hand, theEaP support will be based on no more than threebilaterally-agreed areas in order to reduce aidfragmentation and maximize the impact ofimplemented policies: “EU bilateral developmentcooperation will be concentrated in a maximumof three sectors per partner country, based uponconsultations with the country concerned on itspriorities.”22 In particular, the 2013 EaP Roadmapselected the following priority areas: accelerationof the economic association process (“Forge new,deeper contractual relations between theEU and partner countries in the form ofAssociation Agreements, including, whereappropriate, Deep and Comprehensive FreeTrade Areas (DCFTAs)”23); mobility of citizensand visa liberalization (“Support the mobilityof citizens and visa liberalization in a well

Monitor Strategic


managed and secure environment”24); sectorcooperation (“Enhance sector cooperationand facilitate the participation of partnercountries in EU programmes and agencies”25).

In other words, the technical issues will bethe main bilateral priorities within the EaP forthe foreseeable future. This new necessity wasintroduced as a result of the EaP audit whichuncovered a general lack of prioritization, withvery limited funding spread, for instance, amongeight priorities areas in Armenia, comprising of54 specific actions, complemented by anadditional 248 specific actions listed under“General Objectives.”26 This wide spread of insu-fficient funding, complemented by much inter-area and inter-program duplication has essentiallyworked to diminish the effectiveness of EUpolicies in the EaP partner countries. For ins-tance, the EaP budget is divided between generaland sector budget support, between bilateral andmultilateral frameworks, as well as on every ofthese levels in other two or so dozens of types ofprojects and financial instruments. The tendencyit to allocate most funds on the sector-bilateralpair.27 This is partially a result of the fact that thepartner states signal interests in the bilateral level– and mainly in technical issues – such as theAssociation Agreements and the DCFTAs, ratherthan in the multilateral frameworks. In a 2011audit of the ENPI’s efficiency in South Caucasus,the European Court of Auditors mentioned: “theusefulness of the programming work was reducedby insufficient clarity and prioritization. Thelengthy programming and design process did notsuit the (…) environment (…), endangering therelevance of the assistance. Programming anddesign of assistance were not sufficiently guidedby a structured dialogue with the beneficiarycountries.”28 Not only does this spreading ofinsufficient funding lead to longer preparationprocesses and delays the measurable results onthe ground, but it also leads to diminishedspending on different individual programs,priorities and sub-priorities. The problem has beenonly partially solved by the reduction in thebilateral priorities: while priority areas have beensignificantly reduced, each priority still has a longlist of sub-priorities and specific actions to dealwith. Moreover, this problem has been solved

apparently at the bilateral level under EC’s plans,but this approach is yet to be coordinated withthe multilateral approach of the EEAS.

The emphasis for 2012-2013 – and, one mayexpect, well beyond this – will be on assistingpartner countries based on urgency – especiallyregarding the provision of basic social servicesand good governance. This will perpetuate whatis perceived as an essentially Eurocentricperspective of the EaP with the EuropeanCommission and the member states being in factin charge of establishing priorities and measuringthe degree of urgency and need in partnercountries.29 With the move from ENPI to ENI,the European Commission is expected toconsolidate its role in the implementation ofstrategic projects with more liberty to implementnegative conditionality on underperformers.

Assisting partner countries based on need andurgency has significant chances of reducing thenegative effects of the expected low funding forthe next financial plan (2014-2020); there areseveral reasons to believe this will be the case.The EaP mechanism will be used in areas wherethe EU and the partners consider there are themost chances for success as well as the mosteffective national capacity for implementingsupported policies, which may maximize chancesfor measurable success and change. For instance,in 2009-2011 the EaP prioritized in the case of thethree South Caucasus countries specifically thosepolicies in which most progress had been madebilaterally in the previous years: in Armenia,highest priority was given to vocational educationand training (VET); in Azerbaijan, highest prioritywas given to the energy sector and in Georgia,Public Finance Management was the highestpriority.30 The downside, as it becomes obvious,is the countries and subject-areas that are in mostneed of change in the EaP will most likely beavoided because of the high risks they present.Moreover, these priorities are not even consis-tently pursued in different areas. For instance, inthe field of education a set of quality criteria ispursued, while education in the field of crisis anddisaster management completely different anduncoordinated criteria are pursued. This seemsto be rather contradictory to the EEAS and theEC’s policy of ensuring the provision of basic

Monitor Strate-gic

Nr. 3-4/201256

Monitor Strategic

social services and good governance in partnercountries.

Risk-assessment is likely to feature quite highon the Commission’s financial allocation eligibi-lity criteria31 list under the given circumstances,a trend that is reinforced not only by the EuropeanCommission’s proposal not to set clear financialallocation goals for aid to third countries for thenext financial perspectives (2014-2020), but alsoby an extrapolation of the eligibility and awardingconditions for grants and a reprioritization of theimportance of eligibility criteria – with countrycommitments and performance featuring thirdafter country need and capacity.32 Also, the EaPis likely to see a larger degree of integration andcoordination between its different platforms andflagship initiatives, all working for the generalpurpose of increasing the sustainability of imple-mented policies and reducing risks: “Fosteringdeveloping countries’ resilience to national andglobal shocks and crises is key to their sustainabledevelopment. It requires integrating resilienceand disaster risk reduction in developmentprogrammes and linking humanitarian relief anddevelopment cooperation.”33 However, the EaPis promoting predominantly structural reformswhich are not only easy to change – and thusunsustainable – but are also implemented selec-tively by the partner governments. Yet this is anarea where most partner governments do notfeel comfortable collaborating. Most of them haveserious issues with publicly acknowledging riskswhich is why risk-assessment is not a priority.Central and local authorities in partner countriesremain focused on a response-based approach todisaster and crisis management. Risk-assessmentis partially realized in states such as Georgia orArmenia, even in Ukraine; but it remains funda-mentally an agency-dependent activity and outputwithout being fully integrated in national responseplans and inter-agency cooperation.

Fifthly, to the degree that these mechanismsfor increasing efficiency under austerity mea-sures work – which is dependent on the partnercountries’ response to European policies andinitiatives – the negative effects of the Europeaneconomic and debt crisis on the EaP will bediminished. But it may involve some importanttrade-offs. The first type of trade-off is between

efficiency and democratic control. The EU’s needto demonstrate accountability for public spendingwill enhance the need for democratic control ofhow partner states use the money they receivefrom the EU.34 This is a double-edged sword fornone of the EaP partner countries feels com-fortable with such measures. Corruption is oneof the most frequently invoked problems in theEaP countries and unfortunately this is a trendthat is not going to change in the short-term.The EU’s approach is premised on the belief that“eastern neighbors and Russia have felt theimpact of the crisis more directly and moresuddenly than southern neighbors. Therefore, asharp weakening of exchange rates has takenplace in conjunction with severe falls inconfidence. This reflects the higher dependenceon foreign investment, strong financial linkageswith advanced economies, and possibility forcapital to move quite freely across borders.”35

But the whole process risks being overturned andbe transformed from one focusing on outcomesto one based on bureaucratic process and tangibleoutputs, slowing down the effective impact of thepolicies.

The second type of trade-off is betweenpolitical and technical issues. As the austeritymeasures emphasizes bureaucratic process overoutcomes, the EaP will increasingly be likely topromote technical over political issues whichstand the chance to disrupt relations with theRussian Federation or have to address highlysensitive problems that cause intense criticismand resilience. This is already visible in theroadmap goals for 2014 and the Vilnius Summitwhich are all technical issues: visa facilitationregimes, signing/negotiating A.A. and DCFTAs,etc. This trend, contrary to most expert reco-mmendations to the EaP36, is already apparent inthe EU’s bilateral approach to EaP states. Whilethe EaP started by focusing on democracy, rule-of-law, human rights and good governancepromotion, increasingly the bilateral andmultilateral agendas focused on technical issues:economic free trade agreements, commercialquotas and import/export changing conditions,economic transparency, visa regimes, etc.37 EvenPoland, by far the most fervent supporter of theEaP, emphasizes increasingly the importance of

Monitor Strategic


bilaterally-negotiated technical agreements. Butthis puts a significant damp on the politicalaspects of the EaP which seem indicative of thefact that while publicly the EU continues to claimthe EaP constitutes a political priority, the recentdevelopments in the region after the elections inRussia, Georgia and Ukraine seem to suggestotherwise. Under these circumstances, thereseems to be little to expect from furtheringpartners’ Europeanization under the EaP orevent from using the EaP as an efficient andeffective mechanism in this regard.

The third type of trade-off will most likely bebetween the bilateral and the multilateral orregional levels. The EaP started off by trying toput – at least in theory – most of its financialweight behind multilateral initiatives,38 but thebilateral action is starting to slowly overtake themultilateral approach. If the principle of differen-tiation in terms of the objectives pursued at thebilateral and the multilateral levels tends to favorthe bilateral level in economic terms, the same isnot true for other issue-areas.39 This has been anenduring European tendency towards its Easternneighborhood.

The EaP made a habit of proceeding mainlyon the bilateral level which eventually put theEU in a position to accept a long series of “incom-plete economic and social reforms, a disappoin-ting record as concerns the adoption of modernpolicies of public administration and incompletereforms of democratic institutions”40 while re-shifting priorities. This sent a distinct messagethat the EU itself was not as committed as onemight initially have thought about the economicaspects of the EaP. Moreover, the countries thatdefaulted from their ascribed plans faced noobvious punitive consequences – they continuedto receive the planned and agreed amounts ofmoney out of mere inertia as well as out of ill-advised fear they will disengage politically ifpenalized. For instance, while most economicprojects’ progress is assessed as good at thebilateral level, most flagship initiative projectsare still in their preparation phases – with perhapsthe sole exception of the project on Small andMedium Enterprises (SME) which closely tiesinto the bilateral economic dimension. With theeconomic crisis now crippling the EU, fears about

budget cuts tend to multiply as a result of anextrapolation of the EU’s own internal debaclesand are portrayed as exceptionally damaging toan already wobbly EaP.

The EU’s approach emphasizes the need fora bilateral dimension which is vital and consistentwith a need-based approach, especially given thefact that “differences between developing coun-tries have increased” after the global economiccrisis.41 This is a deliberate EU choice, tying thesuccess of supported EaP policies to tailoring themto fit local conditions42 – in other words, gradualEuropeanization. At the same time, however, it isexpected this approach will likely consolidate theEU’s foothold in EaP states because it willencourage partner states to apply themselves toEU conditions in order to increase their share ofreceived funds for implemented policies by notestablishing a clear funding limit on any one ofthem. The European Commission believes theEaP countries will be increasingly dependent ontrade with the EU and on foreign investmentand aid from the EU and as such they willincreasingly compete for access to Europeanresources and markets. This perspective may beflawed nonetheless because the EaP partnercountries now have several noteworthy alterna-tives – the Eurasian Union proposed by theRussian Federation and China’s increasing shareof foreign direct investment (FDI), officialdevelopment assistance (ODA), loans and otherfinancial support mechanisms in Eastern Europeand the Caucasus.43 Under these conditions, thetrade-off may prove to be a losing bet not onlybecause it will undermine the regional perspec-tive, but also because the EU will compete withChina and the Russian Federation – one with animportant financial advantage and the other stillwith important soft power in the region.

Sixthly, the EaP financial support will beprovided based on the partners’ strategies44 anda strong emphasis on supporting the partnercountries to mobilize domestic resources fordevelopment in line with the principle of goodgovernance, policy coherence and sustaina-bility.45 While this path is definitely one that maybe considered encouraging for partners toassume ownership – as well as stimulate them torequest more assistance in institution building –

Monitor Strate-gic

Nr. 3-4/201258

Monitor Strategic

it seems rather contradictory to the EC’s overallneed-based approach. The distinction here isbetween need-based approach – which measuresneed priorities based on urgency – and demand-based approach – which is more in tune to whatthe EaP means when it commits to developingprojects based on partner states’ strategies. Thisbrings to the forefront the EaP’s dimension ofEuropeanization support mechanism, but at thesame time risks slowing down the progress madeby national authorities in implementing theagreed reforms especially because the latter maybe less willing to be fully transparent with regardto public spending. Last, but not least, this dualmechanism confuses the beneficiary as to whomis actually assessing the need; in fact, thismechanism allows the EC to maintain its mainrole as funding-related decision-makers on EaPissues.

The EU has prepared for such probability andin order to increase internal accountability forinternal spending, it will transfer fund only basedon the principle “money-upon-outcome” – thatis, negative conditionality. This principle isexpected to break away the passive attitude ofsome of the EaP partner countries who did notfeel stimulated to perform well on agreed projectsbecause the implementation of the financial planmeant they would get all their money sooner orlater. However, the manner in which this negativeconditionality principle will effectively be appliedremains unexplained – a clear sign the EU hasnot made a clear decision on this point itself.Moreover, as some Western European memberstates advocate budget cuts, some member statesseriously consider the possibility of becomingmore actively involved in the EaP to supplementthe current economic downturn: “The CentralEuropean and especially the Visegrád countries,now have a window of opportunity to make thecase to their Eastern neighbors that self-association with the West is well worth the effort.Warsaw, Budapest, Prague and Bratislava mightactually be more effective than Brussels, Parisor Berlin in advocating for moving closer to theWest.”46 They are also generally opposed to avague financial allocation that does not envisageclear funding for each EaP partner state claimingthis will reduce the partners’ willingness to

commit in joint programs. This approach,however, may be more detrimental to the overallEaP policy because it may cement the EaPcountries’ belief that the EU is a disorganizedinternational actor – which reduces its credibility.Moreover, the differences of approach betweenEU member states towards the EaP in particularhave done more harm to the initiative than otherregional and local obstacles which is whypromoting such a solution may perhaps mean tofurther undermine the initiative as a whole. Inparticular, the EU itself will most likely squanderat the idea of fully implementing this principlewhich is sure to rapidly reduce the EaP’s influencein this region.

While the EU’s economic prospects remainbleak and there seem to be pertinent signals thatbudgets may be cut in the next European financialplan (2014-2020), the EU’s approach both in termsof funding, but especially in terms of bureaucraticengagement seems to be maturing. Whether thisfares good news for the EaP though seems tooearly to tell based on what is clearly a mixed trackrecord. The economic crisis alone is unlikely toseverely affect the EaP whose budgets have beenso low that their moderate reduction is unlikelyto completely undercut the EU’s legitimacy,influence and efficiency in the region.

b. Institutional-bureaucraticchallenges

Of course, incumbent problems that nega-tively affect the efficiency of the EaP programsoccur for a host of other reasons besides the eco-nomic challenges. Institutional and bureaucraticchallenges are not without their share of negativeimpact on the EaP’s mixed track record over thelast four years or so.

As mentioned earlier, the EU has been slowlyworking to adjust its bureaucratic and institutionalframework of the EaP in order to foster thebetter achievement of proposed goals. While theEaP suffers from a disconnect between proposedpolitical and operational goals and allocated funds,low budgets alone are rarely the only problemthat may negatively affect the implementation

Monitor Strategic


of a policy. There are well implemented, poorly-funded policies and then there are poorly-implemented, fully-funded policies. The EU hasa mixed record in this regard and for this reasonthe EaP begs future scrutiny.

In a sense, the EaP institutional frameworkis just now being perfected and adjusted as onemay reasonably expect it to be. The problem,however, is that these adjustments are moving ata slow pace which tends to have a negative effectson the objectives the institutions are expected toproduce within the EaP. For instance, theEuropean Neighborhood Instrument (ENI) wasagreed upon based on the reform of the formerEuropean Neighborhood Policy Instrument(ENPI). The ENPI was initially coordinated andimplemented by the European Commission;however, the Lisbon Treaty changed theinstitutional framework and introduced theEuropean External Action Service (EEAS) whoserole is, among other things, to coordinate theENP.47 In this capacity, the EEAS is the mainauthority that establishes the strategic prioritiesto be funded, whereas their implementation isshared with the European Commission whoretains the main role in this respect. But as thetwo institutions share the coordination of the EaPprograms, the bilateral track controlled by theEC is generally working smoothly, whereas themultilateral platforms coordinated by the EEASare lagging behind, are not always coordinatedwith the bilateral level priorities and benefit frommore funding. The performance of the twodifferent institutional mechanisms reflects in theperformance of their respective sectors withoutbeing necessarily connected to inadequatefunding.

There are two types of institutional problemsthat may be suspected of negatively affecting theefficiency of EaP programs and projectsaltogether. The first type of problems is causedby a very large bureaucratic apparatus that thepartner countries have to interact with to accessdifferent line of financial support from the EaP.For instance, in the field of institution buildingthere are four different mechanisms, coordinatedby different agencies: Twinning, TAIEX, SIGMAand Comprehensive Institution-Building (CIB).48

Financially speaking, the EaP is based on at least

four major financial platforms of the EC,coordinated by different agencies and generaldirections.49 This kind of large range of Europeaninstitutions that need to come into contact withthe third countries was certainly appropriate forstates applying for membership that had all theinterest not only in fostering the necessary re-forms, but also in learning to navigate the denseinstitutional framework they would sooner or laterbe part of. But the partner states are not officiallyoffered any prospect for membership; thereforetheir willingness and appetite for navigating sucha rigid and intricate bureaucratic apparatus maynot come as easily as it does for member states.The truth is that many of the existing EaP mecha-nisms are adapted cooperative mechanisms usedfor candidate states,50 but the lack of membershipperspectives acts as a disincentive for partnercountries. For instance, a comparative view ofthe manner in which EaP partner countriesaccess institution-building mechanisms, onlySIGMA and TAIEX are seeing a constantincrease every year, whereas Twinning is theleast access program in the grill.51 In disastermanagement for instance there are countriesthat far supersede their annual quotas forpersonnel sharing programs – such as Armenia,the Republic of Moldova and, less so, Georgia –and others who have yet to submit their firstapplication. Here Ukraine, Belarus andAzerbaijan took the lead. This trend is evocativeof the partner countries’ focus on very punctualand limited issues in contrast with more long-term, integrative projects.52 The adaptations ofthese different mechanisms are slight, despitethe fact that the context and outcomes they aretasked to foster differ considerably. The impactis that while structures are adopted and imple-mented more or less rapidly, processes lag farbehind which is why new institutional formatswork and reproduce all bad habits. The circle isnot broken and progress is extremely slow.

Because there are so many institutional andfinancial mechanisms working within the EaP,the whole institutional process is very slow;53 theinstitutional process for assessing need andurgency and for establishing priorities at thebilateral and especially at the multilateral levelssometimes take years to follow through and then

Monitor Strate-gic

Nr. 3-4/201260

Monitor Strategic

there are other similar periods involved inactually making the necessary payments for theimplemented projects. This causes an importantcontradiction between the EaP’s stated eligibilitycriteria – assisting partner countries based ontheir need and the urgency of the matter – andthe exhausting bureaucratic processes that mayjust miss the urgency altogether. Such a passiveresponsive bureaucratic mechanism not onlyenhances the coordinating role of the EC whichis in a position to establish priorities and is incontrol of steering the programs themselves, butit also is tantamount to a reactive EaP policy,marked by both institutional rigidity and a lack offlexibility. While a reactive policy is suitable forinternational aid, it is less suitable for a soft power-based foreign policy initiative. In fact, the twomay just be incompatible.

The fact that the EaP is plagued by institu-tional rigidity and a lack of flexibility translatesinto the fact that there is no effective room forEuropean institutions to go with the changingcontexts of the Eastern European and SouthCaucasus regions54 and thus seize on the oppor-tunities that present themselves to enhance theinfluence and effectiveness of EaP projects andprograms. The lack of flexibility became mostevident during the political unrest in countrieslike Ukraine, Georgia and Belarus. Moreover,institutional rigidity is apparent in the strategicdocuments as well which sometimes do notadequately or sufficiently reflect the differentpositions and interests inside the targeted partnercountry: “As a result, the consultations with na-tional authorities, other donors and civil societyorganisations on priority setting in the CountryStrategy Paper, national indicative programmeand annual action programme were limited.”55

Under these circumstances, it is really no surprisethe limited efficiency of EaP projects. The annualguiding documents for partner countries failedto reflect the change in the political mood inthese capitals which may in turn become adisincentive for partner countries to engagewithin EaP projects.

Also, there is much duplication going onbetween different institutional frameworks. Forexample, in the case of Armenia where educationwas considered the main priority in 2011-2012,

the Country Strategy Paper listed educationunder two separate headings: “Economic andsocial reform, poverty reduction and sustainabledevelopment” and “People-to-people contacts”;56

moreover, the same subject was repeatedlyreformulated and rephrased as a sub-priority inanother four other areas of concern. In addition,because the efficiency of achieving the self-imposed goals, the same priorities are refor-mulated from one Country Strategy Paper toanother and from one national indicative pro-gramme to another. In the case of Azerbaijan,the same priority concerning public adminis-tration reform is reformulated and rephrasedevery year under several chapters of the nationalindicative programme and market economy isintegrated in absolutely every single one of thepriorities listed in the National IndicativeProgramme 2012 Azerbaijan.57 This is hardlycoherent with the EU’s “more-for-more” principlein engaging the EaP partner countries becauseessentially the EU finances duplicate programswithout necessarily reaping satisfactory cumu-lative outcomes.

More importantly, with the EC and the EEASnow sharing responsibility for the EaP, coordi-nation and prioritization becomes very difficult.Country Strategy Papers and national indicativeprogrammes as well as flagship initiative road-maps usually lack appropriate coordination ofpursued priorities; this leads to a diminished facevalue of European spending in EaP partnercountries. The lack of adequate prioritization is aresult of the interplay of multiple institutions atonce. While the EEAS is now in charge of thestrategic planning of priorities and projects, theEC is still allocating funds and is still the one incharge of negotiating bilateral level priorities.Because the “more-for-more” principle is usedinappropriately, the common understanding isone need list every single major problem thepartner country faces under agreed priorities. Inthe case of Armenia, Azerbaijan and Georgia forinstance, strategic documents listed as many asnine priorities for every country – with additionalten-twelve sub-priorities and hundreds of specificactions at every level. However, none of thesedocuments include the main selected priority for2011-2012 – education – which is only features in

Monitor Strategic


the Annual Action Plan.58 Such planning is verydifficult to pursue, especially within the usualframework of a European financial plan (sevenyears) and it is unlike other assistance mecha-nisms used by the EU – for instance, theDevelopment and Cooperation Instrument andthe European Development Fund. It is basicallytantamount to setting oneself up for mediocreperformance at best. But this is not how the EUsees things: for them, these priorities shouldreflect continuity not necessarily the exhaustionof one subject area or another. But this createsintermediate bureaucratic objectives such assuitability of an area for sector budget supportwhich already is in itself an important factor fordetermining assistance in the annual actionprogrammes.59

This brings me to the question of the lack ofsynchronization that exists between the differentinstruments within the EaP. For example, the ENPAction Plan gives seven-year perspectives, whichis in tune with the Country Strategy Papers, butnot with the national indicative programs whichonly cover four years. Moreover, followingthrough the priorities and sub-priorities estab-lished at the national level throughout thesestrategic documents, the disconnect betweenthem is immediately apparent.60 With so manyinstitutional problems raised by the day-to-dayfunctioning of the EaP programs it is no wonderthat the EU does not have in place effectivemonitoring mechanisms to ensure the susta-inability of implemented projects. Under thesecircumstances, cases such as Ukraine emerge.Ukraine was in 2009-2010 the best performer interms of institution building among the EaPcountries; it even went so far as to request theaugmentation of its funding for good governanceand institution building. However, in theaftermath of the political changes that affectedthe country, the effects of the previously imple-mented reforms have been mostly lost.61

Therefore, the EU needs to pay more attentionto greater flexibility, complementarily andsynergy between bilateral and multilateralframeworks, as well as between the different typesof strategic documents guiding project imple-mentation within the EaP.62

Equally important is the fact that the mannerin which the EU resolved to implement theconclusion of previous auditing session of theENPI in the Eastern neighborhood may be causefor some EaP problems in the near future. Withthe EaP priorities lying mainly in the EU’s hands,with long and intricate bureaucratic frameworksand processes, with faulty and fragmentedcommunication with partner countries, etc. thereis a real risk of misinterpretation by partnercountries of the last institutions decisions takenby the Union. For instance, the drastic reductionof the priority areas initially agreed with partnercountries – from eight or nine to a maximum ofthree which is significant enough – may convincethe partner countries the EU wants to ease up itsinvolvement in the east; any perception of sucha retreat from a wide base of commonly-agreedpriorities is likely to be perceived as a punitivemeasure and decrease the EU’s credibility in theregion; not sticking to agreed priorities throughthe established deadlines also will hurt the EaP’scredibility and efficiency in the region. This isalready a major problem in Ukraine for instance,where officials emphasize the EU is not givingKiev its proper attention given its size andstrategic relevance.

Last, but certainly not least, as part of therecent institutional and policy reforms of the EaP,the EU has decided to pursue based on a mix ofpositive and negative conditionality. The positiveconditionality consists of the fact that budgetlimits will no longer be publicly announced forevery country within the financial plan. This issupposed to entice partner countries to applythemselves to obtain as much funding as possible.However, at the same time, the EU is said toimplement projects and monitor their rate ofsuccess; where no satisfactory achievements arereached, the negative conditionality may apply –that is, the EC may decide to diminish country ofsector budget support for one country or the other.Of the two principles, the negative conditionalityis by far the priority for the EC, which is nosurprise in a time of austerity and economiccrisis.63 While this may work – indeed, does work– for smaller countries in the region such as theRepublic of Moldova and less so Armenia, it isquestionable if it will work as predicated by

Monitor Strate-gic

Nr. 3-4/201262

Monitor Strategic

Brussels in the case of larger partners such asUkraine. Pursuing such a differentiated policy,however, may introduce even larger discre-pancies between partner countries that will, as aresult, question the very feasibility of the EaPitself.

It is hardly surprising under these circum-stances that we witness such great discrepanciesand performance between the different levels ofproject-making and support at the EaP level aswell as between the partner countries them-selves.64 This should be indicative not only of thelevel of commitment of each partner country,but also of the risk the EU faces of running a six-speed EaP. The fact remains that the EU is quiteaware of this situation, but it just sees no short-term better alternative for the current EaPinstitutional framework.

The EU has proven to be somewhat open toreforming the EaP institutional frameworks inorder to increase their efficiency. It has reformedthe ENPI and transformed it into what is expectedto be a smoother-running ENI; it revisited thenumber and type of priorities negotiated withpartner countries and reduced them from eightor nine to a maximum of three; it establishedmechanisms such as the CIB which will includemonitoring mechanisms as well, etc. While theseefforts are to be commended, they are insufficient.Good institutional frameworks may in fact be anopportunity to increase the effectiveness andinfluence of the EAP even under conditions oflow funding, but the EU is taking the slow road tothis particular option. In this sense, the EUconstantly misses repeated opportunities toimplement adequate institutional reforms tomake the EaP influential and effective.

c. Regional competition andalternative integration models

Foreign policy success is hardly ever the resultof money and institutions alone. Largely, itdepends on context. To this effect, more timesthan not it is not about what you do or fail to do,but also about what others do at the same time.Attractive alternatives for EaP partner countries

may work to diminish the influence and efficiencyof the EaP framework despite all the otherproblems discussed above.

In this sense, the EaP may have just missedan opportunity to be the only comprehensive,coherent and efficient regional integrationprogram in Eastern Europe and the SouthCaucasus. As Russian President Vladimir Putinreturned to the Kremlin in 2012, the RussianFederation has put forward an already mate-rialized Eurasian Union who’s Eurasian Econo-mic Space has already become active in January2012. The Eurasian Union is basically based onthe model of economic integration representedby the European Union itself. Many analystsremain skeptical about the Eurasian Union’schances for success. One is surely convinced itwill note fare any better than the EU itself giventhe economic and financial prospects of theirmember states, but this does not mean it will beunable to mount a challenge for the EaP. Thischallenge is already visible in Ukraine’s hesitationbetween the two – the EU (EaP) and the CustomsUnion – and their attempts to negotiate a mutuallyacceptable deal rather than get involved inexclusive markets.

Besides, the Eurasian Union is not the onlyregional competition emerging for the EU inEastern Europe and the South Caucasus. ThePeople’s Republic of China is increasingly activeeconomically in these two regions. Since the mid-2000s Eastern European and South Caucasuscountries have been the largest recipients ofChinese FDI — third region after Asia and CentralAsia — and investment prospects over the nextfive years are rising.65 Since 2006 the ChineseFDI in this region has increased at a higher ratethan has Chinese FDI in Africa – which was causefor much concern in Europe during the sameperiod of time. Surely, the Chinese presence inthis region is still relatively shy, but the prospectsshow an ascending trend.66

The Eurasian Union and China present achallenge for the EaP not necessarily becausetheir mechanisms will prove more effective thanthe EU’s EaP, but merely because they presentthe partner countries with alternatives – analternative worth at least investigating andexploring. If this will be the case, then the mere

Monitor Strategic


existence of the Eurasian Union, for instance,will slow down the EaP processes because thetwo regional integration frameworks are largelyincompatible in terms of values and legalprinciples. EaP partner countries wanting toexplore the Eurasian Union option may put theirEaP engagement on temporary hold, thusreducing the EaP’s influence and foothold in theregion. As for China, it is widely known thatChinese money in the form of FDI, internationalaid or official development assistance does notcome with political strings attached. Authoritarianregimes in Eastern Europe and the SouthCaucasus may very well find this to be especiallyenticing and interesting, unlike the EaP’s infinitelist of demands, values, laws, norms, principles,etc – not to mention the strong political andeconomic strings attached to even the smallestfinancial support and assistance.

Secondly, the Eurasian Union and China bothpresent significant challenges to the EaP becausethey offer the EaP partner countries a potentialleverage mechanisms against the EU wheneverthey do not agree with the tough issues the EUraises at the bilateral and multilateral level withinthe EaP framework. That is, the EaP partnercountries may threaten to take up alternativeoffers in order to push the EU into negotiationsand moderate compromises over those aspectsof their agreed priorities they are not entirelycomfortable with. This is very much likely giventhat most of the partner countries havesignificant political minorities that lean towardsRussia and more autocratic forms of government.When negotiations with the EU will bog down inpolitical or technical aspects, these minoritiesmay play an important role in steering politicaland public opinion towards existing alternativemodels such as the Eurasian Union itself. Whilethis will only create them a small room formaneuver, it is more than these countries hadover the last four and a half years.

Thirdly, the development of the EurasianUnion by 2015 when it is supposed to achieve fulloperational capability poses a serious economicand political problem for the EaP not necessarilybecause of its significant economic potential, butmainly because the union may very well developinto an exclusive market – which is one path the

leaders are seriously taking into consideration –which, if successful (and this is a big if), wouldhave at least two predictable significant negativeeffects on the EaP. On the one hand, it will preventmember states to become more economically andpolitically integrated with the EU, thus reducingthe EaP’s efficiency, legitimacy and influence.On the other hand, it will most likely split theregion in two. With the EaP’s Eastern partnercountries still divided on whether to join theEurasian Union or not, the region will most likelybe split in two, hence further underminingespecially multilateral initiatives within the EaP.

Last, but certainly not least, the EurasianUnion and China’s economic presence on theEU’s Eastern neighborhood may also negativelyaffect the EaP in one last manner. In particularbecause China represents a source of funds wayabove the expected EaP levels for the nextfinancial plan (2014-2020), its very presence inthe region may put EaP’s funding limits into adifferent perspective for the partner countries.

The alternatives that began to increasinglybe available for the EaP partner countries in theEastern neighborhood still have the potential tonegatively affect the EaP’s efficiency andinfluence even though the EU is striving indeedto reform its intricate institutional framework andits poor funding. Had the EaP managed to stronglyestablish itself in the Eastern neighborhood,these alternatives’ potential influence may nothave been as damaging. However, the EaP wastedthe opportunity to consolidate its foothold on theEastern rim before these rival alternativesemerge. Now, the EaP will have to be increasinglyflexible and innovative to be able to compete witha Russian soft power that continues to have astrong foothold in the region and the Chineseno-political-strings-attached money.

CONCLUSIONS

Recent analyses have emphasized thepotential disastrous effects the European eco-nomic and debt crisis on the EaP’s influence,efficiency and legitimacy in Eastern Europe andthe South Caucasus. This analysis aimed toinvestigate the economic challenges faced by the

Monitor Strate-gic

Nr. 3-4/201264

Monitor Strategic

EaP, to see whether they were more serious thanthe economic challenges it faced previously, inthe four short years since it was launched andthen seek to identify other potential challengesthat may be just as damaging but that are eitheroverlooked at this time or less popular.

The analysis focused on the three types ofchallenges: economic challenges, institutional-bureaucratic challenges and regional compe-tition. It found that while they are very differentin nature and context, the three categories ofchallenges pose relatively similarly seriousproblems for the EaP. The economic challengesalone will not essentially threaten the EaP. Evenif the EU maintains the current levels of fundingthe EaP or even modestly reduces it, funding hasalready been so low so far that a moderatereduction of its current levels is unlikely tofundamentally endanger the EaP.

Rather, the EaP in fact faces a potentiallyunstable combination of missed opportunities,political indecisiveness, intricate institutionalframeworks, over-bureaucratization and risingalternative models of regional integration. Morespecifically, the challenges the EaP has toovercome may be categorized as follows:economic challenges; political-institutionalchallenges and regional competition. As we haveseen, the institutional-bureaucratic rigidity,intricateness, density and duplication; the factthat the prioritization process in the EaP – despitebeing advertised as a demand-driven process –remains mainly under the EU’s almost singlecontrol, the fact that there are now alternativeregional models for the EaP partner countries tochoose from and make use of will inevitably actto limit the EaP’s influence, efficiency andlegitimacy in the Eastern neighborhood if thecurrent circumstances endure.

Sometimes analysts focus so much onfinancial, legal, institutional issues that theyforget foreign policy initiatives is about outcomes– preferably sustainable ones. The EaP’s successessentially refers to the Europeanization ofpartner countries. The diminishing role, legiti-macy and efficiency of the EaP will inevitably betranslated into a roll back of the current processesas well as a slowdown in the pace at which currentprojects are progressing. But this is relatively

difficult to measure for the EU is only measuringprogress of implemented projects and less so theoverall impact and outcome of the change it seeksto foster through the EaP framework. That iswhy all of the three types of challenges identifiedhere have a relatively equal weight in potentiallynegatively affecting the EaP and especially itsmain strategic objective which is theEuropeanization of partner countries. And sucha core challenge is fundamental for a values-driven, soft power foreign policy initiative suchas the EaP.

NoteNoteNoteNoteNotepo1 Christophe Hillon and Alan Mayhew, The Eastern

Partnership – something new or window-dressing?, SussexEuropean Institute, Working Paper no. 109, January 2009.

2 Nicu Popescu and Andrew Wilson, The Limits ofEnlargement-Lite: European and Russian Power in theTroubled Neighborhood, European Council on ForeignRelations, Policy Report, June 2009.

3 Andrey Makarychev and Andrey Deviatkov, EasternPartnership: Still a Missing Link in EU Strategy?, CEPSCommentary, January 13, 2012.

4 Sebastian Peyrouse, The Impact of the EuropeanDebt Crisis on the Partnership with Central Asia, GermanMarshall Fund, On Wider Europe Report, May 2012.

5 Sebastian Peyrouse, The Impact of the EuropeanDebt Crisis on the Partnership with Central Asia, GermanMarshall Fund, On Wider Europe Report, May 2012.

6 As customary in International Relations Theory,only states may engage in foreign policy. In this respect,using the term “foreign policy” for an internationalinstitution such as the European Union itself – regardlessof its common market – is inappropriate (the EU is notintegrated in political and external action issues, nor isit in security and defense) and while this analysis willuse the term foreign policy in order not to createconfusion, in fact it refers to “foreign policy-like” actions.

7 Ibidem.8 Joint Communication to the European Parliament,

the Council, the European Economic and SocialCommittee and the Committee of the Regions, „EasternPartnership: A Roadmap to the autumn 2013 Summit”,Brussels, May 15, 2012.

9 Rafał Sadowski, Eastern Partnership Review. Thefuture of the ENPI: towards separate financial instrumentsfor the Union for the Mediterranean and the EasternPartnership?, Estonian Center of Eastern Partnership,2011.

10 Joint Communication to the European Parliament,the Council, the European Economic and SocialCommittee and the Committee of the Regions, „EasternPartnership: A Roadmap to the autumn 2013 Summit”,Brussels, May 15, 2012.

Monitor Strategic


11 „Eastern Partnership: A Roadmap to the autumn2013 Summit” suggests the EU expects a rather rapidpace for the Association Agreements and the Deep andComprehensive Free Trade Areas (DCFTAs) with 2013being marked as a potential reference year in this sense.

12 Document no. 52010SA0013, Special Report No13/2010 “Is the new European Neighborhood and Partner-ship Instrument successfully launched and achievingresults in the Southern Caucasus (Armenia, Azerbaijanand Georgia)?”, Brussels, January 2011, available onlineathttp://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:52010SA0013:EN:HTML.

13 The Partnership Instrument (PI) for 2009-2010 wasbudgeted at €11.2 billion for 2007-2013 for all 16 partnercountries. In addition, these countries also receivededucation, human rights, cultural heritage, developmentassistance, etc. For more information, see the EU’sexternal action budget structure at http://ec.europa.eu/europeaid/how/finance/mff/financial_framework _news_en.htm.

14 Multiannual Financial Framework 2014-2020,Strengthening Europe’s place in the world, February2012, available online at http://ec.europa.eu/europeaid/how/finance/mff/financial_framework_news_en.htm.

According to the latest draft, the EuropeanNeighborhood Instrument (ENI) will be allocated a totalof 18.2 billion Euros for 16 partner countries. However,this financial support regards only the PartnershipInstrument (PI). In addition, the EU also provideseducation, human rights, social inclusion, developmentassistance, etc financial aid to the EaP countries. For the2014-2020 budgets the EU is expected to provide some 160million Euros to each EaP country for developmentassistance.

15 Alex Nice makes a similar argument: “The budgetis so miserable that even its contraction in the newfinancial plan for 2014-2020 will not significantly affectthe course of events.” Alex Nice, Europe is BecomingLess Attractive for the East, EaP Community, November2011, available online at http://www. easternpartnership.org/community/debate/europe-becoming-less-attractive-east.

16 „The EU has not achieved the declared goals of itspolicy and of its instruments for the neighborhood. Therehas been no strengthening of the processes of demo-cratization, human rights or the development of civil(...); nor have the processes of reform and Europeani-zation in Eastern Europe had any significant success. Atthis point, the Eastern European countries areincreasingly beginning to resemble those authoritarianregimes in the south which the EU has limited influenceover.” Rafał Sadowski, Eastern Partnership Review. Thefuture of the ENPI: towards separate financial instrumentsfor the Union for the Mediterranean and the EasternPartnership?, Estonian Center of Eastern Partnership,2011.

17 Štefan Füle, European Neighborhood PolicyReview, European Parliament – Foreign Af fairsCommittee (AFET), Brussels, 26 October 2010.

18 Council Conclusions, „Increasing the impact ofEU development policy: an Agenda for Change,” 3166thForeign Affairs Council meeting, Brussels, 14 May 2012.

19 Annual Report 2012 on the European Union’sDevelopment and external assistance policies and theirimplementation in 2011, Brussels, August 2012.

20 The partner countries and the EU both emphasizedthese principles in the Warsaw Summit Joint Declaration.See Joint Declaration of the Eastern Partnership Summit,Warsaw, 29-30 September 2011.

21 The Future Approach to EU Budget Support toThird Countries, Brussels, October 2011.

22 Idem.23 „Eastern Partnership: A Roadmap to the autumn

2013 Summit”, Brussels, May 15, 2012, emphasis inoriginal. For more on the DCFTAs, see Per MagnusWijkman, Eastern Partnership Review. Fostering Deepand Comprehensive Free Trade Agreements for theEastern Partners, Estonian Center of Eastern Partnership,2011.

24 „Eastern Partnership: A Roadmap to the autumn2013 Summit”, Brussels, May 15, 2012, emphasis inoriginal.

25 Ibidem.26 Document no. 52010SA0013, Special Report No

13/2010 “Is the new European Neighborhood andPartnership Instrument successfully launched andachieving results in the Southern Caucasus (Armenia,Azerbaijan and Georgia)?”, Brussels, January 2011,available online at http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:52010SA0013:EN:HTML.

27 Rafał Sadowski, Eastern Partnership Review. Thefuture of the ENPI: towards separate financial instrumentsfor the Union for the Mediterranean and the EasternPartnership?, Estonian Center of Eastern Partnership,2011. This was actually one of the main priorities promotedby the Polish EU Presidency, suggesting the pair hassignificant political support from some of the memberstates.

28 Document no. 52010SA0013, Special Report No13/2010 “Is the new European Neighborhood andPartnership Instrument successfully launched andachieving results in the Southern Caucasus (Armenia,Azerbaijan and Georgia)?”, Brussels, January 2011,available online at http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:52010SA0013:EN:HTML.

29 Rafał Sadowski, Eastern Partnership Review. Thefuture of the ENPI: towards separate financial instrumentsfor the Union for the Mediterranean and the EasternPartnership?, Estonian Center of Eastern Partnership,2011.


31 Annual Report 2012 on the European Union’sDevelopment and external assistance policies and theirimplementation in 2011, Brussels, August 2012.


33 Ibidem.

Monitor Strate-gic

Nr. 3-4/201266

Monitor Strategic34 Štefan Füle, European Neighborhood Policy Review,

European Parliament – Foreign Affairs Committee(AFET), Brussels, 26 October 2010.

35 The Impact of the Global Crisis on NeighboringCountries of the EU, Occasional Papers no. 48, Directorate-General for Economic and Financial Affairs, June 2009.

36 „The EU should tie the delivery of aid to aneighbor’s performance on democracy and human rights.The neighborhood policy should be less technocraticand focus more on what the EU and its neighbours wantto achieve politically.” See Charles Grant, A NewNeighborhood Policy for the EU, Centre for EuropeanReform policy brief, March 2011.

37 Andrey Makarychev and Andrey Deviatkov,Eastern Partnership: Still a Missing Link in EU Strategy?,CEPS Commentary, January 13, 2012. This was confirmedby the EaP’s 2013 Roadmap; „Eastern Partnership: ARoadmap to the autumn 2013 Summit”, Brussels, May 15,2012.

38EU’s external action budget structure at http://ec.europa.eu/europeaid/how/finance/mff/f inancial_framework_news_en.htm.

39 Laure Delcour, Eastern Partnership Review. TheInstitutional Functioning of the Eastern Partnership: AnEarly Assessment, Estonian Center of EasternPartnership, 2011.

40 Anna Michalski, The Eastern Partnership: Timefor an Eastern Policy of the EU?, European PolicyAnalysis, no. 14, Swedish Institute for European PolicyStudies, December 2009.

41 Council Conclusions, „Increasing the impact ofEU development policy: an Agenda for Change,” 3166thForeign Affairs Council meeting, Brussels, 14 May 2012.


43 For more, see Simona R. Soare, “Beijing’s Centraland Eastern European Charm Offensive: TheImplications of China’s Growing Presence in the NewEurope,” in Jakub J. Grygiel, Robert Kron, Wess A.Mitchell and Gabriela Paskova (eds.), NavigatingUncertainty: U.S.-Central European Relations 2012,Center for European Policy Analysis (CEPA), July 2012,pp. 64-74.


45 Communication from the Commission to theEuropean Parliament, the Council, the Economic andSocial Committee and the Committee of Regions,“Enhancing EU Accountability on Financing forDevelopment towards the EU Official DevelopmentAssistance Peer Review,” Brussels, April 19, 2011.

46 Anna Stumpf, “Central Europe and the EasternPartnership in 2012: Our Niche, Their Chance” in JakubJ. Grygiel, Robert Kron, Wess A. Mitchell and GabrielaPaskova (eds.), Navigating Uncertainty: U.S.-CentralEuropean Relations 2012, Center for European PolicyAnalysis (CEPA), July 2012, pp. 49-56. The emphasis onthe Visegrád 4 misses some of the most involved states inthe EaP region – i.e. Romania and Bulgaria. WhilePoland is certainly exceptionally positioned to be a driverof the EaP, one cannot say the same about the Czech

Republic and Slovakia, but especially Hungary. Last, butnot least, it is doubtful whether these states alone willhave the sufficient strength to outweigh other regionalpowers in the EaP countries.


48 Ibidem.49 Rafał Sadowski, Eastern Partnership Review. The

future of the ENPI: towards separate financial instrumentsfor the Union for the Mediterranean and the EasternPartnership?, Estonian Center of Eastern Partnership,2011.

50 Elsa Tulmets, Eastern Partnership Review. Institution-Building Instruments in the Eastern Partnership: StillDrawing on Enlargement?, Estonian Center of EasternPartnership, December 2011.

51 Ibidem. Also see the conclusions of the Europeanaudit in 2011 in the Document no. 52010SA0013, SpecialReport No 13/2010 “Is the new European Neighborhoodand Partnership Instrument successfully launched andachieving results in the Southern Caucasus (Armenia,Azerbaijan and Georgia)?”, Brussels, January 2011,available online at http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:52010SA0013:EN:HTML.

52 Elsa Tulmets, Eastern Partnership Review. Institution-Building Instruments in the Eastern Partnership: StillDrawing on Enlargement?, Estonian Center of EasternPartnership, December 2011.

53 An European Court of Auditors evaluated theperformance of institutional mechanisms in the ENPIwhich manages the EaP: „The 2007 annual actionprogramme resulted from a programming (DG RELEX)and design process (EuropeAid) lasting more than twoyears. In Georgia for example, the first payments underthe 2007 annual action programme took place in February2008, while the first strategic needs assessment in viewof the Country Strategy Paper occurred in November2005.” While it does not refer to the EaP per se, there islittle reason to believe the situation has improveddramatically since the period in question.

54 Rafał Sadowski, Eastern Partnership Review. Thefuture of the ENPI: towards separate financial instrumentsfor the Union for the Mediterranean and the EasternPartnership?, Estonian Center of Eastern Partnership,2011; also see Charles Grant, A New Neighborhood Policyfor the EU, Centre for European Reform policy brief,March 2011.


56 Ibidem.57 National Indicative Programme 2012 Azerbaijan,

available online http://ec.europa.eu/world/enp/pdf/country/enpi_nip_azerbaijan_en.pdf.

Monitor Strategic


58 See for instance the Country Strategy Paper, Na-tional Indicative Programme 2007-2010 and the AnnualAction Plan 2012 Armenia available online at http://ec.europa.eu. For more on this also see Document no.52010SA0013, Special Report No 13/2010 “Is the newEuropean Neighborhood and Partnership Instrumentsuccessfully launched and achieving results in theSouthern Caucasus (Armenia, Azerbaijan and Georgia)?”,Brussels, January 2011, available online at http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ. do?uri=CELEX:52010SA0013:EN:HTML.

59 For a specific analysis on the ENPI in this sense,see Document no. 52010SA0013, Special Report No 13/2010 “Is the new European Neighborhood and PartnershipInstrument successfully launched and achieving resultsin the Southern Caucasus (Armenia, Azerbaijan andGeorgia)?”, Brussels, January 2011, available online athttp://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:52010SA0013:EN:HTML.

60 Ibidem.61 Ibidem.62 Elsa Tulmets, Eastern Partnership Review.

Institution-Building Instruments in the EasternPartnership: Still Drawing on Enlargement?, EstonianCenter of Eastern Partnership, December 2011.

63 Rafał Sadowski, Eastern Partnership Review. Thefuture of the ENPI: towards separate financial instruments

for the Union for the Mediterranean and the EasternPartnership?, Estonian Center of Eastern Partnership,2011.


65 According to the 2010 Statistical Bulletin of China’sOutward Foreign Direct Investment, Ministry ofCommerce, PRC (MOFCOM) available online at http://hzs.mofcom.gov.cn/accessory/201109/1316069658609.pdf.

66 This issue has been extensively addressedelsewhere. See Simona R. Soare, “Beijing’s Central andEastern European Charm Offensive: The Implicationsof China’s Growing Presence in the New Europe,” inJakub J. Grygiel, Robert Kron, Wess A. Mitchell andGabriela Paskova (eds.), Navigating Uncertainty: U.S.-Central European Relations 2012, Center for EuropeanPolicy Analysis (CEPA), July 2012, pp. 64-74.

This paper is based on the data collected on theground through the CRISHOPE project financed by theGerman Marshall Fund (2011-2012) and the EasternPartnership project funded by the Romanian Ministry ofEducation (PN-II-ID-PCE-2011-3-1014) (2011-2014).


The analysis focuses on the three types of challenges to the EaP and the EaP’s crisis management flagshipinitiative: economic challenges, institutional-bureaucratic challenges and regional competition. It finds thatwhile they are very different in nature and context, the three categories of challenges pose relatively similarlyserious problems for the EaP. The economic challenges alone will not essentially threaten the EaP. Even if theEU maintains the current levels of funding the EaP or even modestly reduces it, funding has already been so lowso far that a moderate reduction of its current levels is unlikely to fundamentally endanger the EaP.

Keywords: Eastern Partnership, European Union, economic crisis, flagship initiative, European softpower, Eastern Europe and South Caucasus

Simona R. Soare holds a Ph.D. (2011) in Political Sciences – International Relations from the NationalSchool of Political Studies and Public Administration in Bucharest (NSPSPA). She is researcher with theInstitute for Political Studies of Defense and Military History. She was also Executive Director of the Centerfor East European and Asian Studies (CEEAS – www.cseea.ro) and editor of the Journal for East-Europeanand Asian Studies (JEEAS – www.jeeas.org) during 2008-2011.

Monitor Strate-gic

Nr. 3-4/201268

Monitor Strategic

În primul rând de ce Rusia şi Turcia? Pentrucă sunt, după toate standardele relaţiilor interna-ţionale, actorii regionali cei mai puternici înRegiunea extinsă a Mării Negre (REMN). În aldoilea rând, deoarece sunt urmaşele unor imperiice au controlat autoritar bazinul Mării Negre. Înal treilea rând, pentru că cele două state repre-zintă statu-quo-ul în regiune, ele apărând regimulcreat prin Convenţia de la Montreux din 1936.Regim care le favorizează dar pe care mulţi ro-mâni, ca şi cetăţenii altor state din UE şi NATO,îl pot percepe ca vetust şi o frână în calea interna-ţionalizării acestui spaţiu strategic.

1. Rusia, obsesia pentru„derjavnost” şi fascinaţia

vecinătăţilor post-imperiale

Imaginea pe care preşedintele şi premierulRusiei o au despre ţara lor este aceea de mareputere, de stat solid în limba rusă „derjavnost”, omoştenire a epocii lui Ivan cel Groaznic şi maitârziu a celei care l-a dat pe ţarul Pentru cel Mare.1

Cu o suprafaţă de peste 17 milioane km2, 37.653km de coastă maritimă/oceanică şi o populaţie decca. 140 milioane de locuitori, Rusia are atu-urilemateriale corespunzătoare rangului de putere însens clasic.2

Decidenţii politici din Federaţia Rusă vădREMN ca fiind parte a vecinătăţii „apropiate” şise tem de intrarea puterilor vestice în acest areal.Epoca preşedinţiei lui Vladimir Putin (primeledouă mandate) a marcat sporirea gradului de

Dr. Şerban F. CIOCULESCU

Viziunea Turciei şi Rusiei asupraRegiunii extinse a Mării Negre: rolul

şi influenţa actorilor locali

asertivitate a acestei ţări în politica externă. Îngeneral, anii 2001-2008 au reprezentat o perioadade succese şi sporire a puterii militare, economicepentru Rusia dar şi evidenţierea faptului că statulrus se confruntă cu provocări serioase care îi potpune în discuţie statutul şi “iradierea” geopolitică.

Rusia a demonstrat mai multă “agresivitate”faţă de alţi poli de putere mai ales în a revendicaun control mai strâns, mai eficace, asupra zoneide “vecinătate imediată”. Astfel, Moscova atolerat din ce în ce mai greu “imixtiunile” Vestului– NATO, UE, SUA – în ţări precum Ucraina,Moldova, Georgia, în paralel a încurajat lideriimişcărilor secesioniste din statele ex-sovietice înacţiunile lor dirijate contra statelor respective.3

Faţă de ţările vecine mai mici, Rusia a folositaceeaşi strategie de tip stick and carrot: le-a oferitavantaje economice celor care au avut o atitudinesupusă (Belarus, Armenia – preţuri preferenţialela hidrocarburi) şi le-a impus sancţiuni economicealtora considerate “rebele” (embargoul pe vinuriledin Moldova şi pe apa minerală şi vinurile dinGeorgia).

Energia este o carte esenţială în mâna Rusiei.Rusia şi UE sunt interdependente în plan energetic(principalul importator de gaze ruseşti este chiarUE), dar Rusia vrea să creeze impresia că de-pendenţa UE este clară. Întreruperile livrărilor degaze spre Ucraina a subliniat voinţa Moscovei de aîşi impune regulile jocului unei Europe prea insistenteîn ceea ce priveşte piaţa concurenţială a energiei.

Se ştie că “revoluţiile colorate” din Ucraina,Moldova şi Georgia au îngrijorat profund clasapolitică de la Moscova care a pus accent mai alespe rolul jucat de SUA în aceste episoade. În acelaşi

Monitor Strategic


timp, Rusia a fragilizat vizibil regimurile politicede la Kiev, Chişinău şi Tbilisi, creându-şi grupuride susţinere printre partidele din opoziţie şi provo-când crize guvernamentale. Întreţinerea focare-lor de “conflict îngheţat” a avut ca efect, probabilintenţionat, imposibilitatea consolidării democra-tice a statelor afectate şi creşterea în intensitatea sentimentului naţionalist beligen. Războiul ruso-georgian din august 2008 a permis Moscovei sălegalizeze fragmentarea teritorială a micului statcaucazian, indirect şi cu intenţia de a intimidaMoldova sau Azerbaidjanul în caz că ar dori săconteste sfera de influenţă rusească.

Rusia se raportează la REMN nu ca la uncomplex de securitate distinct, ci ca la flanculestic al zonei sale de “vecinătate apropiată” pecare intenţionează să îl controleze autoritar şi peviitor.4

În general, se consideră că stoparea extinderiiNATO spre Est a fost şi este un obiectiv major alRusiei, care nu a ezitat să descurajeze aceastăevoluţie inclusiv prin măsuri dure precum specu-larea consecinţelor războiului din Georgia sauunilaterale precum îngheţarea participării laTratatul Forţelor Convenţionale din Europa (CFE)în decembrie 2007. Acum Rusia încălcă liniştiră“plafoanele” stabilite de tratat, prin armamenteleaduse în republicile separatiste Osetia de Sud şiAbhazia.

Credem că nu este exagerat să afirmăm căprin diverse presiuni politico-diplomatice, Rusiaa reuşit să convingă unele state membre aleNATO să nu ofere MAP-ul (Membership ActionPlan) Georgiei şi Ucrainei şi să îi tolerezefinalmente aventura militară din Georgia în 2008.Desigur, ar fi o mare exagerare să se afirme cărefuzul de a acorda MAP a fost o “undă verde”pentru agresiunea comisă de Rusia. Însă se preapoate ca Moscova să fi perceput acest fapt ca peun semn de slăbiciune şi să îl fi speculat. De ase-menea, venirea la putere în Ucraina a preşedin-telui rusofil Ianucovici, cel care a acceptat prelun-girea acordului de staţionare a forţelor ruse de laSevastopol, a constituit o victorie importantă aRusiei pentru care pierderea Ucrainei ar fi fostinacceptabilă. Acelşi V. Ianucovici, care în 2008solicitase recunoaşterea Abhaziei şi Osetiei deSud, dovedind o linie politică similară cu aMoscovei. De asemenea, când UE a lansat Parte-

neriatul Estic, iniţiativă dedicată statelor din flan-cul răsăritean precum Moldova şi Ucraina,reacţia Rusiei a fost din start negativă, deoareceMoscova a perceput UE drept un competitor înREMN, nu un partener de dialog.5

O problemă delicată a prezenţei Rusiei estecea a „conflictelor îngheţate” din arealul ponticextins. Tensiunile etnico-religioase sunt o cons-tantă a spaţiului caucazian şi în general al RegiuniiExtinse a Mării Negre, în mod similar cu cel alBalcanilor. URSS, departe de a aboli naţionalismulîn favoarea marxismului, a permis construireaunor identităţi naţionale destul de consistente cabază pentru formarea identităţii sovietice6. AtâtTransnistria cât şi Osetia de Sud şi Abhazia aufost zone de rusizare intensă, prin colonizări şiatragerea elitelor locale în sistemul condus deMoscova dar, în mod tragic, şi prin deportarea laordinul lui Stalin a sute de mii de localnici acuzaţide comportament anti-sovietic în cel de-al DoileaRăzboi Mondial. Rusizarea a fost acompaniată decultivarea unor sentimente negative la adresagrupurilor etnice majoritare – georgieni respectivromâni.

Ulterior, în anii 90, când URSS a dispărut iarcâteva noi state independente au apărut înREMN, acestea au descoperit că unele minorităţietnico-religioase aflate în componenţa lor solicitănici mai mult nici mai puţin decât independenţa,sau în cazuri mai fericite doar autonomia extinsă!7

Dacă URSS reuşise să imprime o stare de obedien-ţă acestor grupuri fără stat propriu, prin represiu-ne, îndoctrinare şi propagarea unei identităţisupranaţionale „sovietice”, după dispariţia sa, oparte din minorităţi nu au vrut să se recunoascăca fiind parte a unor noi state-naţiune dominateclar de alte etnii, mai ales dacă ocupau în modcompact anumite teritorii.

Rusia şi-a oferit adesea ajutorul material şiuman acestor grupări secesioniste şi a avut ocontribuţie cunoscută la purificarea etnică opera-tă de abhazi contra georgienilor din Abhazia, deasemenea a încurajat şi alte miliţii (cazaci, cauca-zieni) să participe la lupte8. S-a ajuns chiar pânăla acordarea cetăţeniei ruse pentru o mare partedin aceste populaţii, la stabilirea de relaţii econo-mice cu teritoriile secesioniste, fără acordul sta-tului respectiv (Moldova şi Georgia mai ales) şi lavehicularea ideii de a recunoaşte noile republici

Monitor Strate-gic

Nr. 3-4/201270

Monitor Strategic

şi de a le permite unirea cu Rusia (cazul Osetieide Sud şi chiar şi al Transnistriei, în ciuda lipseide contact geografic cu teritoriul rusesc). Dealtfel, în timpul summitului NATO de la Bucureşti,oficiali ruşi (mai ales ambasadorul rus la NATOD. Rogozin) au avertizat Georgia că ar putea pierdedefinitiv Abhazia şi Osetia de Sud prin aderareala Alianţă, şi implicit au făcut presiuni asupraaliaţilor să nu acorde MAP pentru Tbilisi şi Kiev,deoarece în acest fel s-ar accentua instabilitatearegională9! În plus, diverşi oficiali ruşi au sugeratadesea că Moscova ar putea să nu mai recunoas-că Crimeea ca teritoriu ucrainean. La rândul său,fostul preşedintele ucrainean V. Iuscenco le-adeclarat oficialilor ruşi că, după anul 2017, nu vormai avea acces la baza de la Sevastopol şi căaceştia ar face bine să ceară Siriei dreptul de acrea o bază militară la Mediterana10. Desigur,venirea la putere a lui Viktor Ianucovici a uşuratmult planurile Rusiei de a îşi menţine pe termenlung prezenţa militară în Crimeea, dar nu suntexcluse noi răsturnări de situaţie, politica internăucraineană fiind foarte volatilă.

Chiar dacă nu putem atribui integral Rusieivina pentru declanşarea ostilităţilor contraGeorgiei în vara anului 2008, Moscova a încurajattotuşi mişcări secesioniste active pe teritoriul altorţări şi ulterior a recunoscut mini-state fantomăprecum Osetia de Sud şi Abhazia. Aceastărecunoaştere, inspirată din „modelul Kosovo” (pecare, culmea, Rusia l-a denunţat mereu!) a sugeratunor analişti politici scenariul pregătirii conflic-tului militar în laboratoarele secrete ale Moscovei.

Nu ştim deocamdată cu certitudine dacă Rusiaa „pregătit” o acţiune militară de pedepsire şidezmembrare a Georgiei sau dacă a răspunsstrategiei ultra-ofensive a preşedintelui georgianŞaakaşvilli, dar provocările ruseşti au fostfrecvente pe graniţa cu Georgia în lunile dedinaintea lui august 2008. Efectele conflictuluiau fost teribile în plan umanitar. Înainte de răz-boiul civil, populaţia Abhaziei se ridica la 550.000locuitori, dintre care circa 50% erau georgieni.Acum sunt maxim 150.000, dintre care maxim40.000 georgieni reveniţi în districtul Gali. Dupăvictoria militară a Rusiei contra Georgiei dinaugust 2008, forţele georgiene au fost nevoite săse retragă din Kodori dar şi din teritoriul georgiance mărgineşte enclavele separatiste! Mii de

refugiaţi georgieni au plecat spre Tbilisi şi nu sepot încă întoarce la casele lor. În plus, Rusia şi-afolosit dreptul de veto şi a blocat continuarea mi-siunii OSCE de la graniţa cu Georgia, destabilizândşi mai mult mediul regional de securitate.

Strategia Georgiei de rezolvare a conflictuluis-a bazat preponderent pe presiunile occidentaleasupra Rusiei spre a modifica formatul forţei depeace-keeping, pe solicitarea diplomaţiei multila-terale (implicarea SUA şi UE în jocul negocierii)şi pe promisiuni făcute abhazilor că vor dispunede o maximă autonomie dacă renunţă la ideeasecesiunii. În acelaşi timp, Tbilisi a reuşit săconvingă capitalele occidentale, în iulie 2008, căavioane ruseşti au survolat neautorizat spaţiul săuaerian, fapt confirmat de Rusia care a argumentatcă în acest fel a dorit să apere teritoriul Osetieide Sud de un eventual atac georgian. A fost pentruprima dată când Rusia a recunoscut implicit că aviolat spaţiul aerian georgian… Până şi purtătorulde cuvânt al NATO, James Appathurai, arecunoscut pe 15 iulie că “these actions raisequestions about Russia’s role as peacekeeper andfacilitator of negotiations”11. Este adevărat înacelaşi timp că acţiunea militară a Goergiei contraOsetiei de Sud din august 2008 a reprezentat ostrategie de forţă prin care Tbilisi a încercat săreplice atacurilor de gherilă osetine cu o inter-venţie militară care, în caz de succes, ar fi dus laocuparea definitivă a teritoriului separatist şirevenirea lui de facto în cadrul Georgiei. Escala-darea a fost tolerată de georgieni care nu au anti-cipat corect reacţia furibundă a Rusiei, deşi aceas-ta anunţase de multe ori că va face tot ce estenecesar ca să apere cetăţenii ruşi (adica abhaziişi osetinii cu cetăţenie rusă).12 De altfel, Medvedevşi Putin au invocat riscul unui genocid spre ajustifica intervenţia contra armatei georgiene.

Războiul ruso-georgian a arătat aşadar că unconflict îngheţat prost gestionat se poate trans-forma oricând în conflict militar deschis. Preşe-dintele Shakaasvilli a preferat soluţia militară fărăa lua în calcul riposta dură a Rusiei sau scontândpe o reacţia americană care ar fi inhibat voinţade represalii a ruşilor. De asemenea, solidaritateastatelor şi popoarelor non-ruse din CSI s-amanifestat la cote scăzute, mai ales Ucraina şiAzerbaidjan dând declaraţii moderat pro-geor-giene. Rusia a ripostat militar în nordul şi centrul

Monitor Strategic


Georgiei, a recuperat Osetia de Sud şi a îndemnatmiliţiile abhaze să deschidă un nou front înAbhazia, ceea ce a reprezentat eşecul strategieide recuperare teritorială a Georgiei. Ulterior,Rusia a adus forţe militare şi a creat baze militarepermanente în teritoriile secesioniste, în acelaşitimp presând alte ţări să recunoască acestepseudo-state. Se pune întrebarea dacă „victimi-zata” Georgie a reuşit să afecteze şi ea intereselede securitate regionale ale Rusiei. Prin opoziţiasa, statul georgian a reuşit o vreme să amâneintrarea Rusiei în OMC, la fel cum reuşiseră întrecut şi Polonia şi statele baltice. Or această ade-rare a Rusiei la marea organizaţie ce reglemen-tează comerţul mondial, materializată recent, esteceea ce aşteptau majoritatea statelor membreale UE spre a semna un nou parteneriat strategiccu Rusia, după ce a expirat cel vechi.

Politica de resetare practicată de BarackObama în relaţia cu Moscova convine Rusiei înmăsura în care i se dă impresia că are mână liberăîn zonele de vecinătate apropiată. Totuşi SUAacordă în continuare sprijin Georgiei, Azerbaid-janului, Republicii Moldova deşi în mod mai discretdecât în mandatul lui G.W. Bush jr.

În plan strategic, Rusia îşi doreşte să obţinămaximum de concesii de la SUA privind instalareascutului anti-rachetă american, deoarece pare afi înţeles că Washingtonul nu va renunţa la acestplan. Evident, Moscova ar dori ca statele dinREMN să nu găzduiască elemente ale scutuluiiar dacă totuşi acest lucru este inevitabil, să existeun drept de co-decizie şi control comun al insta-laţiilor. În acest sens, Rusia propusese fosteiadministraţii prezidenţiale americane baza mili-tară cu radare de la Gabala din Azerbaidjan sprea fi gestionată în comun, dar fusese diplomaticrefuzată. Sistemul eşalonat de instalare a scutului,aşa cum l-a conceput administraţia BarackObama, este oarecum acceptabil pentru Rusiacel puţin în primele două faze: prima a inclustrimiterea navei US Monterey dotată cu racheteAegis în Marea Mediterană şi Marea Neagră, adoua va include instalarea la Deveselu în Româniaa celor 24 de interceptori SM 3. A treia fazăprevede instalarea de elemente în Polonia iarultima amplasarea de incerceptori dedicaţirachetelor cu rază lungă de acţiune. Aşa cum seştie, faza a treia şi mai ales a patra sunt cu adevărat

deranjante pentru Rusia, cu toate că arsenalul eisupra-dimensionat cu mii de capete nucleare nupoate fi anihilat total de cele câteva zeci deinterceptoare şi radare. Demonstrându-şi voinţade a bloca apariţia unei situaţii de inferioritatestrategică în Marea Neagră, Rusia a protestat pe12 iunie 2011 contra venirii crucişătorului USSMonterrey pentru un exerciţiu naval cu Ucraina(Sea Breeze 2011), acesta fiind dotat cu rachetebalistice Aegis, iritarea provenind dinproximitatea cu graniţele ruseşti.

Dacă SUA instalează elementele scutului,treptat ar putea apărea modificări ale echilibruluiameninţării nucleare în Europa şi Eurasia. Rusiava continua să ceară un sistem comun de imple-mentare a scutului şi garanţii juridice şi tehnicecă acest scut nu va face non-operaţional sistemulrusesc de descurajare nucleară. În acest sens,doar un acord de ansamblu ruso-american vapermite REMN să devină un areal de stabilitateşi cooperare. Semnarea tratatului START pe 8aprilie 2010 este un prim pas, dar unul insuficientdeocamdată. Noul tratat a înlocuit varianta din1991 care expirase. Fiecare dintre cele două puteriva dispune de maxim 1500 de capete nucleare, cu30% mai puţin decât ce fusese prevăzut în 2002 laMoscova. Totuşi, preşedintele rus Medvedev aameninţat în mai 2011 cu retragerea din STARTdacă SUA instalează unilateral scutul anti-rachetă,fără a fi ajuns la un acord cu Moscova. Amenin-ţarea pare puţin credibilă, deoarece continuareacursei înarmărilor nucleare ar slei economia rusă,atinsă de criza mondială. În plus, când SUA s-auretras unilateral în 2001 din Tratatul ABM, Rusianu a avut altceva de făcut decât să protestezeneconvingător13 şi ulterior să îşi “îngheţe” partici-parea la Tratatul CFE în 2007.

De asemenea, Rusia a negociat recent cuGermania, una dintre puterile simbol ale UE, unacord denumit de presă “memorandumul de laMesseberg”, prin care, în schimbul relansăriinegocierilor în dosarul Transnistria şi eventualal retragerii forţelor ruseşti de acolo, ar obţineformarea unui comitet comun UE-Rusia peprobleme de securitate. Desigur, Germania fiindobişnuită cu forma federală de guvernare –orga-nizată fiind în landuri – ar fi mai dispusă decâtRomânia să recunoască drepturi de autonomie

Monitor Strate-gic

Nr. 3-4/201272

Monitor Strategic

politico-administrativă Transnistriei. Este foartepuţin probabil ca Rusia să ajungă să aibă în faţăca partener de dialog politico-strategic o UniuneEuropeană unită, vorbind cu o singură voce, celpuţin pe termen mediu. De aceea, Rusia, ca şi înprezent, va specula dorinţa unor state din UE dea încheia afaceri profitabile, şi va reuşi săprivilegieze în cadrul Uniunii acele ţări care îisunt mai favorabile: Germania, Franţa, Grecia,Italia etc. Prin urmare, nici în arealul Mării Negrenu ar trebui să ne aşteptăm la apariţia uneistrategii coerente a Europei comunitare, maiprobabilă fiind o acţiune relativ unitară a ţărilor“de flanc” – România, Bulgaria – sau abordăriconjuncturale ghidate de sensibilităţi locale, nuunionale, de tipul Strategiei Dunării. Rusia nu vapermite UE să “remodeleze” statele dinvecinătatea estică spre a le transforma în acel“inel” de ţări democratice, stabile, bine guvernatedupă cum afirma Strategia Europeană deSecuritate a UE din 2003.14 Şi desigur, UE nu areacum forţa şi voinţa să conteste Rusiei strategiade menţinere a sferei de influenţă în vecinătateaapropiată prin destabilizarea unor state precumMoldova şi Georgia.

Lipsa simţului geo-strategic constituie o marevulnerabilitate a UE ca actor cu vocaţie globalădar poate şi o şansă de a depăşi vechile matriceconflictuale de tip “realist” din relaţiile interna-ţionale.

Ar mai trebui spus şi că Rusia şi-a văzut primitecu scepticism în Europa şi SUA planurile privindmarea organizaţie de securitate pan-europeanăşi eurasiatică sugerată de preşedintele Medvedevîn 2009. Multe state europene, inclusiv România,Polonia, ţările baltice, se tem că această mega-organizaţie va paraliza procesul decizional dincadrul NATO şi al UE, organizaţii bazate pe valoricomune ale Vestului considerate ca fiind cel puţinneliniştitoare pentru Moscova.

Într-un eseu din 2009, Ivan Krastev şi MarkLeonard semnalează un mare paradox: în politicaexternă, Rusia este o putere pro-status quo la nivelglobal şi una revizionistă la nivel regional.15 Deşidoreşte un sistem internaţional multipolar, nutrece la acţiuni de hard balancing contra SUA, semulţumeşte cu soft balancing (critici la adresaAmericii, ameninţări retorice etc.) În REMN esteclar un actor revizionist dacă privim din perspec-

tiva euro-atlantică, occidentală, deoareceîncearcă să împiedice prezenţa Occidentului înzonă. Faţă de mecanismul Montreux al accesuluiprin Strâmtori este un actor conservator, la felca şi Turcia.

Rusia a continuat să dezvolte programe mili-tare avansate menite a reduce din decalajul îndomeniul Revoluţiei în Afacerile Militare faţă deSUA şi de unele state europene. Criza economicădin 2008-2009 a frânat în parte aceste eforturidar războiul cu Georgia pare să fi adus o motivaţiesuplimentară. În mai puţin de zece ani, nu numaică Vladimir Putin a reuşit să stabilizeze internRusia, să profite de creşterea preţurilor resurselorenergetice pentru a stabiliza economia naţională,dar încă din 2000 Rusia a început să înregistrezecreştere economică de 5-7% anual. Până în 2006,Rusia şi-a plătit întreaga datorie externă faţă deFMI (cu 3 ani în avans!) şi pe cea faţă de creditoriidin Clubul de la Paris. Mai mult decât atât,Vladimir Putin a reuşit performanţa aceasta fărăsacrificii interne legate de privatizări masive, maiales în sectorul industriei grele şi de apărare, undeuriaşele complexe încă deţin o mare putere şiinfluenţă politică. Dimpotrivă, politica lui Putin afost de a le strânge pe toate acestea, în calitatede sectoare strategice ale economiei ruseşti, subaripa „protectoare” a „democraţiei suverane”proclamată de Kremlin.

Sectorul industriei de apărare este unul aparteîn cazul Rusiei. Un număr mare de analişti militarinu contenesc să laude tehnologia şi sistemelemilitare ruseşti, în timp ce alţii le consideră înve-chite şi prea puţin adaptate condiţiilor câmpuluide luptă intens tehnologizat al secolului al-XXI-lea16. Aparent paradoxal, însă, în 2007 (ca şi în2005 şi 2006) Rusia a fost al doilea mare exportatorde armament din lume (fiind surclasată doar deStatele Unite, cu un volum total de vânzăriexterne de 21 de miliarde USD), obţinând peste7,2 miliarde USD din vânzarea de armament.Această creştere a contractelor externe de vân-zare de armament ale Federaţiei Ruse este înfă-ţişată drept o dezvoltare a industriei de apărareruseşti şi o consolidare a puterii complexuluimilitar-industrial rusesc. Aceasta este însă oexagerare, având în vedere faptul că investiţiileîn acest sector din ultimii opt ani nu par să con-firme tendinţa, marea parte a complexului indus-

Monitor Strategic


trial de apărare rusesc funcţionând şi astăzi lacapacitatea şi în bună măsură cu tehnologia dinperioada sovietică.

Tot mai mulţi analişti internaţionali vorbescdespre emergenţa Federaţiei Ruse ca mare puteremilitară cu pretenţii globale– cei mai mulţi dintreaceştia identificând 2015 ca data cea mai probabilăîn acest sens. Speculaţiile acestora se bazează,mai mult sau mai puţin, pe strategia de dezvoltareşi înarmare a Federaţiei Ruse, care adoptă uncalendar oarecum asemănător. Potrivit Progra-mului Naţional de Înzestrare 2007-2015, în 2015Armata Federaţiei Ruse va cuprinde 40 de bata-lioane de tancuri (dintre care 22 vor fi echipatecu tancuri noi – aproximativ 680 de tancuri), 97de batalioane de infanterie mecanizată şi 50 debatalioane aeropurtate, 5 brigăzi de rachete (echi-pate cu 60 de sisteme de rachete Iskander), 9unităţi de apărare anti-aeriană (echipate cu 18baterii de S-400 SAM), 2 regimente de rachete(dotate cu sisteme moderne Uragan-1M MLRS),etc. Acestora li se adaugă achiziţionarea a peste116.000 de blindate şi vehicule de diferite tipuri,116 avioane de luptă noi şi 408 modernizate, 156de elicoptere noi şi 372 modernizate, 34 debombardiere strategice noi şi 159 modernizate,10 submarine nucleare strategice, 4 submarinediesel, 12 nave şi 5 corvete de diferite tipuri, toatenoi. Nu în ultimul rând, peste 2,4 miliarde USDsunt alocate numai pentru dezvoltarea şi producţiaîn serie a noilor tipuri de muniţie aeropurtată. Pescurt, programul vizează reînnoirea până în 2015a 45% din echipamentele şi sistemele vechi şidepăşite aflate în prezent în dotarea forţelorarmate ruse. Preşedintele Rusiei a afirmat căreforma militară prevede o reînnoire cu 30% înanul 2016 a echipamentelor şi cu 70% în 2020.17

Conflictul militar ruso-georgian din august2008 a arătat atât superioritatea militară de tipconvenţional a forţelor ruse, manifestată în plannumeric, cantitativ şi poate chiar calitativ, cât şilimitele capacităţii comandanţilor ruşi de aconduce operaţii militare în teatre de luptăînvecinate. Forţele ruse aparţinând Districtuluimilitar Caucazul de Nord, în principal Armata 58„specializată” în lupta cu gherilele cecene dar şicele ale GRU (serviciu de informaţii rus) au suferitpierderi destul de mari în campania militară ce adurat câteva zile: Moscova a anunţat circa 71 de

decedaţi şi peste 340 de răniţi, plus tehnică deluptă distrusă – patru avioane de bombardamentdoborâte, zeci de tancuri şi vehicule amfibiiblindate nimicite etc.18 Astfel încât, deşi ruşii aureuşit să predea o „lecţie” dură georgienilor,planificatorii de la Moscova să tem ca nu cumvaslăbiciunile serioase dovedite de forţele ruse întimpul campaniei din Georgia să fie speculate depotenţiali adversari deţinând forţe convenţionalesuperioare (NATO) sau la un nivel relativ apropiat(China, India).

Pe 11 iulie 2007, locţiitorul primului ministruSerghei Ivanov şi ministrul transporturilor IgorLevitin dezăluiseră un program vast de moder-nizare a porturilor ruseşti de la Marea Neagră.

În REMN, Rusia momentan nu se preocupăde identificarea unui nou port militar pentru aamplasa forţele de la Sevastopol după 2017,deoarece Ucraina a acceptat finalmente prelun-girea contractului de închiriere a portului militar.În concluzie, Rusia doreşte să controleze geopo-litic şi economic o parte din arealul Mării Negre,fiind interesată de menţinerea Ucrainei, Armenieişi Moldovei în sfera sa de influenţă şi securitate.Motivele ţin desigur de percepţia asupra riscurilorprovenind de la Vest şi de la Est, de calculeeconomice dar şi de raţiuni de prestigiu specificemarilor puteri.19

2. Turcia, de la tradiţia kemalistăla neo-otomanism

Statul turc reprezintă un actor esenţial pentruîntreaga Regiune Extinsă a Mării Negre, din maimulte motive. În primul rând, este cel care con-trolează singura cale de acces în bazinul acesteimări, prin cele două strâmtori, Bosfor şi Dardanele.În al doilea rând, beneficiază de o poziţie “pivo-tală”, deoarece conectează Balcanii cu OrientulMijlociu şi Asia Centrală, asigurând comunicarea,schimburile, interacţiunile. De aceea, Turcia nuface parte doar dintr-unul din subcomplexele desecuritate regionale ci din mai multe. De aseme-nea, prin Turcia se asigură conexiunea terestrăîntre Marea Neagră şi Marea Mediterană.

În al treilea rând este un stat membru alNATO, parte a comunităţii europene şi euroa-tlantice de securitate, iar faptul că este populat

Monitor Strate-gic

Nr. 3-4/201274

Monitor Strategic

predominant de musulmani sunniţi are şi el o sem-nificaţie aparte. Mai precis spus, se demonstreazăcă şi un stat musulman, dar laic, poate crea unsistem politic democratic şi o societate modernă.Cu o suprafaţă de 780 562 km2, o populaţie deaproape 80 de milioane de locuitori, controlândcea mai întinsă parte a coastei Mării Negre (pertotal 7200 km de coastă la Marea Mediterană,Marmara şi Marea Neagră) şi strâmtorile, Turciarămâne actorul-cheie al securităţii în acestsubcomplex de securitate pontic.20

Partidul Justiţiei şi Dezvoltării (Adalet veKalkinma Partisi - AKP)21 este considerat pro-motorul reformelor în Turcia, în ciuda înclinaţiilorsale islamiste de tip moderat. Condusă de AKP şicu un ministru de Externe carismatic şi ingenios(Ahmed Davutoglu), politica externă a Turciei esteuna multivectorială, proactivă, « neo-otomană »,axată pe consolidarea şi extinderea influenţei înspaţiile direct învecinate: Balcani, OrientulMijlociu, Caucaz şi desigur REMN. Are şi mariatu-uri: are a doua armată din cadrul NATO camărime după SUA şi este a cincisprezecea eco-nomie a lumii din punct de vedere al PIB.22

Metodele alese de Turcia spre a se afirma înzona REMN-Caucaz sunt multiple. În plan institu-ţional menţionăm mai ales lansarea, în 1992, aOrganizaţiei pentru Cooperare Economică înMarea Neagră, adevărat motor al cooperării eco-nomice în zonă şi al dezvoltării comerţului, dar şial altor domenii ale securităţii non-militare.România a deţinut preşedinţia BSEC pănă în iunie2011 iar organizaţia cuprinde acum state dinREMN, Caucaz şi Balcani, acoperind un arealgeografic de 20 de milioane de km pătraţi. Deasemenea, operaţia Black Sea Harmony desecurizare a bazinului pontic este tot o iniţiativăturcească, imitând modelul mai cunoscutei ActiveEndeavor, misiunea NATO din Mediterana pecare Turcia, nota bene, nu a vrut-o extinsă înMarea Neagră. În plan militar, BLACKSEAFORca iniţiativă turcească a constituit un succesdiplomatic deosebit al Ankarei. În plan economic,Turcia este un investitor serios în statele dinREMN iar în plan cultural, de asemenea, sponso-rizează comunităţile musulmane din România,Bulgaria, Azerbaidjan etc. Organismul de stat dinTurcia ce acordă sprijin comunităţilor musulmanedin statele vecine este Directoratul turc pentru

Afaceri Religioase (Dyanet).23 Mai există nu-meroasele centre culturale turceşti în ţări vecine,expresie a iradierii „soft power”-ului turcesc actual.De asemenea, asistenţa economică pentru stateledin Balcani şi REMN (mai ales Azerbaidjan) sederulează prin intermediul Agenţiei de CooperareEconomică a Turciei (TIKA).

Faţă de REMN, Turcia a manifestat dorinţade a se afirma ca putere regională, militând pu-ternic pentru conservarea convenţiei de laMontreux privind regimul Strâmtorilor24, pentruneimplicarea operaţiei maritime a NATO „ActiveEndeavor” în zonă şi pentru promovarea uneirelaţii de partajare a sferelor de influenţă cu Rusia.Turcia consideră în ultima vreme că problemelede securitate maritimă din REMN trebuie să fiegestionate doar de statele riverane (localownserhip), excluzând actorii externi (SUA, UE,NATO), fapt ce pune probleme serioase, avândîn vedere calitatea de membru NATO şi aspirantla integrarea în UE. Ankara crede că acceptareaprezenţei Occidentului în REMN va duce lamodificarea regimului Montreux al Strâmtorilor.

Apropierea strategică de Rusia constituie înmod clar elementul cel mai important şi maiîngrijorător, deoarece Turcia, ca stat parte aNATO, a părut în ultimii trei ani mai apropiată deinteresele şi sensibilităţile Rusiei decât de celeale aliaţilor SUA, România, Bulgaria. Turcia paretentată de valorificarea rolului de hegemonregional în REMN- Caucaz, alături de Rusia pecare, din ce în ce mai mult, nu o mai percepe cape un rival potenţial (precum în anii 90), ci ca peun posibil partener ori chiar aliat. Comunitateade afaceri turco-ruso a înflorit, turismul rusesc înTurcia se dezvoltă spectaculos, şi fiecare“amânare” impusă de state ale UE în drumul spreaderare al Turicie trezeşte la Ankara reacţii defrustrare care împing clasa politică şi mai multcătre Rusia. O Turcie neintegrată în UE, respinsă,va crea probleme tot mai mari şi pentru NATO,şi ar putea alege o identitate externă bazată peimplicarea în Asia Centrală, Caucaz şi OrientulMijlociu, aşadar o retragere dinspre Europa spreAsia.

De altfel, în 2008, Ankara a propus să iniţiezeproiectul Caucasus Stability and CooperationPlatform, destinat furnizării de securitate înarealul caucazian, prin valorificarea experienţei

Monitor Strategic


turceşti în domeniu. Iniţiativa poate fi văzută caun posibil atu al Turciei prin care să convingă UEcă merită să devină membru sau, din contră, unpaleativ în cazul neprimirii ca membru şi mulţu-mirii cu un partaj de influenţă cu Rusia, caz încare identitatea asiatică şi caucaziană în politicaexternă ar căpăta prioritate.

În 2009, Turcia a încercat activ să medieze o„împăcare” istorică cu Armenia dar nu a reuşit.Astfel, relaţiile turco-armene nu s-au mai ame-liorat după semnarea Protocoalelor bilaterale dela Zürich din octombrie 2009 (promovate deSUA), din contră, ele nu au fost ratificate, atâtdin cauza intransigenţei armenilor (mai ales a luiNalbandian, ministrul afacerilor externe) cât şidin pricina presiunilor Azerbaidjanului care s-asimţit trădat (diaspora azeră din Turcia a fostvehement contra, în plus există azi intereseleenergetice). Graniţa turco-armeană nu a fostdeschisă cum cereau protocoalele şi nu s-au reluatrelaţiile diplomatice. Prin urmare politica oficialăa Ankarei - „zero conflicte cu vecinii” - nu a datdecât parţial roade! Ciprul, Armenia şi Israelulrămân dovezi ale dificultăţii de a acomodadoctrina cu practica…25 Turcia e aşadarincapabilă până acum să se implice în rezolvareaconflictelor îngheţate din REMN.

Practic „bătălia” pentru Turcia dintre Vest şiRusia se va da şi pe traseele conductelor deenergie26: Blue Stream I şi II, South Streamrespectiv Nabucco. Conducta Baku-Tbilisi-Ceyhan reprezintă un atu economic şi geopoliticmajor al Turciei, oferindu-i rolul de “punte ener-getică” între Caucaz, Marea Neagră şi UE. Turciase doreşte un hub energetic pentru Europa, deşieste foarte dependentă de gazele din Rusia şispaţiul CSI. Nabucco, marele proiect energetical UE, prin care s-ar reduce dependenţa faţă degazele naturale din Rusia, nu poate prinde viaţăfără participarea Turciei. Dornici să nu piardănici avantajele Nabucco nici pe cele ale SouthStream, unii decidenţi politici turci se gândesc laalimentarea Nabucco cu gaze aduse din Rusia înTurcia prin conducta Blue Stream, ce traverseazăMarea Neagră. Totuşi, e clar că Rusia urmăreştesă creeze o linie de aprovizionare tot prinintermediul Turciei, a unor state precum Bulgaria,Ungaria, Serbia, Austria. Cu alte cuvinte, Turcieii se atribuie rolul de hub atât de către Bruxelles

cât şi de către Moscova iar Ankara ar vrea săpăstreze active ambele opţiuni.27

Expertul americano-polon în studii strategiceZbigniew Brzezinski aprecia că „Turcia reprezintăun important pivot geopolitic - asigură stabilitateîn zona Mării Negre, controlează accesul dinaceastă direcţie în zona mediterană, contrabalan-sează Rusia în Caucaz, încă mai oferă un antidotla fundamentalismul musulman şi serveşte capunct de sprijin sudic pentru NATO”.28 În acelaşitimp, o Turcie destabilizată ar putea dezlănţui şimai multă violenţă în Balcanii de Sud şi în acelaşitimp ar facilita reimpunerea controlului rusescasupra statelor proaspăt independente înCaucaz.29

Politica energetică a Turciei întâmpină anu-mite dificultăţi precum apariţia unei crize deputere inevitabile. Guvernul turc, conştient denevoia unei schimbări a realizat planuri ambi-ţioase pentru liberalizarea pieţei energetice şiprivatizare în 2001. Dacă vor fi implementate,acestea vor merge mai departe chiar dacă pla-nurile curente de liberalizare ale UE sunt în procesde desfăşurare. Conducta de gaz şi rezerveleTurciei asigură cererea pe termen scurt. Dinmoment ce preţul global al petrolului a crescut,importurile energetice ale Turciei au ajuns la maimult de 30 de bilioane în 2007. În timp ce Turciaprimeşte rezerve de petrol din mai multe surse,60% din cererea ei de petrol este asigurată de unsingur furnizor: Rusia, ceea ce indică faptul căTurcia va trebui să păstreze bune relaţii cu Rusia.Dar în acelaşi timp, Turcia explorează alte metodede a-şi îmbunătăţi rezervele energetice, micşo-rând dependenţa de Gazprom. Turcia este în re-laţii bune în ceea ce priveşte importurile de gaz şicu Rusia şi cu Iran.30

După cum spunea şeful diplomaţiei, Davutoglu,Turcia e o ţară cu strategie proactivă, una careacţionează voluntar spre a modela mediul regional,nu una reactivă care doar gestionează crizele.Turcia nu trebuie să depindă doar de Vest ci să fieliberă în mişcare, să aibă independenţă şi leve-rage. Dar să fie conştientă că e o putere musul-mană, urmaşă a Imperiului Otoman. Să aibă maiales “adâncime strategică”.

Dacă AKP va continua procesul de reislami-zare a ţării şi de direcţionare spre lumea musul-mană din GME, se va putea spune că paradigma

Monitor Strate-gic

Nr. 3-4/201276

Monitor Strategic

Atatürk a fost răsturnată iar Turcia va întoarcespatele Occidentului. Davutoglu, care ocupă postulde şef al diplomaţiei din 2009, acuză adesea UEde miopie strategică şi de blocarea intenţionată aprocesului de aderare a Turciei. El respinge acu-zaţiile de “neo-otomanism”, afirmând că Turcianu se amestecă în afacerile interne ale altor stateşi nu are ambiţii imperiale. Referindu-se laactivismul politicii externe turceşti, aceste afirmăcă statul turc vrea să profite de oportunităţilegeostrategice şi economice şi să îşi găsească unloc mai bun în balanţa de putere globală.31 Defapt, surse de încredere spun că Davutoglu folo-seşte cu plăcere expresia “pax ottomanica”,“metaforă a unui spaţiu de interacţiune paşnicăîn care Turcia are un rol economic, cultural şipolitic principal.”32

Statul turc şi-a continuat evoluţiile în planmilitar, bazate pe situaţia de potenţial conflict cuGrecia, aşadar un alt stat din NATO, dar şi cuArmenia, Rusia, Iran sau Siria. De asemenea,necesitatea de a combate PKK (Partidul Munci-torilor Kurzi) şi alte gherile marxiste a determinatstructura efortului militar. Armata turcă (TSK)dispune de cca. 800.000 militari şi civili, cei maimulţi pregătiţi pentru apărarea teritoriului naţio-nal, nu pentru contra-insurgenţă.

În iulie 2008, au fost inculpaţi peste 80 demilitari şi civili acuzaţi de pregătirea unui complotcare ar fi răsturnat guvernul. Doi generali înretragere au fost acuzaţi de a conduce grupulparamilitar Ergenekon. În februarie 2010 aucontinuat arestările de militari în rezervă, faptce indică un „război mocnit” între elitele AKP şicercurile conservatoare ale armatei. În acelaşitimp, aceste elite au continuat eforturile de moder-nizare şi transformare a armatei în condiţiile încare riscurile unui război clasic sunt clar dimi-nuate iar bugetul apărării tinde să scadă constant.Acest buget, care în anii 90 depăşea 5% din PIB areflectat de regulă puterea şi prestigiul militarilorîn societatea turcă şi puterea armatei faţă de clasapolitică. După 2000, procentul a scăzut la 4% iardupă 2006 a evoluat spre 2%. Conform SIPRIYearbook 2008 între 1998 şi 2003 cheltuielilemilitare raportate la PIB au fost 4.4%, 5.4 %, 5.0%, 4.9% apoi 3,3%. Pentru anul 2008, bugetulapărării a fost fixat la suma de 11,6 miliarde USD(adică 6% din bugetul ţării)33, o creştere cu 1,7%

faţă de 2007, dar în anul 2009-2010 criza economicămondială a condus la reducerea sumei alocate.Dat fiindcă Turcia a avut în 2010 o creştere a PIBde 9,2%, decidenţii politico-militari au propussporirea bugetului alocat apărării.34 În decembrie2010, Parlamentul de la Ankara a votat un bugetmilitar de 11,3 miliarde USD, cca. 1,4% din PNB-ul ţării.

Din punct de vedere cantitativ, Turcia ocupălocul doi ca număr de forţe militare în NATO dardoar o parte redusă din aceste forţe sunt la unnivel de compatibilitate cu standardele NATOsuficient de ridicat. Comandamentul ForţelorTerestre ale Turciei (TLFC) şi-a propus să reducăcu maxim 30% talia actuală a forţelor terestre, săobţină trupe rapid desfăşurabile, bine antrenateşi echipate pentru misiuni în teatre de luptădificile. În aprilie 2007, Turcia a preluat comandaISAF din Afganistan, operaţie de reconstrucţiepost-conflict asumată de NATO. În MareaNeagră, Turcia a fost iniţiatorul Black SeaHarmony după ce nu a acceptat ca ActiveEndeavor, operaţia NATO din Mediterana să fieextinsă şi în Marea Neagră. Rolul foarte mare alArmatei în viaţa politică turcă a nemulţumitadesea oficialii UE care au cerut un mai marecontrol civil asupra forţelor armate şi garanţiiprivind non-interferenţa în politica internă îndauna jocului democratic. Consilul de SecuritateNaţională şi Statul Major General exercită adeseapresiuni puternice asupra miniştrilor, mai ales căşeful SMG se subordonează direct şefului statului.Tentativa partidului AKP de a limita puterea şiprerogativele Armatei a fost privită cu satisfacţiede către UE, care nu agrea imixtiunea militarilorîn jocul politic intern. Deşi suntem de acordasupra necesităţii controlului civil asupra forţelorarmate – de altfel o regulă „de fier” pentru toatestatele UE şi NATO – există riscul unei deriveislamiste în lipsa unui control exercitat de forţelearmate, conform tradiţiei kemaliste. Bine-înţeles,nu este rolul unei armate să verifice laicitateaunui regim politic, această sarcină putând fiîndeplinită mai adecvat de justiţie, parlament,opinia publică etc. Recent, Ankara a criticatFranţa şi Germania pentru că nu acordă un sprijinmai substanţial Turciei în lupta contra gherilelorPKK, reactivate subit de situaţia insurecţionalădin Siria.

Monitor Strategic


În ceea ce priveşte REMN, Ankara a mani-festat în mod constant iritare faţă de orice ten-tativă de modificare (reală sau presupusă) a con-venţiei de la Montreux, deoarece conservareacontrolului asupra Strâmtorilor este un obiectivprioritar al politicii de securitate naţională.Probabil că Turcia se teme că repunerea în dis-cuţie a acestui statut va redeschide rivalitatea cualţi poli de putere, sau vede Strâmtorile ca un atuîn perspectiva integrării europene. De altfel,Turcia a solicitat încă din 1987 aderarea laComunităţile Europene, iar deţinerea controluluiStrâmtorilor şi a poziţiei de hub energetic îi paratu-uri de nerefuzat în perspectiva integrării înblocul comunitar!

Temerile Turciei privind poluarea Mării Negresunt bine-cunoscute. Fapt cât se poate de real,transportul de petrol prin Strâmtorile Bosfor şiDardanele a crescut ca volum şi frecvenţă an dean, în 2008 circa 150 de vase şi 27 tancuri petro-liere traversându-le zilnic. Rezultă cca. 50.000vase anual faţă de 4500 în 1938. Cam 150 milioanetone cargo tranzitează anual din care 100 milioa-ne sunt de petrol. (cf Ministerul Transporturilor)35

Turcia a anunţat în aprilie 2011 că va săpa uncanal paralel cu Bosforul, ce va conecta MareaNeagră şi Marea Marmara, spre a decongestionaStrâmtorile. Va avea cca. 45 km lungime, 25 metriadâncime şi 145 metri lăţime. Turcia va deţinesuveranitatea deplină asupra canalului şi va puneşi taxe de trecere. Noul canal va fi un fel deautostradă pentru vapoarele mai “grăbite” ce nuvor vrea să aştepte la coadă spre a trece prinBosfor. Confrom lui Erdogan prin Istanbul vortrece două Mări, vor apărea o insulă artificială şio peninsulă. De asemenea, două oraşe noi se vorconstrui, câte unul pe fiecare dintre capetelecanalului şi un mare aeroport. Este o dovadă atenacităţii Turciei care îşi rezolvă problemeleeconomice, ecologice şi strategice inclusiv mo-dificând natura. Proiectul va implica fonduri de12 miliarde de USD şi poate fi văzut în lumina“neo-otomanismului” cultivat de elitele AKP: deprecizat că şi faimosul sultan Soliman Magnificuldorise în prima jumătate a secolului al XVI-lea uncanal care să unească Marea Neagră cu GolfulIzmit din Marea Marmara.

Interesul major al Ankarei este să se păstrezestatus quo-ul în Marea Neagră, mai ales regimul

strâmtorilor, şi, în special să nu existe o prezenţămasivă a unor puteri externe. Credem că obsti-naţia în a apăra regimul de la Montreux, tradiţionalaparţinând elitelor politico-militare kemaliste,reprezintă una din marile concesii făcute de lideriiAKP primilor, în dorinţa de a nu îi aliena completde noile evoluţii strategice ale statului turc. Înacest caz, demantelarea completă a structurilorkemaliste, posibilul eşec electoral al PartiduluiRepublican al Poporului (CHP – recunoscut caprincipal continuator al ideilor lui Atatürk), arputea duce treptat la o relaxare a autorităţilorturce privind regimul de la Montreux, mai ales înipoteza integrării europene. Sau, din contră,frustrarea neprimirii în UE s-ar putea repercutaîntr-un val de hiper-naţionalism, caz în care AKPar prelua practic zestrea discursului naţionalistclasic al kemaliştilor de ieri şi de azi, mai ales căpremierul Erdogan este perceput de turcii liberalica tot mai autoritarist, critic faţă de jurnaliştiiindependenţi şi dornic să modifice cu orice preţConstituţia din anii ’80. O constituţie rezultată, edrept, din lovitura de stat a militarilor, aşadarrevendicându-se din spiritul laic kemalist…Liderul CHP, Kemal Kilicdaroglu, înlocuitorulcarismaticului Deniz Baykal, a favorizat „purifica-rea” partidului său de elementele kemaliste celemai conservatoare, iar comentatorii politici aratăcă după alegerile interne de partid din 2010, sub40% din cadrele partidului mai proveneau din„vechea gardă”.36 Trebuie spus că CHP esteprincipalul partid de opoziţie, fiind mai favorabilreluării activităţilor din cadrul NATO şi cooperăriiaprofundate cu SUA. Totuşi ambele partide, AKPşi CHP, au fost de acord cu instalarea de elementeale scutului american anti-rachetă în spaţiul ma-ritim turcesc. În ceea ce priveşte intransigenţaAKP faţă de menţinerea regimului de la Montreuxe doar o concesie făcută puternicei Armate aTurciei, politica externă fiind un compromis întrecivili şi militari. Sau poate că AKP a preluat, larândul său, obsesiile securitare ale fostelor elitekemaliste.

Este necesar să privim retrospectiv în istoriapoliticii externe a Turciei de-a lungul anilor şi eve-nimentelor istorice mondiale. În timpul RăzboiuluiRece, Turcia a fost un important pion în sistemulvestic de apărare. Ankara a fost o adevărată pie-dică împotriva expansiunii influenţei sovietice în

Monitor Strate-gic

Nr. 3-4/201278

Monitor Strategic

zona Mării Mediterane şi Orientului Mijlociu şiun „zăvor” strategic pentru Marea Neagră, princontrolul Strâmtorilor. Turcia a furnizat bazeimportante care să faciliteze instalarea de armenucleare şi monitorizarea activităţii sovietice. Lasfârşitul Războiului Rece, mulţi au considerat căTurcia va avea un rol mai puţin important ca actorregional şi ca aliat al Europei de Vest. Acestepresupoziţii s-au arătat nefondate. În loc să scadă,importanţa Turciei în zonă a crescut. 37

În concluzie există un paradox strategic. Turciane oferă imaginea unui stat “vestic” prin afiliereala instituţiile de securitate occidentale şi prinlaicitatea statului, democraţia pruripartidistă,structura şi spiritul armatei, existenţa unei clasede mijloc active, a unei creşteri economice vigu-roase – cca. 7% anual etc. Este încă un mare fur-nizor de securitate şi un “pilon” al Vestului în flanculOrientului Mijlociu şi al CSI. Pe de altă parte, Turciaar putea încerca să se apropie de Rusia şi să seangajeze într-un parteneriat eurasiatic destul deîngrijorător, de asemenea este tot mai implicată înconturarea unei relaţii cu Egiptul, Qatarul şi miş-carea Hamas din Palestina. Războiul civil sirian aîmpins Turcia să sprijine mişcarea de opoziţie,oferind refugiu pe teritoriul turc unor luptători aiArmatei Libere Siriene. Nu este vorba doar desprijinirea unei mişcări de democratizare ci şi desusţinerea elementului islamic sunnit în dauna celuişiit reprezentat de tabăra preşedintelui sirianAssad. În acest fel, Ankara a stricat parţial relaţiacu Iranul, stat ce susţine clar regimul Assad, totdin motive geopolitice şi religioase. Şi a transformatSiria în adversar.

În plus, instabilitatea politică internă ar puteaproduce şi o direcţie de politică externă şi desecuritate imprevizibilă, dacă nu chiar ostilăVestului. O Turcie apropiată Rusiei şi Egiptuluiislamist ar constitui o provocare gravă şi petermen lung pentru interesele UE şi NATO înREMN. În REMN, actualmente Turcia apărăstatus quo-ul şi preferă un viitor eurasiatic al zoneiunuia de tip occidental.

NoteNoteNoteNoteNotepo1 Robert Legvold, “Russian Foreign Policy During

Periods of Great State Transformation” in R. Legvold(editor), Russian Foreign Policy in The 21st Century andThe Shadow of the Past, Columbia University Press,

New York, 2007, pp. 114-116. Autorul identifică obsesiacolectivă a elitelor ruseşti din ultimele secole pentruideea de “derjavnost” (stat) ca o caracteristică majoră agândirii de politică externă a Rusiei. Cuvântul simbolizeazăspiritul puterii întruchipate în stat şi naţiune – puteremilitară, culturală, economică dar şi controlul noilortehnologii puse în beneficial populaţiei după cum spuneaex-preşedintele Putin în anul 2006.

2 https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/rs.html, estimări din iunie 2011.

3 Paul Flenley, „Russia and the EU: The clash of thenew neighborhoods”, Journal of Contemporary EuropeanStudies, Vol. 16, No. 2, 189–202, august 2008, ed.Routledge, Portsmouth,

4 Serban F. Cioculescu, “Putting an end to the dialogueof the deaf between Romania and Russia? Strugglingwith the past, reshaping the future”, Journal of EastEuropean and Asian Studies, vol. 1, No. 3, May 2010, p.320.

5 “Rusia si lumea: 2010” - raport al Institutul de Eco-nomie Mondială şi Relaţii Internaţionale al Academieide Ştiinte al Federaţiei Ruse, Fondului Cercetărilor şiInitiativelor de Perspectivă si al Camerei de Comerţ şiIndustrie a Federaţiei Ruse, 15 martie 2010, http://www.globalaffairs.ru/events/13359.html

6 Thomas de Waal, „The Nagorno Karabakh, theAbkhazian-Georgian and the Georgian-South OssetianConflicts”, in Jean Dufourcq, Lionel Ponsard (eds), TheSouth Caucasus: Promoting Values Through Cooperation,NATO Defense College, Rome, July 2004, p. 54.

7 Vladimir Socor, “Conflictele îngheţate: o provocarepentru interesele euroatlantice”, in Ronald Asmus,Konstantin Dimitrov, Joerg Forbrig (editori), O nouăstrategie euro-atlantică pentru regiunea Mării Negre,German Marshall Fund şi Institutul Român de StudiiInternaţionale, Bucureşti, 2004, pp. 127-138.

8 Vladimir Socor, “Conflictele îngheţate: o provocarepentru interesele euroatlantice”, in Ronald Asmus,Konstantin Dimitrov, Joerg Forbrig (editori), O nouăstrategie euro-atlantică pentru regiunea Mării Negre,German Marshall Fund şi Institutul Român de StudiiInternaţionale, Bucureşti, 2004, pp. 127-138.

9 „Rusia: Georgia pierde Abhazia şi Osetia de Suddacă aderă la NATO”, Mediafax, 18 aprilie 2008.

10 Ziarul rusesc Kommersant din data de 03.02.2006,afirma că marina rusă încearcă să obţină dreptul de acrea o bază militară în portul sirian Tartrus, din Nordulţării, acolo unde fosta URSS a avut facilităţi militare.Portul ar putea fi utilizat, în opinia gazetei respective,pentru a aduce flota de la Sevastopol, după ce se vatermina perioada de contract cu Ucraina. Vezi - http://www.ynetnews.com/articles/0,7340,L-3258131,00.html.

11 “NATO Says Overflights Call Russia’s GeorgiaRole Into Question”, July 15, 2008, Reuters and RFERL.org.

12 Stanislav Secrieru, “Russia after the South CaucasusBattle”, CEPS Working Document No. 311/February 2009,pp. 2-3.

13 Robert Legvold, “Russian Foreign Policy DuringPeriods of Great State Transformation” in R. Legvold(editor), Russian Foreign Policy in The 21se Centuryand The Shadow of the Past, Columbia University Press,New York, 2007, pp.77-144. Vezi p. 97.

Monitor Strategic


14 Strategia Europeană de Securitate. O Europă maisigură într-o lume mai bună, Bruxelles, 12 decembrie2003, http://ue.eu.int/uedocs/cmsUpload/78367.pdf.

15 Ivan Krastev, Mark Leonard, Andrew Wilson (editors),What Does Russia Think?, www.ecfr.eu, 2009, p. 4.

16 Stephen Blank, Rosoboronexport: Arms Sales andthe Structure of Russian Defense Industry, SSI, ianuarie2007

17 Vladimir Popovkin, vice-ministrul Apărării al Fede-raţiei Ruse, http://vpk-news.ru/articles/7182, 2 martie2011.

18 Stanislav Secrieru, “Russia after the South CaucasusBattle”, CEPS Working Document No. 311/February 2009.

19 Vezi şi Adrian Cioroianu, Geopolitica Matrioskai.Rusia postsovietica in noua ordine mondială, CurteaVeche, Bucharest, 2009.

20 Turkey – CIA Factbook, June 2011, https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/tu.html.

21 Dorothée SCHMID, De l’ élargissement à l’ éloig-ment: la Turquie veut- ele toujours adhérer à l’ Unioneuropéenne ? in Politique étrangčre, vol. 75, n° 1 (prin-temps 2010), Institut Français de Relations Internation-nalles, p. 18.

22 http://www.canadaexportcentre.net/index.php/press-release-mena-region-turkey, accesat pe 20 mai 2011.

23 De pildă, Diyanet trimite în România imami turcipentru geamiile din Constanţa, Babadag, Medgidia peperioade de peste un an. De asemenea organizează cursuride perfecţionare a imamilor. Mai mult chiar, începândcu anul 2007 când Erdogan a vizitat România, statul turccontribuie la salariile imamilor din România. Interviu cuMarele Muftiu al României Yusuf Muurat realizat de MateiDobrovie in Foreign Policy (Romania), 21, martie-aprilie2011, pp. 70-71.

24 Vezi şi interviul luat lui Sinan Ulgen, preşedinte alCentre for Economics and Foreign Policy Studies dinIstanbul – „Rebalansarea identităţilor”, in Foreign Policy(Romania), 21, martie-aprilie 2011, p. 65. Aceasta afirmăclar că de zece ani Turcia se pronunţă pentru gestionareaproblemelor fiecărei regiuni învecinate doar de cătrestatele adiacente zonei şi de organizaţiile locale – „mana-gement exclusiv regional”. De asemenea mai spuns că„există percepţia că o eventuală deschidere a uşii pentruNATO în Marea Neagră ar conduce la o revizuire aregimului strâmtorilor”.

25 Kerem Öktem, „Lumea Turciei”, in Foreign Policy(Romania), 21, martie-aprilie 2011, p. 60.

26 Volkan Özdemir, “Turkey’s Role in EuropeanEnergy Security”, in: Svante E. Cornell, Niklas Nilsson(editors), Europe’s Energy Security: Gazprom’sDominance and Caspian Supply Alternatives, CentralAsia-Caucasus Institute & Silk Road Studies Program – AJoint Transatlantic Research and Policy Center,Washington, 2008

27 Edward C. CHOW, “Turkey as an energy bridge”,in Stephen J. FLANAGAN(editor), Turkey’ s EvolvingDynamics, Final Report of The Center of Strategic andInternational Studies, U.S - Turkey Strategic Initiative,martie 2009, p. 152. www.ifo.de/DocCIDL/cesifo_wp893.pdf

28 Zbigniew BRZEZINSKI, A doua şansă, EdituraAntet, Bucureşti, 2007, p. 101.

29 Idem, p. 115.30 Katinka BARYSCH, Turkey’ s role in European

energy security, 12 December 2007, http://www.cer.org.uk/publications/archive/essay/2007/turkeys-role-european-energy-security, p.3.

31 Saban Kardas, “Davutoglu Outlines the Contoursof the New Turkish Foreign Policy”, in Eurasia DailyMonitor Volume: 8 Issue: 4, January 6, 2011

32 Kerem Öktem, „Lumea Turciei”, in Foreign Policy(Romania), 21, martie-aprilie 2011, p. 61.

33 Lale Sariibrahimoglu, “Security Concerns andLocal Industrialization Boost Turkish Military Budget”,in Eurasia Daily Monitor, Volume: 4 Issue: 236, December20, 2007.

34 http://www.euromonitor.com/turkey/country-factfile, accesat pe 8 iunie 2011.

35 TSVTS, http://www.afcan.org/dossiers_techniques/tsvts_gb.html, accesat pe 10 iunie 2011.

36 Flavius Ţone, „Reformatorul opoziţiei”, ForeignPolicy (Romania), mai-iunie 2011, p. 77.

37 F. Stephen Larrabee, Ian O. Lesser, Turkey foreignpolicy in an age of uncertainty, Edit. RAND, NationalSecurity Research Division, Santa Monica, 2003, p.56.

* Acest material reprezintă forma actualizată a uneicomunicări prezentate la sesiunea stiinţifică organizatăla Casa Titulescu pe 6 mai 2011, la fel ca şi studiiledomnilor Teodor Meleşcanu, Mircea Maliţa şi SergiuIosipescu, prezentate în numarul 1-2/2012 al MonitoruluiStrategic.

Monitor Strate-gic

Nr. 3-4/201280

Monitor Strategic


We selected Turkey and Russia because they are the stongest local players in the Greater BlackSea Area, they are the succesors of powerful empires which controlled the Black Sea pool and becausenowadays they defend the regional statu quo, that is the legal status of the Turkish Straits guaranteedby the Montreux Convention of 1936. Their interests are sometimes clashing but in many otherinstances go in the same direction, thus one can identify a Euro-Asian perspective on the Black Seawhich is quite different from the Western vision, to which Romania now belongs.

Keywords: security, cooperation, military, economic, development, Eurasian, Euro-Atlantic

Şerban F. Cioculescu, PhD in political science (2009), is guest lecturer at the University ofBucharest, Department of Political Science, International Relations and Security Studies, formerlecturer with the Diplomatic Institute of Romania and also a senior scientific researcher at theInstitute for Political Studies of Defense and Military History from Bucharest. He is specialized inBlack Sea area studies, security studies, and international relations theory.

Monitor Strategic


Introduction

From the most primitive humans that haveto consume food in order to obtain the caloricenergy to hunt to the modern society, energyresources has been a central aspect in all humanendeavors. The more complex and productive asociety, the greater its need for energy; withoutadequate supplies of basic fuels, a complex societycannot maintain a high rate of industrial output,provide a decent standard of living to its citizens,or defend itself against competing powers .Energy security has come to be a core issue duringthe initial decade of the 21st century just like itwas in the 1970’s. Using a constructivist approachthe article highlights the importance of theenergy security in the relation between EU andRussia. It is obvious that between the two sidesthere are more issues related to security, butespecially after 2000 the issue of energy securitygas has generated several political disputes. Onthe other hand, there is a clear interdependencein terms of energy security between the parties,EU being the main buyer of Russian natural gas.

Theoretical framework of analysis

Since its emergence in the 1980s, Construc-tivism has become a prominent theoreticalapproach to International Relations and SecurityStudies. Drawing on “a combination of sociologi-cal approaches and critical theory, constructivistsargue that the world is constituted socially through

Bogdan Mihai POPESCU

intersubjective interaction; that agents andstructures are mutually constituted; and thatideational factors such as norms, identity andideas generally are central to the constitutionand dynamics of world politics”1. In terms ofSecurity Studies, the works of the CopenhagenSchool, represented primarily by Barry Buzanand Ole Waever, constitutes the most coherentattempt to develop a theory or framework forthe study of security in the constructivisttradition. Challenging the realist definition ofsecurity framed in terms of “exclusively militarythreats”, the authors within the CopenhagenSchool developed a broader definition of security,arguing that threats and vulnerabilities mightappear in both military and non military field2,and that security threats are “socially construc-ted”3. This means that it is the actor and not theanalyst who decides whether something is to behandled as an existential threat.

Also, the Copenhagen School’s analyticalwork focuses on several key terms related tosecurity studies, such as “security sectors”,“securitization”, “desecuritization” and “regionalsecurity complexes”. Security sectors are definedas arenas entailing particular types of securityinteraction, including military, political, econo-mic, societal and environmental fields4. Securitiza-tion, the Copenhagen School’s core term, refersto the discursive construction of threat5. Drawingfrom Buzan and Waever’s works securitization isdefined as the process whereby “an issue ispresented as an existential threat, requiringemergency measures and justifying actions

EU – Russia Energy Dialogue:between cooperation and conflict

Monitor Strate-gic

Nr. 3-4/201282

Monitor Strategic

outside the normal bounds of political proce-dure”6. Similarly, desecuritization might be seenas “the process whereby particular issues oractors are removed from the security realm and(re-)enter the realm of “normal politics”7.Due to the fact that the paper focuses on the EU– Russia energy relation defined as a regionalsecurity complex (RSC), a broader definition ofthe term is required. A regional security complexis defined as “a set of units whose major processesof securitization, desecuritisation, or both are sointerlinked that their security problems cannotreasonably be analyzed or resolved apart fromone another”8. Moreover Buzan and Waever9 seean RSC as “durable patterns of amity and enmitytaking the form of sub-global, geographicallycoherent patterns of security interdependence”,and in order to qualify as an RSC, a group ofstates or other entities must possess a degree ofsecurity interdependence sufficient both toestablish them as a linked set and to differentiatethem from surrounding security regions10.The“essential structure” of an RSC embodies fourvariables: boundary, anarchic structure, polarityand social structure which covers the patterns ofamity and enmity among the units11. Theparticular factors that determine securityinterdependence within an RSC will also affectits location on the amity-enmity spectrum,internal character varying from conf lictformation through to security regime or tosecurity community.12

Also the authors affiliated to the CopenhagenSchool speak about “homogenous securitycomplexes”, which are formed by the interactionamong similar actors within one of the securitysectors, and “heterogeneous security complexes”where different kind of actors interact acrossseveral sectors of security13. A last observationaccording to the authors14 is that there are threepossible evolution situations for a RSC: “mainte-nance of the status quo”, “internal transforma-tion” (changes of the anarchic structure, polarityor in the amity/enmity pattern occur within theRSC), “external transformation” (the RSC mightsplit or merge with other RSC). In addition to theabove mentioned characteristics, to trace a RSCempirically we should look at the pattern of

security connectedness in three steps: (1) is theissue securitised successfully by any actors?; (2)if yes, track the links and interactions from thisinstance – how does the security action in thiscase impinge on the security of who/what else,and where does this then echo significantly ?,etc.;(3) these chains can then be collected as a clusterof interconnected security concerns15.

After defining the Copenhagen School’s mainassumptions about security we should now turnto the second part of the theoretical frameworkof analysis and present a broader definition forthe term of energy security. This endeavor ishampered by the fact that it has not only atechnical dimension but also a political, econo-mical, juridical and military one16. A primaryaspect related to the energy security is the “safetydelivery” of the key energy sources whose trans-port networks might be vulnerable in front ofterrorist attacks but also natural disasters17. Atthe same time, energy security has required a“military dimension” for protecting the overseasenergy supply routes and to helping defend one’scountry major foreign energy providers againstrival forces that might seek to impose lessfavorable terms over the flow of any commodityrelated to energy18. Energy security might alsohave another meaning for those states highlydependent on one certain provider and they arein a weak bargaining position with respect to themand hence vulnerable to political pressure19. Onelast aspect which might be seen as a threat inenergy terms is the price volatility20.

Emil Kirchner and Can Berk21 offer a broaderdefinition of energy security which takes intoaccount all the above mentioned aspects. For them,energy security represents “the availability ofenergy in various forms, in sufficient quantity andat affordable prices, delivered in an environ-mentally friendly, sustainable manner which is alsofree from serious risk of major disruption ofservice”. However, energy security it is not consi-dered a distinct security sector, rather beingincluded in the economic one22. Due to the factthat energy has several meanings, it rather hasspill over effects in other security sectors, andthis is why I find it properly to treat energy securityas a security sector above the existing ones.

Monitor Strategic


Identities and subjective interests

According to Alexander Wendt, identities aredefined as the property of intentional actors thatgenerates motivational and behavioral disposi-tions, but also having an intersubjective or sys-temic quality. Moreover, a state’s identity deter-mines its subjective interests defined as thosebeliefs that actors actually have about how tomeet their identity needs23.

a) The European Union

The European Union has developed as aunique actor on the international scene, beinglabeled as a normative power24, an actor whichpromotes several political standards such asdemocracy, human rights, free market, moreovertrying to assert those political standards espe-cially in its relation to third countries, as part ofits neighborhood policy (such countries from theMediterranean or Eastern Europe). Speakingabout an EU identity possesses a real challengesince it is not a state but still aspires to obtain aseries of state like characteristics. Moreover, inthe relationship with Russia, notably in the energyfield, part of the problem is that the EU does notspeak with one voice. However, I argue that it isclearly visible that the EU has a political identity.This political identity, which is basically aEuropean security identity, is based on a selfunderstanding that the continent needs integra-tion in order to avoid fragmentation25, and asHarriman26 highlighted this security identity isconcerned with survival and can thus be seen asan objective interest equivalent to a state’ssurvival. At the same time, one can see cleartendencies of actor qualities, notably the EU’sability to make decisions, and in relation to energysecurity Brussels reactions after the main energycrisis in the post-2000 period. In terms of energysecurity, EU’s primary interest is to assure itssecurity of supply on the long term, and thisobjective has to be met through integration andmarket liberalization27.

In this study, natural gas usage will beconsidered primarily due to several factors suchas the rising demand for natural gas in the EU28,the European Union’s strategic decision to use

natural gas because it is a form of energy thatminimizes damage to the environment 29 and therecent disruptions in natural gas supplies fromRussia to the EU which made the problem rele-vant and vital for Brussels. The Russian Federationis the 3rd biggest world trade partner of theEU (9.7%), following the US (15.2%) and China(11.4%). Energy represents 65% of total EUimports from Russia. Russia is the biggest oil,gas, uranium and coal supplier to the EU,and the third biggest electricity supplier. 31% oftotal EU’s gas imports, 27% of total EU’s crude oilimports, and 24% of total EU coal imports aresupplied from the Russian Federation. At the sametime, the EU is by far the largest trade partnerof the Russian Federation: 45%of Russia importsoriginate from the EU, and 55% of its exports goto the EU, including 88% of Russia’s total oilexports, 70% of its gas exports30.

The energy relation between EU and Russia(EC and USSR at that time) began in 1981, whenthe building of a gas pipeline from USSR toWestern Europe was decided. During theGorbachev era, the relations between the twoparties were normal, but after the collapse of theUSSR, the first energy crisis emerged. In 1990and 1992, the Kremlin has stopped supplying gasto the Baltic states, in order to stop theirindependence movement, and in 1992 and 1994same policy has been applied to Ukraine, underthe reason that Kiev didn’t pay its financial debtsto Russia31. But the most severe energy crisis,which affected EU member economies directly,began after 2004 during the Putin presidency. In2004 and 2006, Moscov has stopped deliveringnatural gas to Belarus, respectively Ukrainearguing several misunderstandings among theparties related to energy price. However,Kremlin’s actions had an impact on Austria,Lithuania, Italy, Poland and even Germany’seconomy, and Russian decision makers havebeen accused for using the energy weapon tofulfill political objects32. Also, the negative falloutassociated with the 2008 Russia – Georgia warhas increased concerns over whether Russia is areliable energy supplier33. But the most recent,and most severe crisis34 was the January 2009Russia – Ukraine gas dispute. Besides theseaspects, Brussels decision makers are also

Monitor Strate-gic

Nr. 3-4/201284

Monitor Strategic

concerned because of the internal Russianpolitical landscape which lacks an economicaltransparency.

To conclude whether we are dealing with asecuritization policy we should highlight EU’sresponse to those political crises. The first majorEU document related to energy security was the“Green Paper: Towards a European strategy forthe security of supply”. The document recognizeda shortage in European natural resource, andthe fact that energy supply could present physicalvulnerabilities, but also economical social orenvironmental vulnerabilities. Moreover, the EUSecurity Strategy considers energy supply as asecurity issue which must be dealt with inside theCFSP 35. Also, the 2006 “Green Paper: A EuropeanStrategy for Sustainable, Competitive and SecureEnergy”, highlighted several proposals relatedto energy security such as: the diversification ofenergy resources, the development of an internalEU energy market through liberalization, thedevelopment of a foreign energy policy, thedevelopment of a pipeline network in order tofacilitate the oil and gas transfer from the Caspianarea to the EU and last but not least the develop-ment of a pan – European Energy market36. Afterthe Russia – Ukraine gas dispute from 2006, theenergy supply was defined as a “political issue”37.Also the Jacek Saryuz – Wolski report, highlightedthe political aspects of energy supply andrecommended energy diversification towardsRussia and the appointment of a High Represen-tative for Energy38.

But the above mentioned documents wouldbe meaningless without actual political actions.In terms of supply diversification, in 2002 inVienna the idea of the Nabucco39 pipelineemerged. Several months after the 2009 Russia– Ukraine gas dispute, in July 13th 2009, repre-sentatives from Turkey, Austria, Bulgaria,Romania and Hungary signed an intergover-nmental agreement defining the legal frameworkand conditions of transit pipeline on their ter-ritory40. Furthermore, according to a declarationsigned in January 13th 2011by EU Commissionpresident, J.M. Barroso and Azerbaijan’spresident Ilhan Alyev, within the Southern GasCorridor project, Nabucco is EU’s top priority41.Another project towards diversification is the

usage of Liquefied Natural Gas but expertsconsider that there are several difficulties relatedto this issue due to the fact that LNG transpor-tation is very difficult and the liquefaction processimplies high costs42.

Regarding the second EU main objective, theemergence of a pan European energy market, inaccordance with the 2002 Athens Memorandum43

and the 2006 Green Paper, the “European EnergyCommunity” has been established, starting itsactivity from July 2006. The Energy Communityaims at establishing a common regulatory frame-work for energy markets in contracting partiesby extending the “acquis communautaire” of theEU to the territories of the participating countries44.Its members are the EU, the Western Balkanscountries and from December 2009, Ukraine andMoldova.

However, despite the fact that the LisbonTreaty under Article 122 introduces a “solidarityclause” towards energy security, the decisions inthis field have remained under an intergover-nmental aspect, also reflected in Article 194(2)45

of the same treaty. Experts consider that theabove mentioned article offer the EU states theopportunity to drive bilateral relations within theenergy sector with non EU members as they seefit46. Outside those legislative aspects there is alsoa social aspect towards the threat perceptionabout Russia and an asymmetry between old andnew members. On the one hand, states such asGermany, Italy or France perceive their relationwith Russia in economic terms. The Berlin –Mosocow energy relations are very positive dueto the North Stream pipeline project. This willallow Germany to transfer an greater amount ofRussian gas, and in geopolitical terms, Berlinmight have an upper hand over its neighbors47.The main aspect of the French – Russia econo-mic relations is the Mistral deal, under whichParis will supply Moscow with two Mistral classhelicopter carriers made by a French-led consor-tium in a 1.2 billion euro ($1.52 billion) deal48.Also, several German and French companiessuch as Siemens, Societe Generale or Renaultoperate on the Russian market. Italian gascompany ENI, was offered access to Russianpipeline infrastructure in exchange for theconcession of its infrastructure in Libya49.

Monitor Strategic


New members such as Romania, Poland orBaltic states see Russian energy monopoly as athreat to their security. Lithuania and Estonia’ssecurity strategy, considered the dependencefrom a single provider state or foreign monopolistagent as a threat (Berg, 2008, pp. 155-157). AlsoRomania in its national security strategy consi-ders that the energy dependence from unstableareas or countries that use energy as a politicaltool must be reduced50. And as a general policy ofdiversification, outside the Nabucco project,Romania opted for a Nabucco alternative – AGRI(Azerbaijan-Georgia-Romania-Interconector)51.Poland decided to reduce its dependency ofRussian gas through several energy projects:Odessa – Brody – Plock oil pipeline and the BalticGas Pipeline which will establish a connectionbetween Poland and Norway52. Also, as a reactionto the 2006 gas dispute, Poland and the Balticstates have proposed the creation of an ,,energyNATO’’ inside the EU53.

b) Russia

When speaking about Russia’s identity,Christian Thorum54 identifies fours set of collec-tive ideas towards the conduct of the country’sforeign policy, after the outbreak of USSR: “liberalideas (1992/1993 – 1994), geopolitical realism(1994-200), pragmatic geoeconomic realism (2000– 2004) and cultural geostrategic realism (2004-2007)”. The first two tips of collective ideas haveshaped Russia’s foreign policy during the Yeltsinpresidency, when the country had an ambiguousforeign policy balancing between cooperation anddiscrepancy with the West, the third type of ideasdefined Russia’s policy during Vladimir Putin’sfirst term in Kremlim when Moscow cooperatedwith the West mainly for economic gains. Thelast set of ideas correspond to Putin’s second termin Kremlin and Medvedev ongoing presidency,with a more ambitious foreign policy agenda andRussia defined as a unique actor in world politics.

The 2000 Foreign Policy Concept55 togetherwith the Medvedev Administration’s 2008 ForeignPolicy Concept56 stipulated that the nature ofinternational relations is dominated by competi-tion, unipolarity was seen as a threat and due tothis fact Russia would participate in building a

multipolar world order. Especially after 2004, theleadership from Kremlin believed that the Westtries to impose its own cultural system of valuesin the world, and even in the so called near abroad(the CIS area), Moscow’s top priority area offoreign policy57. For three reasons, Russianleaders viewed liberalizing and democratizinginstincts coming from the USA as directedagainst Kremlin’s power and security. First, therewas the fear of a colored revolution inside Russia,similar to the one in Ukraine. Second, the Kremlinfelt increasingly encircled by radical pro Americanregimes in the former Soviet region. And third,Russia felt vulnerable to radicalization of Islamdue to recent American actions in the MiddleEast58.

In terms of internal political affairs, as an“alternative” to the Western model, Putinsupporters characterized his political vision of apowerful state control over politics and economy– the so called “managed democracy“59, asWestern scholars described it - through termssuch as “sovereign democracy” and “sovereigneconomy”. Thus, Vladimir Surkov, Kremlinmain’s ideologist justified those concepts by theneed to defend an internally determined path topolitical development and to protect economicprosperity and social justice from potential threatssuch as terrorism, military conflict, lack ofeconomic competitiveness and soft takeovers byorange technologies in a time of decreased natio-nal immunity to foreign influence. Also sovereigneconomy indicates the state’s determination tohave an upper hand in deciding conditions inwhich Western companies participate in Russia’seconomic development60. When speaking aboutenergy securitization in Russia one must bear inmind the state’s effort to keep a monopoly overenergy resources, energy market’s diversification,transportation security and energy policy’sstrategic advantages.

The idea of state monopoly in the energy fieldis Vladimir Putin’s economic and political idea.In his PhD thesis called “Mineral NaturalResources in the Strategy of Development ofRussian Economy”, Putin affirmed that the statehas to manage natural resources exploitation, ithas to regulate the import, export and has tostimulate innovations, investment and research

Monitor Strate-gic

Nr. 3-4/201286

Monitor Strategic

in the field. Also private property, had a minimalvalue in his view61. Kremlin’s main instrument inits energy policy is represented by the Gazprom,where the Russian state is the main shareholderwith 51%, remaining shares being owned by legalRussian entities (29%), Russian privates (13%) andforeign shareholders (7%) . The Russian gas gianthas monopoly over the internal pipeline trans-portation network, it is the only company allowedto sell Russian gas outside the country and alsobought several small players such as Itera,Sibneftegaz or TNK – BP (Heinrich, 2008, p.1569). Also foreign companies such as Shell ofBritish Petroleum had an unpleasant experiencewhen trying to operate in the Russia gas sector,being forced to give up their contracts62.

After establishing a domestic monopoly in thefield of natural gas, Russia’s Gazprom tried tocontrol the energetic infrastructure from severalCIS countries such as Belarus, Moldova andUkraine. Gazprom is the main shareholder inBeltrangas from Belarus, in Moldova Gas, andalso the foundation of a mixed society withUkraine’s Naftogas (negotiations started after thefall of president Yuschenco in 2010) is in nego-tiations. In 2008 as a consequence of an inter-governmental agreement signed among Russia,Kazakhstan, Uzbekistan and Turkmenistan, thosestates agreed to transport all their gas sold toEurope, through Russian infrastructure.

Russia responded to European Union’sdecision to diversify its supply routes by launchingthe North Stream and South Stream projects.The first one, considered the climax of the Russia– Germany economic relations, was determined,as Kremlin declared, by the need to reducepossible vulnerabilities caused by transit states63.On the other hand, South Stream is a directcompetitor to Nabucco having Azerbaijan as itsmain supply source and trying to co-opt severalNabucco members such as Austria, Bulgaria,Hungary or Turkey.

Russia also tries to diversify its energy market.Russia’s energy strategy adopted in 2009,estimates an increase in gas and oil exports tothe Asia – Pacific area with 22% – 25% from thetotal quantity sold64. During a meeting betweenRussian and Chinese prime ministers in October2009 in Beijing, it was agreed that Russia would

supply China with natural gas starting with 2014-201565. Another decision that would have affectedthe gas market, and also caused concern amongEU members was the Russia – Iran common ideato launch a gas OPEC66. However, due to technicalissues, this idea seems unlikely for the moment67.

In conclusion, at least in the case of theEuropean Union it might be difficult to speakabout securitization in the true sense of the term.From the first Green Paper until 2008 we canrather speak about the “politicization” of the issue,which means that an issue is “part of the publicpolicy, requiring government decisions andresources allocations or, more rarely, some otherform of communal governance”68. However, aclear measure of securitization appeared afterthe 2009 Ukrainian gas crisis, when EU officialsperceived Russian actions as a threat and tookimmediate counter measures by signing theNabucco agreement, but more important byinviting Ukraine and Moldova (countries with astrategic importance for Russia) to join theEuropean Energy Community. On the otherhand, Russia’s actions are more evident for policyof securitization due to the fact that energy has aprivileged role in Kremlin’s strategic calculationsin its foreign policy conduct and Russia’s identityas a great power.

The EU – Russia energy dialogue

The EU has started its cooperation with theRussian Federation and the CIS members sincethe Yeltsin presidency, by launching severalimportant programs such as “TACIS” (TechnicalAssistance for Commonwealth of IndependentStates), “Partnership and Cooperation Agreement”in 1997, and the “Northern Dimension” in 1999.Those programs were meant to facilitate thetransition to democracy and market economybut also to promote several EU values such asrule of law, human rights, democracy, peace andstability. Moreover, at the St. Petersburg Summitin May 2003, the EU and Russia agreed toreinforce their cooperation by creating in thelong term four “common spaces” in the frame-work of the Partnership and CooperationAgreement and on the basis of common values

Monitor Strategic


and shared interests, covering issues such aseconomy, security, justice and education69.

The EU – Russia Energy Dialogue in itsinstitutionalized formula started in 2000, after theParis Summit. Through this dialogue, EU urgedRussia to reform its state monopoly in the field ofnatural resources exploitation, opt for a freemarket economy and improve its legislativedomain in order to attract foreign investments70.However the EU, in its relation towards Russiaapplies the same logic as in the “NeighborhoodPolicy”, thus constraining Russia to accept itsvalues and policies, idea rejected by the Kremlindecision makers71. This is why, during the 2000Feira Council, the two parties informally agreedto decouple this political conditionality from theenergy dialogue72.

The EU and Russia interact under differentidentities (presented above) which generatesdifferent subjective interests related to energysecurity. While EU privileges free market, Russiaprefers state monopoly in the field of energy topromote its foreign policy objectives. A greatdiscrepancy between the parties is the “EnergyCharter Treaty”, based on liberal principles andwhich is binding under International Law. Despitethe fact that Kremlin has signed the treaty it hasnever been ratified by the Russian Duma. TheParliament considered that the treaty’s principlesare in contradiction with the country’s interestand it is imposed from the outside73.

After 2005, Russian state control in the fieldof energy and natural resources exploitation hasincreased, causing concerns in Brussels. Severalaspects such as the nationalization ofYuganskneftegaz, Kremlin’s decision not to allowforeign investors to have more than 50% of sharesto any Russian company, Putin’s official sta-tement at the 2005 St. Petersburg InternationalEconomic Forum saying that the government hasto intervene in economy in order to preservethe country’s sovereignty and assure nationalsecurity highlights this attitude. On the otherhand, Kremlin decision makers consideredEuropean Commission’s “Third LiberalizationPackage”, as an impediment against Gazprom74.Ukraine has a high stake both for EU and Russiain terms of energy security. But Russia has severalsecurity interests outside the energy issues,

security needs related to the political and militarysecurity sector (Russia’s strategic interest inCrimea and the Black Sea Area) and the societalsecurity sector (the future of the Russian citizensfrom Ukraine). Gazprom, as the heir of the oldSoviet ministry of gas, inherited a position as apublic utility with a specific role in Russian society.This means Gazprom cannot be understood instrictly conventional economic terms. TheRussian government uses Gazprom to supply thebasic energy needs to the population at subsidizedprices75, which means that for Russia energysecurity has even a social dimension.

For a period of time, the situation was furthercomplicated due to NATO’s decision to politicizeenergy security. During the 2006 North Alliancesummit from Riga, American senator RichardLugar proposed that energy security should bepart of Article V of the alliance76, in other wordsto be considered as a serious threat to one’s statesecurity and to involve a common answer fromthe NATO members. However, at the 2010 Lisbonsummit, the Alliance softened its approachtowards energy security, considering the issue aspart of Article IV consultation process andmechanism, except for the risk of a “large-scaleattack on NATO’s command and control systemsor energy grids”. So energy security is consideredmore of a domestic issue and other institutions,including the EU, are welcomed to deal with thistype of problems77.

Returning to the EU – Russia energy dialogue,after 2009 a new type of relation between the twoparties has emerged. In November 2009, theparties have agreed upon an Early WarningMechanism which aims at ensuring rapid com-munication and preventing further supply inter-ruptions in the field of gas, oil or electricity78.Also, in 2010 the European Union and RussianFederation agreed on the scope and priorities oftheir new Partnership for Modernization at asummit held on 31 May and 1 June in Rostov-on-Don79. Moreover, in February 2011 the partiesagreed on a Road Map in the field of energysecurity, “taking into account the interest of bothsides in security of supply and security of demand;and to reduce the uncertainty for stakeholders,economic actors and citizens”. The documentalso contained a Joint Declaration which aimed

Monitor Strate-gic

Nr. 3-4/201288

Monitor Strategic

to create a mechanism to evaluate future trendin the gas market80.

To sum up, both a conflict of interests and aclash of identities and values can be identifiedbetween EU and Russia. Speaking in RobertCooper’s terms (2007) the EU is a “postmodern”actor whit a political system based on openness,a weak distinction between domestic and foreignaffairs and a strong belief in several values suchas democracy, human rights and free market,and on the other hand Russia is rather a“modern” actor which favors a westphaliansovereignty and takes into account the use offorce to promote its political interests. This iswhy the microstructure characterizing the EU –Russia energy dialogue is a very dynamic onebalancing from conflict to cooperation. However,as Alexander Wendt 81 highlighted, identities arenot carved into stone, meaning that through theprocess of socialization they could change.

The Energy RSC

From what has been shown in the presentarticle, it is suitable to consider energy securityas a distinct security sector, with spill over effectsin other areas. This fact is most visible in thecase of Russia, the energy issue having sucheffects in the political, economical and evensocietal and military sectors.

On the other hand, the EU – Russia energyrelation might qualify as a regional securitycomplex, defined primarily by the energy issue.There is a clear interdependence between theparties, EU being the main buyer for Russiannatural gas and there were clear actions ofsecuritization (in the case of the EU, this is moreevident after 2009). The only problem is relatedto the enmity – amity perception, due to the factthat there is a clear asymmetry among old andnew European Union’s members in their relationtowards Russia. However, despite this aspectBrussels initiated several actions in order tomitigate Russia’s use of gas monopoly as a politicaltool. In terms of polarity, due to its amount ofresources, and its foreign policy goals Russiamight be considered an energy superpower. Whenspeaking about the RSC’s boundary, it could be

argued that it is one with close geographical con-nectivity, centering around Russian Federationon the supply side and the EU (and other extraEU areas such as the Balkans or Easter Europe)on the demand side. Due to the fact that Russiarefused to ratify the Energy Charter, the RSChas an anarchic structure, but on the long term,as the post 2009 events have showed, there is thepossibility for the emergence of a security regime.

From one point of view, EU and Russia mightform a heterogeneous security complex, betweentwo different types of actors (EU – as a uniquesupranational actor, and Russia a classicalwesphalian state) and where energy is a sector“above” the other sectors. On the other hand,the EU might be described as a distinct regionalsecurity complex, suffering in terms of energysecurity the above mentioned RSCtransformation possibilities, thus forming a supercomplex82.

For the preservation of the “status quo”, EUstates and especially the old members such asGermany, France or Italy should continue toprivilege their bilateral relations with Russia inthe detriment of a common response to futureEuropean energy security threats. For “internaltransformation” to happen the EU must developa credible common energy policy, and/or developalternative pipeline projects such as the Nabuccopipeline, or reduce its gas dependency by focusingmore on the use of alternative energy sourcessuch as hydro-energy, geothermal energy or windpower.

The “external transformation” as a mergebetween the EU RSC and Russia alreadyhappened due to several common security pro-blems. In terms of energy security several scena-rios are possible raging from conflict to coope-ration. A conflict (not necessarily in militaryterms) between the parties is a possibility. In thisscenario both parties will try to promote theirenergy interests in several geographical areassuch as the Balkans, Easter Europe, North Africaand Middle East, and try to develop rival energyprojects such as Nabucco and South Stream.Several experts agree that this type of competi-tion could lead to an “energy security dilemma”83.

Rational cooperation, and the formation of asecurity regime in terms of energy issues, as the

Monitor Strategic


post 2009 events have showed, is a possibility.Despite the fact that Russia wants to diversify itsenergy market towards East Asia, especiallyChina, this is not an easy task. The developmentof a gas infrastructure towards China impliesgreater costs and also geographical impedi-ments84. On the other hand, decision-makersfrom Kremlin might consider that in this wayRussia is no more than a tool for an even greaterrise of China in the international system. Moscowmight also be constrained to cooperate further-more with Brussels to maintain its present positionin the relation with the EU, above other possibleproviders from North Africa or Middle East. Inthis case, Nabucco and South Stream are nolonger an imperative and Russia might implement,however on a small scale, EU’s policy of conditio-nality.

The formation of collective identity could beseen as a possibility on the long term. As Wendtmentions, “interdependence, homogeneity,common fate and self restraint”85 might lead toformation of such an identity. So, by identifyingcommon dangers such as climate change orterrorists attacks on the energy infrastructureor the development of a common energy securitystrategy, such change could happen. However,this transformation requires the change of theRussian political elite, or the adaptation of theexisting one to the rules of the democratic game.

Conclusions

In the present article it has been shown thatthe European Union and Russia have differentidentities and different preferences and intereststowards the issue of energy security. Moreover, theEU applies, in its relation towards Russia, the samelogic within the policy of conditionality, trying toimpose several political values. This aspect iscontrary to Kremlin’s interests and political agenda.If the state loses its monopoly in the field of energyand natural resources it would lose its politicaladvantage. On the other hand, Russia seems toposses a great power identity and its own andindependent foreign policy agenda.

Due to the high level of interdependence inthe field of energy security, securitization policy

and the amity – enmity patterns, the EU andRussia energy relation might be analyzed fromthe perspective of a Regional Security Complex.From one point of view, the parties form aheterogeneous security complex, where energysecurity is a security sector above other securityissues. And from another point of view, the EUmight be considered a distinct RSC, merging withRussia and suffering external transformation.Conflict, rational cooperation and identitychange for Russia are possible scenarios. But onmedium terms, rational cooperation in the formof a strategic partnership, with negotiations andconcessions from both parties, is the mostprobable form of this bilateral relation.

NotesNotesNotesNotesNotespo

1 Matt MacDonald, “Constructivism’’ in Paul Williams(editor), Security Studies: an introduction, Routledge,London and New York, 2008, pp. 59-60

2 Barry Buzan, Ole Waever, Jaap de Wilde, Security:A New Framework for Analysis, Lynne Rienner Publi-shers, London, 1998, p. 5

3 Ibidem, pp. 24-254 Ibidem, pp.7–85 Ole Waever, “European Security Identities’’, Journal

of Common Market Studies, Vol. 34, No.1 , 1996, p. 556 Barry Buzan, Ole Waever, Jaap de Wilde, op.cit, p. 247 Matt Mc Donald, op.cit , p. 708 Barry Buzan, Ole Waever, Jaap de Wilde, op.cit, p. 2019 Barry Buzan, Ole Waever, Regions and powers:

the Structure of International Security, CambridgeUniversity Press, Cambridge, 2003 p. 45

10 Ibidem, p. 5111 Ibidem, p. 5312 Ibidem, pp. 65, 49113 Barry Buzan, Ole Waever, Jaap de Wilde, Security

: A New Framework . . ., pp. 16-1714 Barry Buzan, Ole Waever, Regions and powers…,

p. 5315 Ibidem, p. 7316 Pami Aalto, “Introduction’’ in Pami Alto (editor),

The EU – Russia Energy Dialogue : Europe’s FutureEnergy Security, Ashgate Publishing, Hampshire, 2008p. 5

Monitor Strate-gic

Nr. 3-4/201290

Monitor Strategic17 Michael T. Clare, “Energy Security’’ in Paul

Williams (editor), Security Studies: an introduction,Routledge, London and New York, 2008, p. 485

18 Ibidem, p. 48719 Ibidem, p. 48820 Carlos Pascual, Johnathan Elkind, Energy secu-

rity: economics, politics, strategies and implications,Brookings Institution Press, Washington, 2010, p. 11

21 Emil Kirchner, Can Berk, “European EnergySecurity Co- operation: between amity and enmity’’,Journal of Common Market Studies, Vol. 48, No. 4,2010,p. 864

22 Barry Buzan, Ole Waever, Jaap de Wilde, Security:A New Framework . . ., p. 98

23 Alexander Wendt, Social Theory of InternationalPolitics, Cambridge University Press, Cambridge 1999,pp. 224-232

24 Ian Manners, “Normative Power Europe: TheInternational Role of the EU’’, Journal of Common MarketStudies, Vol. 40, Nr.3, 2002, pp. 6-10

25 Barry Buzan, Ole Waever, Regions and powers…,pp. 356-364

26 David Harriman, “Energy is what states make ofit: Exploring New Aspects in the EU – Russian EnergyRelations from a Constructivist Perspective, Lund Univer-sity, 2008, p.22

27 Viatcheslav Mozorov, “Energy Dialogue and theFuture of Russia: Politics and economics in the strugglefor Europe’’, în Pami Aalto (editor), op.cit., p. 45

28 European Commission. Green Paper: Towards aEuropean Strategy for the Security of supply. 2000.Available at http://ec.europa.eu/energy/green-paper-energy-supply/doc/green_paper_energy_supply_en.pdf.Accessed on: February 23rd, 2012

29 Pierre Noel, “Beyond Dependence : How to Dealwith Russian Gas’’, European Council on ForeignRelations, November 2008, p.5. Available at http://ecfr.eu/page/-/documents/Russia-gas-policy-brief.pdf Accessed on:February 27th, 2012

30, European Commissioner for Energy and RussianMinister of Energy, Joint Report EU – Russia EnergyDialogue 2000 – 2010: Opportunities for our future EnergyParthenrship , Europa .eu, November 2010 , pp. 7 – 12.Available at http://ec.europa.eu/energy/international/russia/doc/reports/2010-11-report-10thtanniversaryfinal.pdf. Accessed on: February 27th, 2012

31 Sergiy Prochorov, Marta – Maria Denschykova,“European Union’s Gas Supply: to securitize or not tosecuritize?’’, Lund Uuiversity, 2009, pp.20-22

32 Ibidem, p. 2633 Emil Kirchner, Can Berk, op.cit. p. 87034 Jurnalul Naţional “Barroso: Voi ţine minte neres-

pectarea acordurilor dintre Rusia şi Ucraina’’., January21st, 2009. Available at http://www.jurnalul.ro/stire-jurnalul/barroso-voi-tine-minte-nerespectarea-acordurilor-dintre-rusia-si-ucraina-402770.html . Accessed on: February21, 2012

35 European Council. A Secure Europe in a BetterWorld, Burxelles.2003. Available at http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cmsUpload/78367.pdf.Accessed on: February 23rd, 2012

36 European Commission. Green Paper: A EuropeanStrategy for Sustainable, Competitive and Secure Energy.2006. Available at http://eur-lex.europa.eu/smartapi/cgi/sga_doc?smartapi!celexplus!prod!DocNumber&lg=en&type_doc= COMfinal&an_ doc=2006&nu_ doc=105. Accessedon: February 23rd, 2012

37 Euractiv, “EU seeks new supply routes in wake ofRussia-Ukraine gas row’’, January 19th, 2006, Availableat. http://www.euractiv.com/en/energy/eu-seeks-new-supply-routes-wake-russia-ukraine-gas-row/article-151692.Accessed on March 2nd, 2011

38 Jacek Saryusz-Wolski, Report on towards a commonEuropean foreign policy on energy, September 11, 2007.Available at http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?language=EN&reference=A6-0312/2007.Accessed on: February 28th, 2011

39 For further details over technical issues of theNabucco project see Nabucco Pipeline, Available at http://www.nabucco-pipeline.com/portal/page/portal/en.Accessed on: February 21st, 2012

40 BBC News “Europe Gas pipeline deal agreed’’,July 13th 2009 Available at http://news.bbc.co.uk/2/hi/business/8147053.stm Accessed on: February 28th, 2012

41 Vladimir Socor “Azerbaijan Signs up Officially toEU’s Southern Gas Corridor’’ Eurasia Daily Monitor Vol.8, January 13th 2011. Available at http://www. jamestown.org/single/?no_cache=1&tx_ttnews[tt_news]=37378Accessed on: February 28th, 2012

42 Emil Kirchner, Can Berk, op.cit p. 86743 ***, Athens Memorandum, 2002. Available at http:/

/www.stabilitypact.org/energy/041011-bucharest/athens-memorandum2002.pdf . Accessed on : February 20th, 2012

44 ***, The Treaty Establishing the EnergyCommunity, 2005. Available at http://www.eihp.hr/hrvatski/pdf/zakoni/ect2005.pdf Accessed on : February28th, 2012

45 ***, Lisbon Treaty, article 122 and 194(2), Availableat http://europa.eu/lisbon_treaty/full_text/index_en.htm. Accessed on February2 3rd, 2012

46 Jan Friedrik Braun, “EU Energy Policy under theTreaty of Lisbon Rules : Between a new policy andbusiness as usual’’, EPIN, No.31, 2011, p. 2. Available athttp://www.ceps.eu/system/f i les/book/2011/02/EPIN%20WP31%20Braun%20on%20EU%20Energy%20Policy%20under %20Lisbon.pdf. Accessed on March1st, 2012

47 Stratfor Global Intelligence “Russia’s ExpandingInfluences: Part 4 – the Major Players’’, 12 martie 2010,pp. 2-3

48 Liviu Mureşan, “Ce consecinţe are AfacereaMistral’’, Adevărul, January 24th 2011, Available at http://www.adevarul.ro/international/foreign_policy/bate-Mistralul_0_433156868.html . Accessed on February 20th,2012

49 Paula Daniela – Gângă, Relaţia Uniunea Euro-peană – Rusia: problema energetică, Editura InstitutulEuropean, Iaşi, 2010, pp. 173-175

50 ***, Strategia Naţională de Securitate a României,2007 Available at http://www.presidency.ro/static/ordine/SSNR/SSNR.pdf Accessed on February 20th, 2012

51 Vladimir Socor, “Gazprom Seducing RomanianGovernment with South Stream’’, Eurasia Daily Monitor,

Monitor Strategic


Vol.5, No. 204, 2008. Available at http://www.jamestown.org/single/?no_cache=1&tx_ttnews [tt_ news]=34048Accessed on February 28th, 2012

52 Piotr Naimski, “Energy Diversification Strategyfor Poland’’. September 17th, 2007 Available at http://www.columbia.edu/cu/ece/academics/regional/conf/Piotr_Naimski_at_Columbia%20University070917_.pdf.Accessed on February 28th, 2012

53 Paula Daniela – Gângă, op. cit. p. 17754 Christian Thorun, Explaining Change in Russian

Foreign Policy: the Role of Ideas in Post – Soviet Russia’sConduct Towards the West, Palgrave MacMillan,Hampshire,2009, pp. 11-29

55***, The Foreign Policy Concept of the RussianFederation, Available at http://www.fas.org/nuke/guide/russia/doctrine/econcept.htm . Accessed on February 18th,2012

56 Marcel de Haas, “Medvedev’s Security Policy: Aprovisional Assessment’’, Russian Analytical Digest,,Nr. 62, June 18, 2009, pp.2-6

57 Christian Thorun, op.cit, pp. 32-3658 Andrei P. Tsygankov, “Russia’s Foreign Policy’’ in

Stephen K. Wegren, Dale R. Herspring (editors), AfterPutin’s Russia 4th ed., Rowman and Littlefield Publishers,New York, Toronto, Plymouth, 2010, pp. 224-226

59 Nicolay Petrov, Michael McFaul, “The Essence ofPutin’s Managed Democracy’’. Available at. http://www.carnegieendowment.org/events/index.cfm? fa=eventDetail&id=819 . Accessed on February 22nd, 2012

60 Andrei P. Tsygankov, op. cit, pp. 225-22861 Vladimir Putin apud Paula Daniela – Gângă, op.

cit. p. 147-14862 Ileana Racheru, Octavian Manea, “Gazul – instru-

ment de politică externă al Rusiei’’ Revista 22, October2008, Available at http://www.revista22.ro/gazul-instrument-de-politica-externa-al-rusiei-4886.html Accessedon February 22nd, 2012

63 Ibidem64 Schoichi Itoh, “Sino – Russian Energy Relations:

True Friendship or Phony Partnership?’’, Russian Analy-tical Digest, Vol.63, No. 10, February 23rd , 2010, p. 9

65 Vladimir Portiakov, “Russian – Chinese Relations: Current Trends and Future Prospects’’, Russian Analy-tical Digest, Vol.63, No. 10, February 23rd , 2010, p. 3

66 Terry Macalister, “Russia, Iran and Qatar an-nounce cartel that will control 60% of world’s gas supplies’’The Guardian, October 22nd 2009, Available at. http://www.guardian.co.uk/business/2008/oct/22/gas-russia-gazprom-iran-qatar Accessed on February 23rd 2012

67 Mark Milner, “Fears over Russian plan for ‘gasOpec’’, The Guardian, April 29th 2009, Available at. http://www.guardian.co.uk/business/2008/apr/29/gasindustry.russia Accessed on: February 23rd 2012

68 Barry Buzan, Ole Waever, Jaap de Wilde, Security:A New Framework ..., p. 23

69 European External Action Service, EU – RussiaCommon spaces. Available at. http://eeas.europa.eu/russia/common_spaces/index_en.htm. Accessed onFebruary 27th, 2012

70 Charles Grant, Katinka Barysch, “The EU – RussiaEnergy Dialogue’’, Centre for European Reform, May2003, pp. 1 – 4

71 Viatcheslav Mozorov, op.cit , p. 4472 Ibidem, p. 4773 Ibidem, p. 4774 David Harriman, op.cit., p. 3875 Evert Faber van der Meulen, “Gas Supply and EU

– Russia Relations”, Europe-Asia Studies, Vol.61, No.5.2009, p. 847

76 Iulian Chifu, Sergiu Medar, “NATO and EnergySecurity’’, in Iulian Chifu (editor), Energy Securty Stra-tegies in the Wider Back Sea Region,Editura CurteaVeche, Bucureşti, 2010, pp. 36-37

77 For further details see Iulian Chifu, op.cit, andMichael Ruhle, “NATO and Energy Security’’, 2011.Available at https://ip-journal.dgap.org/en/ip-journal/topics/nato-and-energy-security . Accessed on February25th, 2012

78 European Commissioner for Energy and RussianMinister of Energy, op.cit., pp. 7 – 12

79 European Council, EU – Russia: Partnership forModernisation, 2012. Available at http://www. consilium.europa.eu/homepage/showfocus?lang= en& focusID=66327. Accessed on 27th February 2012

80 European Commission, Common Understan-ding of the Roadmap of the Preparation of the EU– Russia Energy Cooperation until 2050, February24th 2011. Available at http://ec.europa.eu/energy/international/russia/doc/20110224_understanding_roadmap_2050.pdf Accessed on: February 27th, 2012

81 Alexander Wendt, op.cit, p.2182 Barry Buzan, Ole Waever, Regions and powers …,

p. 43883 Jelena Radoman, “ Securitization of Energy as a

Prelude to Energy Security Dilemma’’, Western BalkansSecurity Observer, No.4, 2007, p. 43. Available at http://www.ceeol.com/aspx/issuedetails.aspx?issueid= 9c607122-ea16-4fde-ac49-325163feb91e&articleId=54a97145-b7cc-4af4-91bc-7227c6369ebe. Accessed on: February27th, 2012

84 For further details see Kevin Rosner. “Sino – RussianEnergy Relations in Perspective”, Institute for the Analyisof Global Security, September 2010. Available at http://www.ensec.org/index.php?option=com_content&view=art ic le&id=260:s ino -russian -energy -relat ions - in -perspective&catid=110:energysecuritycontent&Itemid=366.Accessed on: February 26th , 2012

85 Alexander Wendt, op.cit, p.343

Bibl iographyBibl iographyBibl iographyBibl iographyBibl iography

Books

Aalto, Pami (editor), The EU – Russia EnergyDialogue: Europe’s Future Energy Security, AshgatePublishing, Hampshire, 2008

Buzan, Barry Waever, Ole, Regions and powers: theStructure of International Security, Cambridge UniversityPress, Cambridge, 2003

Monitor Strate-gic

Nr. 3-4/201292

Monitor StrategicBuzan, Barry, Ole Waever, Jaap de Wilde, Security:

A New Framework for Analyis, Lynne Rienner Publi-shers, London, 1998

Chifu, Iulian (editor), Energy Securty Strategies inthe Wider Back Sea Region, Editura Curtea Veche, Bucu-reşti, 2010

Gângă, Paula –Daniela, Relaţia Uniunea Europeană– Rusia: problema energetică, Editura Institutul European,Iaşi, 2010

Pascual, Carlos, Elkind, Johnathan, Energy security:economics, politics, strategies and implications, BrookingsInstitution Press, Washington, 2010

Thorun, Christian Explaining Change in RussianForeign Policy: the Role of Ideas in Post – Soviet Russia’sConduct Towards the West, Palgrave MacMillan, Hampshire,2009

Wegren, Stephen K., Herspring Dale R. (editors),After Putin’s Russia 4th ed., Rowman and LittlefieldPublishers New York, Toronto, Plymouth, , 2010

Wendt, Alexander, Social Theory of InternationalPolitics, Cambridge University Press, Cambridge, 1999

Williams, Paul (editor), Security Studies: an intro-duction, Routledge, London and New York, 2008

Articles

BBC News “Europe Gas pipeline deal agreed’’, July13th 2009 Available at http://news.bbc.co.uk/2/hi/busi-ness/8147053.stm

Braun, Jan Friedrik,, EU Energy Policy under theTreaty of Lisbon Rules: Between a new policy and businessas usual’’, EPIN, No.31, 2011, p. 2. Available at http://www.ceps .eu/system/ f i l es /book/2011/02/EPIN%20WP31%20Braun%20on%20EU%20Energy% 20 Policy%20under%20Lisbon.pdf

de Haas Marcel, “Medvedev’s Security Policy: Aprovisional Assessment’’, Russian Analytical Digest,,Nr. 62, June 18, 2009

Grant Charles, Barysch Katinka, “The EU – RussiaEnergy Dialogue’’, Centre for European Reform, May2003

Harriman David, ,,Energy is what states make of it:Exploring New Aspects in the EU – Russian EnergyRelations from a Constructivist Perspective, Lund Univer-sity, 2008

Itoh, Schoichi “Sino – Russian Energy Relations:True Friendship or Phony Partnership?’’, RussianAnalytical Digest, Vol.63, No. 10, February 23rd , 2010

Jurnalul Naţional “Barroso: Voi ţine minte nerespec-tarea acordurilor dintre Rusia şi Ucraina’’., January 21st,2009. Available at http://www.jurnalul.ro/stire-jurnalul/barroso-voi-tine-minte-nerespectarea-acordurilor-dintre-rusia-si-ucraina-402770.html

Kirchner, Emil, Berk, Can, ,,European EnergySecurity Co- operation: between amity and enmity’’,Journal of Common Market Studies, Vol. 48, No. 4,2010

Macalister, Terry “Russia, Iran and Qatar announcecartel that will control 60% of world’s gas supplies’’ TheGuardian, October 22nd 2009

Manners Ian, “Normative Power Europe: The Inter-national Role of the EU’’, Journal of Common MarketStudies, Vol. 40, Nr.3 , 2002

Milner, Mark “Fears over Russian plan for ‘gasOpec’’’, The Guardian, April 29th 2009, Available at.http://www.guardian.co.uk/business/2008/apr/29/gasindustry.russia

Mureşan, Liviu “ Ce consecinţe are Afacerea Mistral’’,Adevărul, January 24th 2011, Available at http://www.adevarul.ro/international/foreign_policy/bate-Mistralul_0_433156868.html

Naimski Piotr, “Energy Diversification Strategy forPoland’’. September 17th, 2007 Available at http://www.columbia.edu/cu/ece/academics/regional/conf/Piotr_Naimski_at_Columbia%20University070917_.pdf

Noel Pierre, “Beyond Dependence: How to Deal withRussian Gas’’, European Council on Foreign Relations,November 2008, p.5. Available at http://ecfr.eu/page/-/documents/Russia-gas-policy-brief.pdf

Petrov Nicolay, McFaul, Michael, “The Essence ofPutin’s Managed Democracy’’. Available at. http://www.carnegieendowment.org/events/index. cfm?fa= eventDetail&id=819

Portiakov, Vladimir “Russian – Chinese Relations:Current Trends and Future Prospects’’, Russian AnalyticalDigest, Vol.63, No. 10, February 23rd , 2010

Prochorov Sergiy, Denschykova Marta – Maria,,,European Union’s Gas Supply : to securitize or not tosecuritize?’’, Lund Uuiversity, 2009

Racheru Ileana, Manea Octavian, “Gazul – instru-ment de politică externă al Rusiei’’ Revista 22, October2008, Available at http://www.revista22.ro/gazul-instru-ment-de-politica-externa-al-rusiei-4886.html

Radoman, Jelena “Securitization of Energy as aPrelude to Energy Security Dilemma’’, Western BalkansSecurity Observer, No.4, 2007, p. 43. Available at http://www.ceeol.com/aspx/issuedetails. aspx ?issueid= 9c607122-ea16-4fde-ac49-325163 feb91e &article Id=54a97145-b7cc-4af4-91bc-7227c6369ebe

Rosner Kevin “Sino – Russian Energy Relations inPerspective”, Institute for the Analyis of Global Security,September 2010. Available at http://www.ensec.org/index.php?option=com_content&view=article&id=260:sino-russian-energy-relations-in-perspective&catid=110:energysecuritycontent&Itemid=366

Ruhle Michael, “NATO and Energy Security’’, 2011.Available at https://ip-journal.dgap.org/en/ip-journal/topics/nato-and-energy-security

Socor Vladimir “Azerbaijan Signs up Officially toEU’s Southern Gas Corridor’’ Eurasia Daily Monitor Vol.8, January 13th 2011. Available at http://www. jamestown.org/single/?no_cache=1&tx_ttnews[tt_news]=37378

Socor Vladimir, “Gazprom Seducing RomanianGovernment with South Stream’’, Eurasia Daily Monitor,Vol.5, No. 204, 2008. Available at http://www. jamestown.org/single/?no_cache=1&tx_ttnews[tt_news]=34048

Stratfor Global Intelligence “Russia’s ExpandingInfluences: Part 4 – the Major Players’’, 12 martie 2010van der Meulen, Evert Faber “Gas Supply and EU –Russia Relations”, Europe-Asia Studies, Vol.61, No.5. 2009

Monitor Strategic


Waever Ole, “European Security Identities’’, Journalof Common Market Studies, Vol. 34, No.1 , 1996

Documents

***, Athens Memorandum, 2002. Available at http://www.stabilitypact.org/energy/041011-bucharest/athens-memorandum2002.pdf .

***, Strategia Naţională de Securitate a României,2007 Available at http://www.presidency.ro/static/ordine/SSNR/SSNR.pdf

***, The Foreign Policy Concept of the RussianFederation, Available at http://www.fas.org/nuke/guide/russia/doctrine/econcept.htm

***, The Treaty Establishing the Energy Community,2005. Available at http://www.eihp.hr/hrvatski/pdf/zakoni/ect2005.pdf

***, The Treaty of Lisbon, article 122 and 194(2),Available at http://europa.eu/lisbon_treaty/full_text/index_en.htm

European Commission, Common Understan-ding of the Roadmap of the Preparation of the EU– Russia Energy Cooperation until 2050, February24th 2011. Available at http://ec.europa.eu/energy/international/russia/doc/20110224_understanding_roadmap_2050.pdf

European Commission. Green Paper: A EuropeanStrategy for Sustainable, Competitive and Secure Energy.

2006. Available at http://eur-lex.europa.eu/smartapi/cgi/sga_doc?smartapi!celexplus!prod!DocNumber&lg=en&type_doc= COMfinal&an_doc=2006&nu_doc=105

European Commission. Green Paper: Towards aEuropean Strategy for the Security of supply. 2000.Available at http://ec.europa.eu/energy/green-paper-energy-supply/doc/green_paper_energy_supply_en.pdf

European Commissioner for Energy and RussianMinister of Energy, Joint Report EU – Russia EnergyDialogue 2000 – 2010 : Opportunities for our future EnergyParthenrship , Europa .eu, November 2010.Available athttp://ec.europa.eu/energy/international/russia/doc/reports/2010-11-report-10thtanniversaryfinal.pdf.

European Council. “EU – Russia : Partnership forModernisation” 2012. Available at http://www .consilium.europa.eu/homepage/showfocus?lang=en& focus ID=66327.

European Council. A Secure Europe in a BetterWorld, Burxelles.2003. Available at http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cmsUpload/78367.pdf

European External Action Service, EU – RussiaCommon spaces Available at. http://eeas.europa.eu/russia/common_spaces/index_en.htm

http://ec.europa.eu/energy/international/russia/doc/reports/2010-11-report-10thtanniversaryfinal.pdf

Jacek Saryusz-Wolski, Report on towards a commonEuropean foreign policy on energy, September 11, 2007.Available at http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?language=EN&reference=A6-0312/2007


Using a constructivist approach, the paper highlights on the one hand the factors that have shaped bothEU and Russia’s identities and subjective interests towards the issue of energy security, and on the other handtries to enquire whether the two entities form a regional energy security complex defined by the energysecurity issue. In doing so, the article presents several actions of securitization and the EU – Russia energydialogue in its institutionalized form. The relation between parties could be considered either as forming aheterogeneous security complex, where energy is a security sector above the other ones, or as between twodistinct RSCs where several transformations are possible.

Keywords: securitization, regional security complex (RSC), energy security, identity, interest

Bogdan Mihai Popescu is a PHD Candidate, National School of Political Studies and Public Administration,Bucharest, Romania

Monitor Strate-gic

Nr. 3-4/201294

Monitor Strategic

Monitor Strategic

95SECURITATE INTERNAŢIONALĂ

SECURITATE INTERNAŢIONALĂ

Monitor Strate-gic

Nr. 3-4/201296

Monitor Strategic

Monitor Strategic


Ballistic Missile Defense: couldNATO and Russia really cooperate?

Monica Elena PARASCHIV

In a first instance, one should judge and treatthe content of this chapter by viewing Russia’srelationship with NATO and with the UnitedStates, as well as their co-operation on missiledefence, in a distinct and separate manner, dueto their specificity, i.e. a country-to-organizationrelationship on one side, and a country-to-countryrelationship on the other when it comes to theUS-Russian bilateral partnership.

This being said, however, in this studyadditionally, my approach will also be designed tolook at the relationship between NATO and theUnited States with Russia in an integratedmanner. Standing in support of this idea, I wouldargue, is the Trans-Atlantic link and the generalcommon approach on missile defence that existson both sides of the Atlantic and which springsfrom the concept of the indivisibility of securityof all allies. This, coupled with the United States’strong voice in its bilateral partnership withRussia, could, to my mind, make the integratedapproach I will further use in this chapter apertinent and practical one.

In this sense, when not specifically anddistinctly referring to NATO or to the UnitedStates and the particular relationship each haswith Russia, the integrated approach I amproposing and which regards both entities, willfrom here on be materialized in the text of thispaper, under the “NATO/US” name.

In this context, and following the abovespecification, due to the necessity of presentingfacts in their chronological order, I would,however, first like to present a short overview ofthe events that have led to Russia’s current

standing on missile defence, as well as its currentlevel of co-operation with the Alliance in respectof the development of NATO’s BMD system.

It should, thus, be important to note thatNATO-Russian co-operation on missile defencehas started in 2003 when a study was launchedunder the NATO-Russia Council1 (NRC) to assesspossible levels of interoperability of theatremissile defence systems of NATO Allies andRussia. As a result, in order to increase co-operation through practical common partici-pation and transparency in theatre missile de-fence related activities, the period 2004-2008 wasmarked by common NATO-Russia participationin NRC theatre missile defence command postor computer assisted exercises, held in someNATO countries as well as in Russia. Sadly, atthis point, in 2008 NATO-Russia co-operation wasabruptly interrupted by the Russian invasion ofGeorgia.

However, it is important to note that in 2010,the North Atlantic Alliance and Russia decidedexamining possible areas for co-operation onterritorial missile defence. Thus, it was at theLisbon Summit that the NRC agreed to discusspursuing and exploring ballistic missile defenceco-operation. In this sense, as a general consi-deration, effective co-operation with Russia couldenhance the overall effectiveness and efficiencyof NATO and Russia’s combined territorialmissiles defences, while providing the latter withgreater security. As an initial step, however,NATO and Russia agreed at the time on a jointballistic missile threat assessment, a compre-hensive joint analysis of the future framework

Monitor Strate-gic

Nr. 3-4/201298

Monitor Strategic

for BMD co-operation, as well as that the NRCwould resume the theatre missile defence co-operation interrupted in 20082.

At this point in time, senior officials at theSummit in Lisbon expressed their enthusiasm,with Secretary General Anders Fogh Rasmussenannouncing that Russia and NATO agreed inwriting that they no longer pose a threat to oneanother and that “for the first time the two sideswill be co-operating to defend themselves”. Forhis part, President Medvedev, hailed the “cons-tructive atmosphere” of the talks, moreover ad-ding that “[we] have ambitious plans, we will workacross all directions, including European missiledefence”3.

Beyond, however, the political and strategicimportance of deepened co-operation betweenNATO and Russia, officials also believe the anti-missile system’s effectiveness could benefit invery concrete ways from co-operation. Relevan-tly, in this sense, the United States has suggestedthat data from Russian radars could contributesignificantly to European missile defence effecti-veness against missiles launched potentially fromthe Middle East, in that the information providedby Russian sensors located North-West of Iran,i.e. the Gabala radar in Azerbaijan and theArmavir radar in Armenia, could represent a trueasset to the NATO BMD capability. Similarly,however, in what would be a win-win situation,the United States could, eventually, also provideRussia with useful early-warning information atits disposal, regarding incoming missiles poten-tially representing a threat to the RussianFederation4.

NATO/US-Russia Co-operationon Missile Defence in Practice

Although the prospects of the Lisbon Summitin respect of NATO-Russia co-operation seemedat first auspicious, when the time came, however,for practical implementation of NATO-Russia co-operation, clear principles and objectives couldnot be agreed upon. In this sense, Russian leadersrealised that the negotiations in support of thereset of the relations with NATO, initially believed

to have been conducted swiftly and successfully,did not truly meet with their expectations, andtherefore could no longer stand.

Thus, while extensive discussions on theprinciples, objectives and main parameters ofmissile defence co-operation between Russia andNATO developed, they gradually revealed whatappeared to be two fundamentally differentvisions of a possible NATO-Russia co-operationon missile defence for the future.

In this regard, it is important to note thatNATO and US officials have insisted that whatshould be considered, should in fact be how, twoseparate systems, each defending its ownterritory and populations, could best mutuallyreinforce each other. In this sense, NATOSecretary General Anders Fogh Rasmussen hassaid that “the vision of the Alliance is for twoindependent but co-ordinated systems workingback to back”5. In other words, as US AssistantSecretary of State Rose Gottemoeller has stated,“NATO will protect NATO, and that is the bottomline as far as we are concerned”6.

Russian officials, on the other side, haveproposed a joint system in which Russia and theAlliance would each assume missile defenceresponsibility for a sector of Europe7. Furthermore,the development and planning for such a systemwould be conducted in a fully joint manner, in thefollowing sense: “[…] the main condition for jointwork […] should be permanent participation ofRussian experts in drafting the European missiledefence architecture”, as Russian Chief of theGeneral Staff, General Nikolai Makarov sugges-ted in January 20118.

In addition to this, however, Russia is alsoasking for a formal, legally binding agreementfrom NATO or the United States that neitherside would target the other’s offensive missileswith missile defence interceptors. Indeed,Russian officials remain concerned that NATO’sdefensive systems would endanger their ownstrategic nuclear forces, thus undermining theirdeterrent value.

Therefore, among Russia’s principal con-cerns is the deployment in Poland, in 2018 of themore advanced SM-3 Block IIA interceptormissiles which will be designed to be able tocounter ICBMs. Furthermore, what Russian

Monitor Strategic


officials question, in effect, is the rationale behindthis planned deployment of interceptor missilesin Poland, as they contend the location is far tooremote and distant from the actual ballistic missilethreats posed by Iran, and thus invoked by NATOofficials.

As a parenthetic remark, due to the close,intertwined relationship between NATO BMDand EPAA, which is the backbone of NATO’smissile defence capability, as evinced in theprevious sections of this paper, there isn’t, ineffect, a very clear delimitation, in respect of theUS EPAA and EPAA as it will be encompassed inNATO BMD, in all the actions and reactions ofNATO officials and US officials who sometimesact on behalf of NATO and sometimes on behalfof their country. Nor, it should be noted, is therea truly clear delimitation made by Russia, either,who has publicly reacted and reacts at times,specifically and separately to US EPAA, at timesto EPAA as part of NATO’s BMD capability, andfinally at times to NATO BMD solely, under theunderstanding of the whole missile defencesystem.

In this sense, what I would like to point to inthe context of this latter remark, is that ultimately,however reactions may be focused, the essenceremains the same: Russian disagreement is finallywith both EPAA and NATO BMD and that is thereason why, in the context of Russian generaldisapproval of trans-Atlantic missile defence as awhole, I will further refer to this battle of interestsas Russia versus both NATO and US or Russiaversus NATO BMD and EPAA.

This being said, it is important to acknowledgethat, Russian arrows metaphorically sent againstNATO BMD/ EPAA, have not been able todestabilize the Alliance, as NATO is, indeed, basedon a solid trans-Atlantic link, particularly cohesivein character, and benefiting, moreover, andperhaps most relevantly, from the United States’support of its BMD system’s implementation, asthis is also promoted in the United States’ bilateraldiscussions and negotiations with Russia.

Furthermore, in line with this NATO/US co-operative self-supporting approach in respect ofRussia, a number of areas of co-operation werefurther brought to the negotiating table in 2011,in order to forward NATO-Russia co-operation,

and largely as a means of ensuring that nucleararms reductions continue. Thus, the proposedmeasures included a common centre that wouldintegrate and assess data from their early-warning radars and space sensors, increased jointmissile defence training exercises, and last butnot least, in the long term, a development of preplanned protocols or instructions for the rapidresponse that would be required of NATO andRussian officers, should a missile interceptorlaunch become necessary9.

Following the previous proposal of the UnitedStates, on a visit to Moscow in March 2011, formerSecretary of Defense Robert Gates made asimilar proposal, in regard to which, however,Russian officials expressed their disappointment.In this sense, Deputy Defence Minister AnatolyAntonov suggested that the proposals do notchange the fact that “[…] a missile defense systemwith a significant anti-Russian potential willappear on Russia’s borders. […] This will destroydecades of strategic parity and that is why ideasabout co-operation and building trust may wellend up only on paper”10.

Finally, circumstances in the still exploratoryrealm of NATO, the United States and Russia co-operation have continued largely along the samelines for the whole of 2011 as well as for thebeginning of 2012. Although not materialized, itshould be important to note at this point that,recently, due to the preparation for NATO’sChicago Summit held in May, hopes on both sideshave been somewhat higher than usual, in thatboth parties hoped the other would give somethingup or give in, or at least be open to negotiate on amiddle way course in the NRC, in order to boostNATO-Russia co-operation on missile defence.As mentioned, however, this has not come tohappen.

In this overall context, from a fairly largenumber of missile defence events in play in thefirst part of 2012, two of them, especially, deserveto be reminded: firstly, Russia’s public announce-ment of retaliation against EPAA and NATOBMD, and in relation to and reiteration of this,the Missile Defence Conference held in Moscowon May 3 and 4, arguably, strategically positionedtwo weeks before the Chicago Summit.

Monitor Strate-gic

Nr. 3-4/2012100

Monitor Strategic

Russian Threats of Retaliation

At the NATO 2010 summit in Lisbon, Russiaand NATO had agreed in principle to co-operateon a European missile defence system. At thetime, moreover, there were expectations that thetwo sides would agree on details of joint efforts, bythe time the Chicago Summit was to draw near.

However, months before the NATO summitin Chicago and in the midst of presidential electionpreparations in both countries, in his November23, 2011 National Address11, Russian PresidentDmitry Medvedev toughened Russia’s position,stating that the United States and NATO “havenot showed enough willingness” to addressMoscow’s concerns. Thus, the Russian rhetoricgoes, Russia has repeatedly asked for legallybinding assurances that NATO missile inter-ceptors would not be used against Moscow’sstrategic missiles. In this sense, the formerRussian President has further argued that “wewill not agree to take part in a programme that,in a short while, in some six to eight years’ time,could weaken our nuclear deterrent capability”.

In his speech, it is true, President Medvedevdid acknowledge the fact that he was still openfor co-operation and discussions, but given thecircumstances, he had been “forced” to takeproactive steps, such as putting an early-warningradar in Kaliningrad - the Russian exclave northof Poland -on “combat alert” and equipping newstrategic missiles with “advanced missile defencesystems and new highly effective warheads”.

Moreover, if those measures should “proveinsufficient” Russia would deploy “modern offen-sive weapon systems in the west and south of thecountry, ensuring our ability to take out any partof the US missile defence system in Europe.”Likewise acknowledged at the time, was that onestep in this process would be to deploy Iskandermissiles in Kaliningrad, which, at the time ofrevising this chapter, in June 2012, it should benoted, have already been deployed. As a paren-thetic remark, furthermore, in order to aid withthe visualization of current and future EPAA/NATO BMD missile defence capabilities, as wellas those deployed and likely to be deployed inretaliation by Russia, a chart may be foundillustrating these, at the end of the paper.

Going a few years back, as a reminder, in2007, Russia had warned that if the Bush admi-nistration carried out its plans to deploy long-range missile interceptors in Poland, than Iskandermissiles might be deployed in Kaliningrad.Although these plans were suspended after theObama administration’s announcement in late2009 that its policy was to deploy the shorter-range SM-3 missiles instead, the EPAA-planneddeployment of phase three on the territory ofPoland, has come to pose, arguably, a similarlyhigh concern for Russia, hence the latter’s deploy-ment of Iskander missiles in the midst of NATOmember countries.

In another line of thought, however, formerPresident Medvedev has also said that Russians“reserve the right” to “discontinue further disar-mament and arms control measures” and that“conditions for our withdrawal from the NewSTART treaty could also arise.”

In order to make his point, the RussianPresident travelled to Kaliningrad on November29, 2011 and activated the new radar, known asthe Voronezh-DM station. Relevantly, accordingto press reports he said that “if this signal is notheard, we will deploy other methods of protection,including the taking of tough countermeasuresand the deployment of strike forces”.

In reply, United States and NATO officialssaid that their plans to deploy a missile interceptorsystem in Europe under the Phased AdaptiveApproach will, notwithstanding, proceed regar-dless of Moscow’s concerns.

In this regard, one of the clearest messagessent to Russia was that of US Secretary of StateHillary Clinton at the foreign ministers meetingin Brussels, in December 2011, stating that NATOwould not “give any other country outside theAlliance a veto” over whether to build a missiledefence system or not. In this sense, she moreinformally specified that the system is “notdirected at Russia, it’s not about Russia, it’s franklyabout Iran”, adding that it was “certainly not acause for military countermeasures” by Russia.

For his part, NATO Secretary GeneralAnders Fogh Rasmussen has said that NATO hadtried to allay Russian concerns by offering trans-parency on its missile defence programmethrough exchanges at the NATO-Russia Council

Monitor Strategic


as well as “a standing invitation to Russian expertsto observe and analyze missile defense tests”.Importantly, the Secretary General has likewisestated that NATO also proposed holding jointNATO-Russia theatre missile defence exercisesin 2012, while suggesting establishing two jointmissile defence centres, one for sharing data andthe other for supporting planning. As alreadyhinted at before, Russia, however, has rejectedthese proposals as insufficient.

As a country hosting EPAA elements, Romaniahas also found itself in the mediating game, as aplayer inclusively, albeit it should be noted thatthe critical remarks of Russian officials regardingEPAA’s implementation, have much more to dowith the third and fourth EPAA phases than theydo with the second, which, from Russia’s pers-pective does not, as the last two do, break thenuclear strategic balance in Europe. However,on the whole, whatever the difference of onephase in contrast to another may be, from aRussian perspective, the entire EPAA and NATOBMD programmes are contested.

In consequence, in the midst of all thesecircumstances, Romania’s position, consonantwith all the other NATO countries’, has beenthat the Alliance is due to provide security andprotection for all its allies; a protection, moreover,which should not be subcontracted to partiesoutside the North Atlantic Treaty. In this sense,Romania’s messages in official allied frameworksas well as in the media have largely consisted ofthe following primary consideration, i.e. theEPAA and NATO BMD are purely defensivesystems, not directed against Russia, but againstany ballistic missile threat directed againstAlliance populations, territories and deployedforces. This, in essence has therefore resurfacedfrom the press briefings, press releases andconferences of Romanian representatives,following ministerial meetings in Brussels, andmore latterly, following the Chicago Summit heldin May.

Of course, there were also speculations thatPresident Medvedev’s speech was intendedprimarily for domestic political reasons, comingjust before the December parliamentary electionsin which his party suffered significant losses.However, then Prime Minister Vladimir Putin, in

his own presidential election, continued in Marchwith the same rhetoric as expected, of no conces-sions to the West. Furthermore, a Russian decisionon whether to attend the Chicago Summit wasmade late after the presidential elections, andthe decision, as it is known, was for no participa-tion in an NRC Summit in Chicago.

Finally, in my opinion, as a reaction and as ameans of reciprocation of Russia’s actions at thispoint in time, in November 2011, in order to showtheir determination of no concessions to Russia’srequests, most NATO countries12 have announcedthe suspension of the implementation of theirCFE Treaty13 obligations. In this sense, it shouldbe worth noting that their decision came soonafter the November 22 press briefing of the USDepartment of State spokesperson VictoriaNuland, who announced that Washington nolonger would “accept Russian inspections of ourbases under the CFE [Treaty], and we will alsonot provide Russia with the annual notificationsand military data called for in the treaty”14.

Thus, among the official reasons primarilystated for this suspension were: firstly, the factthat this was a normal reaction in the context ofRussia’s withdrawal from the CFE Treaty in 2007,secondly, the necessity to draw Russia’s attentionon what had already been an overlong conflict,and last but not least Russia’s unwillingness towithdraw from Georgia. This being said, NATO’s2011 suspension of the CFE should, also be seenin relation to the NATO/US-Russia missiledefence file, in the sense that Russia’s sustainedunacceptance of Allied BMD terms finallyprompted the Alliance to react and reciprocateRussia’s actions.

Finally, beyond Russia’s declared reason fordisquietude, i.e. missile defence changing thebalance of offensive nuclear weapons, one mayalso argue that Russia’s real concern is, morespecifically and more likely, with Central andSouth-East Europe’s irreversible exclusion fromthe Russian sphere of influence, once theinstallation of the NATO BMD system will beconcluded in 2020.

In this sense, from a geopolitical point of view,Russia’s concern is, in contrast to NATO’s,clearly directed much less to incresing thesecurity of the Euro-Atlantic space (to which,

Monitor Strate-gic

Nr. 3-4/2012102

Monitor Strategic

admittedly, it also belongs), but rather to theeffects that the missile defence shield will, in boththe short and long term, have on its future powerof leverage in the space it was once so much usedto dominating, unwatched and unmolested.

Thus, while in the wake of the fall of the IronCurtain, Russia had opposed the three waves ofNATO enlargement from a relatively weakerposition due to the events following the USSR’sdisintegration, essentially, with a stronger voicethan before, today Russia is fighting to preserveits former areas of interest in its close neigh-bourhood.

In this context, it is therefore no wonder thatRussia is keen to keep the EPAA and NATO BMDas far away as it can from its former realm ofinfluence, as any „winnings” of the United Statesand NATO’s in this high-stakes game can beregarded as losses for Russia’s own interests andagenda.

To conclude, drawing on the arguments aboveone may finally argue that one major significanceof the fielding of the US/NATO BMD shield inCentral and South-East Europe is, thus, the factthat the deployment of these BMD elements inthe region will essentially mean that this spacewill in future become irreversibly excluded fromany Russian sphere of influence.

The Moscow 2012 Conferenceon Missile Defence

It was not a purely coincidental occurrence, Iwould argue, that Russian authorities plannedtheir International Conference on Missile Defen-ce to be held on May 3-4, just two weeks beforethe Chicago Summit (May 20-21), where, moreo-ver, Russia chose not to attend the NRC meeting.

Essentially, due to its topic of particularly highcurrent interest, the Conference has enjoyed theattendance of high senior US and NATO officials,non-NATO European nations and countries, suchas China and India, as well as the attendance ofrepresentatives from other international andregional security organizations or NGOs.

From a Russian perspective, the Conferencewas clearly intended to undermine and cast ashadow over NATO’s intention at the Chicago

Summit to declare its Interim BMD capability,which, in essence, following the Lisbon decision,after just one year and a half, has represented animportant achievement.

Furthermore, it may be possible that theRussian Government’s objective may have goneeven further, in that a hope may have surfacedin its midst, that through the May 3-4 Conference,perhaps the Alliance’s cohesion on missile de-fence could be shaken in the consensus decision-making process. However, in retrospect, thisevent has not ultimately yielded Russia’s sought-after results.

Moreover, the presence of security organiza-tions and NGO representatives at the Conferencewas also meant to raise awareness on the dangerof a new possible weapons race which could evolvefrom NATO/US-Russia diverging views on, visionof and approaches to missile defence, with theirpotential negative effects on global security andon the environment.

The piéce de résistance, however, of Russianofficials for this Conference, was represented bya computer modelling created in order to showthe way in which NATO plans to build the anti-missile shield in Europe could undermine Russia’snuclear deterrence. However, this modelling wasmetaphorically dismantled along the way by USand NATO officials as well as NATO memberstates’ representatives.

In this context, it should be worth noting thatahead of the conference, Ellen Tauscher, the U.S.Special Envoy for Strategic Stability and MissileDefence, clearly stated that the United Stateswas fully committed to building its system andthat this posed no threat to Moscow. Moreover,Madelyn Creedon, the U.S. Assistant Secretaryof Defence for Global Strategic Affairs and headof the US delegation has, on perhaps a moreconciliatory note, stated that whatever thedifferences in positions “we view this as anopportunity to exchange various viewpoints onmissile defense”15. In addition, likewise madepublic at the time, Romania’s standing on theissue was evinced in an interview by RomanianPresident Traian Băsescu for “România Actualităţi”radio station on May 3, 2012. Relevantly, theRomanian President reiterated that “missiledefence capabilities will never be directed against

Monitor Strategic


the Russian Federation,” but also, on a moreenergetic note, that Russian officials’ declarationson European missile defence endeavours, “aresimilar to a propaganda game, made, potentially,in an effort to justify Russia’s military investments”.

Finally, to my mind, one of the most relevantremarks during the Conference has come fromthe head of NATO’s delegation, the NATODeputy Secretary-General Alexander Vershbow,who, arguably, put things in very clear perspec-tive, when he said: “We of course take their con-cerns very seriously, and we want to hear all thedetails of their arguments, but at the same timewe remain convinced that from a tactical pointof view their analysis falls short in many respects”.

Going forward, in respect of the principal U.S.and NATO positions expressed during theConference in regard to Russia’s above-mentio-ned concerns, the following should be importantto be mentioned:

• Firstly, ballistic missile threats are real andcontinue to advance. Thus, the United States andNATO will continue to develop and deploy missiledefences in response to these threats;

• Secondly, the EPAA is not designed orpositioned to defend against Russian ICBMs, butagainst threats coming from the Middle East;

• Thirdly, the Russian nuclear arsenal, large,varied and sophisticated as it is, can potentiallyalso be delivered in ultimately different ways thanthrough the medium of missiles, which even ifwanted to be countered, are too much to copewith for the United States and NATO’s missiledefence capabilities; and

• Lastly, and perhaps most importantly,rhetoric followed the well known course ofproposing co-operation, as it was reiterated thatit is in the best national security interest of theUnited States, NATO and Russia to move forwardon real missile defence co-operation16.

As to the main Russian positions expressedin the Conference, it must be said that theyevolved in the previously expressed logic andwere, thus, centred on the EPAA and NATO BMDbreaking the existing strategic nuclear balance,on juridical guaranties providing for Russia’ssecurity, and last but not least on co-operationwith NATO based on a joint sectoral missiledefence system in Europe. These proposals,

finally, were and are unacceptable for NATO andthe United States.

In respect of the “sector-based” missile de-fence proposal, however, some comments shoulddeserve to be made at this point17. According tothis proposal, therefore, Russia would be respon-sible, in a common NATO-Russia missile defencesystem, for the interception of any ballisticmissiles coming from the Middle East or eventhe Asia Pacific and flying over the Russianterritory towards a European target. Relevantly,from Russia’s perspective, by operating such asystem there would no longer be any need forEPAA to be deployed by the United States.However, such a proposal that would entail dele-gating the entire responsibility for the protectionof the United States and Europe to Russia, re-mains, as already mentioned, entirely unac-ceptable for the United States and NATO, frompolitical, security and philosophical reasons.

As it was fairly expected, moreover, theConference resulted in no one convincing anyoneand each party going home with the same ideasand ways of thinking that they had first arrivedwith. Furthermore, the Conference’s outcome isvery well illustrated by Russian Defence MinisterAnatoly Serdyukov in the wake of the event.Thus, the Russian official admitted that the twosides had ultimately “not been able to findmutually acceptable solutions at this point, andthe situation is practically at a dead end.”

Furthermore, the state of affairs during theConference is particularly well captured in anarticle appearing in “The world politics review”18

on May 4, 2012. According to this, the RussianMissile Defence Conference could not but de-monstrate and emphasise the wide gap thatcontinues to separate Russia and the West on theissue of ballistic missile defence. Having dividedRussia and NATO since the 1980s, this issue,hasn’t,the article argues, the prospect of narro-wing the two parties’ differences, at least for thenear term.

Thus, with no agreement on a joint course tobe pursued on NATO/US-Russia missile defenceand with the declaration of an open door policyfor further political dialogue still valid on bothsides, the Moscow Conference was, therefore,

Monitor Strate-gic

Nr. 3-4/2012104

Monitor Strategic

the last major informal event before the ChicagoSummit, which, however, has had no NATO-Russia missile defence agenda, due to Russia’srefusal to attend.

All this being said, from a neutral perspective,in this context it seems that the only possiblerealistic solution for NATO/US-Russia co-opera-tion on missile defence, remains at least in thenear term, a limited exchange of information/intelligence as suggested and proposed by theUnited States and the North Atlantic TreatyOrganisation19.

In this sense, the missile defence file betweenNATO/US and Russia remains, I would argue,the cornerstone of NATO/US-Russia relationstoday, with indeed other heavy-weighing files20

following and counting as determinants in theregional and global security environment, but,finally, with missile defence prevailing in impor-tance and relevance, in the current context ofthe seemingly irreconcilable positions betweenthe two parties, and Russia’s general disenchant-ment with and sensitive and keenly felt disap-proval of EPAA and NATO BMD, when it comesto its pre-conditions for co-operation not beingaccepted and not being met with.

To conclude, regardless of the initial enthu-siasm which followed the Lisbon Summit decisionand where NATO-Russia co-operation seemed tobe heading in a good direction, it has beenrevealed in time, that the realisation of a genuinecollaborative missile defence effort betweenRussia and NATO is, likely to be considerablymore difficult that it was initially thought.

NotesNotesNotesNotesNotespo1 Co-operation between Russia and NATO started in

1991. In 1994 Russia joined the Partnership for Peaceprogramme. The NATO-Russia Council was created in2002 with the purpose of handling security issues andjoint projects. Co-operation between NATO and Russianow develops, moreover, in several main sectors: fightingterrorism, military co-operation, co-operation on Afghanis-tan, industrial co-operation, non-proliferation and missiledefence.

2 In accordance with the Lisbon Summit Declaration3 Russia ‘to work with NATO on Missile Defence

Shield’, BBC News, November 20, 2010, accessed May

28, 2012, from http://www.bbc.co.uk/news/world-europe-11803931

4 US Could Provide Russia Early Missile Threat Info,article in Global Security Newswire, March 4, 2011,accessed May 29, 2012, from http://www.nti.org/gsn/article/us-could-provide-russia-early-missile-threat-info/

5 Missile defence: the way ahead for NATO, DraftReport by Raymond KNOPS, in preparation for NATO’sParliamentary Assembly 2011, accessed May 29, 2012,from http://www.nato-pa.int/default.asp? SHORTCUT =2437

6 Russia, US Still Disagree on Missile Shield, EnvoySays, article in Global Security Newswire, February 18,2011, accessed May 29, 2012, from http://www.nti.org/gsn/article/russia-us-still-disagree-on-missile-shield-envoy-says/

7 Ibid.8 Russia, NATO Remain at Odds over Missile Shield,

article in Global Security Newswire, January 27, 2011,accessed May 30, 2012, from http://www.nti.org/gsn/article/russia-nato-remain-at-odds-over-missile-shield/

9 Moving ahead on reducing nuclear arms, article byAlbright, Madeleine and Ivanov, Igor, published in theNew York Times on April 6, 2011, accessed June 1, 2012,from

http://www.nytimes.com/2011/04/07/opinion/07iht-edalbright07.html

10 The US proposals were outlined in a speechdelivered by Secretary of Defence Robert M. Gates at theKuznetsov Naval Academy in St. Petersburg, March 21,2011.

11 RT (Russia Today), Medvedev outlines measuresto counter Western missile defence, November 23, 2011,accessed June 1, 2012, from http://rt.com/politics/official-word/missile-defense-medvedev-offensive-051/

12 Romania was also among those suspending theimplementation of CFE Treaty obligations.

13 The original Treaty on Conventional Armed Forcesin Europe (CFE) was negotiated and concluded duringthe last years of the Cold War and establishedcomprehensive limits on key categories of conventionalmilitary equipment in Europe (from the Atlantic to theUrals) and mandated the destruction of excess weaponry.The treaty proposed equal limits for NATO and theWarsaw Pact.

14 US Suspends CFE Treaty Implementation, ArmsControl Association, December 2011, accessed June 1,2012, from http://www.armscontrol.org/act/2011_12/US_Suspends_CFE_Treaty_Implementation

15 Experts to Make Missile Defense Case At MoscowMeeting, Defence Talk, May 4, 2012, accessed June 1,2012, from http://www.defencetalk.com/experts-to-make-miss i le -defense -case -at -moscow-meet ing -42254/#ixzz1vxDOKbES.

16 US Ballistic Missile Defence, presentation byMadelyn Creedon, Assistant Secretary of Defence,Moscow, May 3, 2012, accessed June 1, 2012, from

http://photos.state.gov/libraries/russia/231771/PDFs/ASD_Creedon_MD_Conference_Remarks.pdf

17 Joint Missile Defence is limited to data sharing,published May 3, 2012, written by Ruslan Pukhov, directorof the Strategies and Technologies Analysis Centre in

Monitor Strategic


Moscow, The Moscow Times, accessed June 2,2012, fromhttp://www.themoscowtimes.com/opinion/article/joint-missile-defense-is-limited-to-data-sharing/457902.html

18 The article is entitled Moscow Conference HighlightsNATO-Russian Gap on Missile Defense, written by RichardWeitz, published May 4, 2012, accessed June 2, 2012,from http://www.worldpoliticsreview.com/articles/11916/moscow-conference-highlights-nato-russian-gap-on-missile-defense

19 i.e. NATO Secretary General’s suggestion for twojoint missile defence centres, one for sharing data andthe other for supporting planning.

20 Other important NATO/US-Russia files are: thesuspension of the CFE Treaty, the implementation of theSTART 2 Treaty, the withdrawal of Russia’s troops fromGeorgia and the Trans-Dniester, the Azerbaijani file, theapproach on the Libya file, the current Syrian file and lastbut not least, the Iranian and North Korean nuclear files.


In 2010, the North Atlantic Alliance and Russia decided examining possible areas for co-operationon territorial missile defence. Thus, it was at the Lisbon Summit that the NRC agreed to discusspursuing and exploring ballistic missile defence co-operation. In this sense, as a general consideration,effective co-operation with Russia could enhance the overall effectiveness and efficiency of NATO andRussia’s combined territorial missiles defences, while providing the latter with greater security. As aninitial step, however, NATO and Russia agreed at the time on a joint ballistic missile threat assessment,a comprehensive joint analysis of the future framework for BMD co-operation, as well as that the NRCwould resume the theatre missile defence co-operation interrupted in 2008.

Keywords: defense, missile, shield, ballistic, nuclear, deterrence

Monica Elena Paraschiv graduated the master of international relations with the NationalSchool for Political Studies and Administration with a thesis on the issue of missile defense in thetrans-Atlantic space and the implications for Romania

Monitor Strate-gic

Nr. 3-4/2012106

Monitor Strategic

Diplomaţia publică – cunoscută şi dreptmijlocul de comunicare cu politica externă – esterecunoscută ca una dintre cele mai eficiente căide promovare a soft power. În acest sens, diplo-maţia publică a început să joace un rol din ce înce mai mare în strategia diplomatică generală aunui stat. Când, în anii 1990, Joseph Nye a introdustermenul de soft power1, el a utilizat o definiţiemai restrânsă, scoţând din ecuaţie investiţiile,ajutorul extern şi diplomaţia formală. Acum,China a enunţat un concept mai cuprinzător alnoţiunii de soft power (ruan shili), concept careinclude cultură, diplomaţie, participarea înorganizaţii multinaţionale, activităţi economiceîn afara ţării şi, mai ales, atracţia gravitaţională aputerii economice naţionale. Diplomaţia publică(gonggong waijiao) contribuie, în acest moment,la crearea unei abilităţi de a influenţa relaţiileinternaţionale. Ce ar trebui China sa includă îndiplomaţia sa publică? Poate acest tip de diplomaţiesă dea rezultate viabile? Ce efect va avea asuprapopulaţiei? Răspunsurile la toate aceste întrebăriau devenit mult mai importante într-o lumecondusă din ce în ce mai mult de opinia publică.

Percepţia, generalizarea şi conceptualizarealumii joacă un rol foarte important în a determinastrategiile şi politicile pe care China se bazeazăîn relaţiile sale cu lumea externă. Potrivit preşe-dintelui Institutului pentru Studii Internaţionaledin Shanghai, dr. Yang Jiemian, viziunea Chineiasupra lumii este una de maximă dezvoltare cătremultipolaritate2. Reconfigurarea puterilorcontinuă prin schimbarea centrului de gravitaţiede la Vest la Est, prin tendinţele de creştere alecooperării regionale şi trans-regionale, împreună

cu mişcarea oponentă a fragmentării şi a creşteriiimportanţei puterilor emergente. Actuala crizăfinanciară nu a făcut decât să accelereze acestproces. Drept urmare, puterile emergente aucâştigat greutate politică şi, mai ales, economică,adăugând astfel un nou impuls procesuluicontinuu de multipolarizare.

China vede importanţa majoră a sistemuluide reformare şi consolidare. Într-o eră ce are catemă principală pacea şi dezvoltarea, cei mai mulţijucători se axează pe construcţia de norme,regulamente, legi, regimuri, instituţii şi sistemeca o modalitate de realocare a drepturilor şiobligaţiilor. Faptele concrete au arătat în modrepetat că sistemul internaţional existent are oinsuficienţă evidentă şi necesită îmbunătăţiri atâtîn concepţii cât şi în profunzimea acestora. Înplus, pentru a se ocupa de noi probleme şi aspecte,societatea internaţională trebuie să cooperezeîntr-un consens total în cadrul tuturor instituţiilorsale. Cu toate că anumite voci sugerează că stareacurentă a dificultăţilor economice este cu „dus şiîntors”, altele afirmă că greul crizei economice atrecut. Prin urmare, lumea este din ce în ce maiaxată pe peisajul post-criză şi rearanjarea saurelocarea sistemului. China vede provocări dince în ce mai mari şi în domeniul dezvoltării dar şiîn cel al securităţii. Actuala criză financiară aafectat atât ţările dezvoltate cât şi pe cele în cursde dezvoltare deopotrivă, iar iminenţa recesiuniieconomice a intensificat în ambele cazuricontradicţiile sociale şi instabilitatea politică.

Percepţiile şi comportamentul publiculuiintern şi internaţional au un impact plin de avântasupra politicii externe chineze. Dorind să joace

Diana Bianca PAPADOPOL

„Diplomaţia panda”:China se avântă în diplomaţia publică

Monitor Strategic


un rol mai substanţial în politica şi economiaglobală şi uneori simţindu-se greşit judecaţi decomunitatea internaţională, liderii chinezi utili-zează din ce în mai mai mult uneltele specificediplomaţiei publice pentru a proiecta o imagine aunei Chine mai apropriată de realitatea factuală:China ca un stat de încredere, cooperant, pacifistşi cu o mare grijă pentru imensa povară a popula-ţiei sale; China ce ajută la crearea unei societăţiarmonioase pe plan intern şi contribuie la o lumearmonioasă şi pacifistă prin îndatoririle sale deactor responsabil al relaţiilor internaţionale.

Practica diplomaţiei publice (gonggongwaijiao) constituie un element destul de nou, careprovoacă dezbateri aprinse pe teritoriul naţional3.În China, înţelegerea generală a conceptului dediplomaţie publică coincide cu abordarea centratăpe stat, însă acest lucru nu înseamnă că actoriinon-statali sunt scoşi din peisaj. În lucrările re-cente, cercetătorii chinezi diferenţiază adeseaîn mod explicit în terminologia aferentă între„diplomaţia publică” (gonggong waijiao) – publiculstrăin vizat de acţiunile diplomatice ale unuiguvern – şi „diplomaţia de la om la om” (mingjianwaijiao)4 – interacţiunile între cetăţenii şi socie-tăţile civile ale mai multor ţări.

Ca şi în alte aspecte ale modernizării sale,putem discerne între noile elemente ale diplo-maţiei împrumutate de la alte ţări şi acestea.Împreună cu circumstanţele Chinei în sine, neoferă un model original şi incitant. O caracte-ristică unică a modelului diplomaţiei publicechineze rezidă în faptul că s-a dezvoltat dintr-otradiţie a propagandei politice tipică unui regimuni-partinic, aşa cum observă Ingrid D’Hooghe5.Spre deosebire de sistemele din Vest, de la care s-ainspirat, modelul chinezesc provine de la putereacentralizată şi se dezvoltă prin intermediul unorcanale bine controlate de către autorităţi, lăsândo marjă foarte subţire pentru iniţiative din parteaaltor posibili contribuabili. Această caracteristicăreuşeşte să explice pe larg eficienţa sistemuluichinez, dar, în acelaşi timp, ridică o seamă deîntrebări legate de slăbiciunile sale.

În spatele noii diplomaţii chineze găsim, înprimul rând, nevoia stringentă de a gestiona inter-dependenţa sporită a ţării cu lumea exterioară.China a suferit o transformare profundă în ultimii30 de ani ca urmare a valurilor succesive de

reforme, ghidate de o combinaţie pragmatică decontinuitate politică şi măsuri pentru o piaţă liberă.Datorită ponderii sale demografice şi creşteriiuimitoare a economiei, care nu ar fi fost posibilăfără o deschidere progresivă către lumea din afaragraniţelor sale, China ar putea fi destinată să joaceun rol de lider incontestabil pe scena interna-ţională.

Societatea chineză este din ce în ce mai puţino lume impenetrabilă, ancorată în trecutul săumilenar sau legată de vreun proiect revoluţionar.Prin aderarea la procesul de globalizare econo-mică, China a devenit mult mai dependentă delumea exterioară şi are o influenţă din ce în cemai mare asupra economiei globale. China arenevoie să îşi asigure livrările de energie şi materiiprime, să îşi consolideze şi să îşi diversifice pieţelepentru bunurile fabricate şi să dobândească maimulte cunoştinţe şi tehnologie care să o ofere oplus valoare produselor sale6. Ca urmare, politicasa externă este mult mai deschisă la a lua parte laafacerile internaţionale, realizând acest lucruprin aderarea la organizaţii internaţionale,participarea la misiuni de menţinere a păcii şicreşterea ajutorului pentru dezvoltare. Şi, prinintermediul unei eficienţe mereu alimentate,China face cunoscute aceste politici opinieipublice mondiale. Actuala generaţie de liderichinezi, spre deosebire de cea precendentă, facemai multe vizite oficiale în străinătate. Vizitelepreşedintelui Hu Jintao, ale premierului Wen Jiabaoşi ale altor miniştri şi oficiali de rang înalt înEuropa, Africa şi America Latină şi prezenţa lorîn diferite forumuri din lumea industrializatăcombină toate aceste obiective cu exprimareapublică de mesaje de prietenie şi cooperare.

Pe de altă parte, noua diplomaţie publică aChinei este ghidată de necesitatea de a proiectao imagine prietenoasă şi atractivă pe scenamondială, una care să înlăture posibilele temeriale unei hegemonii ameninţătoare. În cadrulamplei dezbateri internaţionale asupra emer-genţei chineze, „teoria ameninţării” sugereazăcă o creştere expansivă a gigantului asiatic recenttrezit va duce inevitabil la o confruntare cu veciniisăi şi chiar la conflicte pe o scară mai largă, aşacum a fost cazul cu alte puteri emergente în trecut.Ca răspuns la acceastă poziţie a apărut în Chinateoria unei emergenţe „paşnice” (heping jueqi)

Monitor Strate-gic

Nr. 3-4/2012108

Monitor Strategic

al cărei obiectiv principal este acela de a ridicamajoritatea populaţiei chineze din sărăcie şi de alua parte la procesul de globalizare economică şide menţinere a relaţiilor de cooperare şi prieteniecu restul lumii. China susţine că dezvoltarea sadepinde de un mediu paşnic şi este legată dedezvoltarea mondială printr-un aranjament detipul win-win. De asemenea, insistă că nu cautădominaţia sau hegemonia globală ci, mai degrabă,„construirea unei lumi armonioase” (hexie shijie).

Până în prezent, teza emergenţei „paşnice” afost în cea mai mare parte în perfectă sincroni-zare cu forma şi conţinutul politicii externe chi-neze. China a dezamorsat potenţiale conflicteregionale şi a susţinut multilateralismul pe scenamondială, permiţând imaginii sale internaţionalesă beneficieze de daunele pe care SUA le-a avutde suferit din cauza politicii sale în OrientulMijlociu. Şi-a asigurat singură proviziile de careare nevoie prin intermediul canalelor diplomaticeşi a evitat presiunea şi confruntarea directă înlupta pentru monopolul pieţelor internaţionale.Dar în calea paşnică a Chinei spre a deveni omare putere, multe voci din interiorul, dar şi dinafara ţării tind să creadă că Republica PopularăChineză are nevoie de instrumente la o scară şimai mare pentru a obţine prestigiu şi influenţă –cu alte cuvinte, mai multă putere de seducţie.Joseph Nye afirmă că Republica Populară a adop-tat, precum India, „o politică externă care a făcut-omai atractivă în ochii celorlalţi. Însă până acumniciuna dintre aceste două ţări nu a atins o poziţieproeminentă a indicilor resurselor de soft powerdeţinute de SUA, Europa şi Japonia. Deşi culturaoferă un anumit grad de soft power, politicileinterne şi valorile o limitează, mai ales în China,unde Partidul Comunist se teme să acorde libertateintelectuală şi încă rezistă influenţelor externe”7.

Ţinând cont de toate aceste aspecte, putemafirma că reputaţia internaţională a Chinei s-aîmbunătăţit considerabil. Totuşi, un raport recental Foreign Policy Center descrie problema imaginiiinternaţonale a Chinei ca pe o „urgenţă” şi numeş-te acest lucru principala sa ameninţare8. Studiula scos în evidenţă ceea ce a numit un contrastputernic între imaginea poporului chinez despreel însuşi şi modul în care este văzut din afară.Raportul sesizează, de asemenea, că este o mareşi „periculoasă” diferenţă între această imagine

externă, între realitatea realizărilor recente şitransformarea societăţii chineze. Desigur, existăpreocupări pentru emergenţa „paşnică” a Chinei,preocupări care ar putea fi temperate prinintermediul unei cunoaşteri mai profunde aprogresului pe care îl face, a culturii şi a valorilorsale. Însă a reduce contradicţiile între modelulde dezvoltare al Chinei şi relaţiile sale cu restullumii la o simplă problemă de imagine ar constituio analiză imperfectă şi incompletă.

O divagaţie interesantă o poate constituiexplicaţia dificultăţii constituite de traducereaconceptului de emergenţă „paşnică” (hepingjueqi) de către savanţii chinezi. Problema aconstituit-o nu găsirea unor cuvinte potrivite înlimba chineză, ci transpunerea lor în caractere –mai cu seamă, transcrierea conceptului deemergenţă, creştere, adică jueqi. Chiar şi cinenu cunoaşte limba chineză îşi poate da seama căscrierea acestuia reprezintă o problemă. Simbolulprelungit din stânga caracterului reprezintăradicalul shan, care înseamnă munte. P-ul dinmijloc poate fi interpretat aici ca platou saufarfurie şi, dedesubt, se află radicalul chu, caresugerează mişcare continuă. Pe scurt, caracteruljue care, ca toate caracterele chinezeşti, este înfapt o pictogramă, sugerează un munte uşor strivitcare este împins în afara drumului. Ceea ce puteminterpreta şi ca imaginea unui cutremur9.

Odată cu intensificarea contactelor oficialeşi a vizitelor dar mai ales a modului în carecomunică cu lumea exterioară, China a începutsă folosească şi alte instrumente ale diplomaţieipublice. Dintre acestea, se distinge participareala organizarea de evenimente internaţionalemajore (Jocurile Olimpice de Vară de la Beijingdin 2008) şi o politică activă de schimburiculturale şi educaţionale. Deşi toate acestea suntîn concordanţă cu strategia de ascensiune„paşnică” şi se integrează în politica de informarea Chinei, într-o mare măsură aceste programeutilizează alte canale decât cele menţionateanterior. Ca şi în cazul altor state, relaţiile culturalecaută să construiască încrederea şi credibilitateape termen lung prin intermediul contactuluipermanent cu sectoarele sociale cheie din alteţări, mai degrabă decât a atinge obiectiveconcrete, imediate, prin mesaje politice atentdirecţionate. Tendinţele recente în politica

Monitor Strategic


culturală din afara graniţelor au fost de a menţinerelaţiile culturale la o anumită distanţă de celeoficiale, directe, chiar dacă relaţiile sunt promo-vate de către organisme guvernamentale10. Înacelaşi timp, acestea au lărgit sfera lor de aplicarepentru a include problematici precum drepturileomului, valorile democratice, rolul mass-mediaetc., fără a ocoli dezbaterile sensibile la nivelnaţional. Deşi societatea civilă chineză estedeparte de a atinge un nivel de independenţăcomparabil cu democraţiile industrializate, nouadiplomaţie publică a Chinei pare să fi acordat maimultă atenţie modului de a consolida imagineaţării peste hotare prin intermediul relaţiilorculturale.

Influenţa culturii chineze s-a răspândit în Asiaşi în celelalte colţuri ale lumii cu mult înainte caguvernul de la Beijing să decidă să o includă ca peun bun activ în relaţiile sale cu alte state: în fapt,cu aproximativ 30 de secole înainte! China nuduce lipsă de rezerve de soft power pentru a-şisusţine imensul patrimoniu cultural: o tradiţie aintelectualităţii veche de secole, tradiţie ce s-aextins în ţările vecine în primul mileniu î.Hr.;invenţii precum hârtia, praful de puşcă, tiparul,porţelanul sau mătasea. Imaginile îndepărtate aleţărmurilor sale şi ale bogăţiilor fără număr auinspirat expansiunea maritimă europeană.Filosofia antică chineză, medicina tradiţională,artele marţiale, caligrafia şi pictura au fost făcutecunoscute în întreaga lume de către misionari,comercianţi şi apoi trimişi diplomatici, începândmai ales cu perioada de aplicare a tratatelorinegale. Începând cu secolul al XIX-lea, diasporachineză a făcut cunoscute meşteşugurile, gastro-nomia specifică, gimnastica şi sărbătorile calen-darului chinezesc în majoritatea capitalelor dinEuropa şi cele două Americi.

Printre iniţiativele prin care guvernul chinezs-a angajat să îmbunătăţească imaginea ţării înstrăinătate o menţiune specială trebuie făcutăpoliticii de promovare internaţională a limbiichineze. Deşi sursele guvernamentale spun căexistă precedente încă din anii 1950, actualapolitică de predare a limbii chineze ca limbă stră-ină este o parte integrantă a impulsului curent dereformă şi deschidere. După imensul pas înapoidin timpul Revoluţiei Culturale, puterea naţionalăa Chinei a făcut progrese notabile, iar predarea

limbii chineze ca limbă străină a intrat într-o nouăfază de dezvoltare viguroasă. În 1987, China aformat ceea ce va deveni mai târziu Biroul Con-siliului Internaţional al Limbii Chineze (abreviatHanban, de la Hanban Bangongshi, adică OficiulNaţional pentru Predarea Limbii Chineze caLimbă Străină11). Misiunea acestui oficiu este de„a face resursele şi serviciile de predare a limbiişi culturii chineze disponibile pentru întreagalume, îndeplinirea cerinţelor elevilor străini lasuperlativ cu scopul de a contribui la formareaunei lumi a diversităţii culturale şi a armoniei”.

Ministerul chinez al Educaţiei explică acestedirective astfel: „Predarea limbii chineze ca limbăstrăină este o parte integrantă a reformei chinezeşi a dorinţei sale de deschidere. Promovarea pre-dării limbii chineze are o importanţă strategicăpentru popularizarea limbii şi culturii chineze înîntreaga lume, pentru îmbunătăţirea prieteniei şiînţelegerii reciproce dar şi pentru schimburile şicooperarea economică şi culturală între China şistate din întreaga lume, precum şi pentru a sporiinfluenţa Chinei în comunitatea internaţiona-lă.”12 Putem argumenta că autorităţile chinezeau decis să îşi promoveze limba pentru cel puţindouă motive: pentru a arăta că ţara lor are toateatributele unei mari puteri, inclusiv o limbă decirculaţie internaţională, dar şi pentru a ajutastrăinii să cunoască mai bine cultura şi valorileChinei şi, astfel, să fie mai dispuşi să acceptepoziţia şi viziunea Chinei asupra lumii. În confor-mitate cu teoria ascensiunii „paşnice” putemdiscerne, de asemenea, dorinţa liderilor chinezide a prezenta expansiunea internaţională a limbiişi culturii chineze nu ca hegemon, ci doar ca oaltă componentă a diversităţii culturale mondiale,o bogăţie în care diferitele culturi ar trebui săcoexiste într-un echilibru armonios, în ciudadiferenţelor lor.

Stindardul diplomaţiei publice chineze îşi ianumele de la marele înţelept ale cărui învăţăturimorale şi umaniste s-au răspândit începând cusecolul al VI-lea î.Hr. Nu ar fi nimic ciudat caRepublica Populară să aleagă numele celui maifaimos învăţat al său, în acelaşi mod în care alteinstitute poartă numele lui Goethe, DanteAligheri sau Cervantes, în afara faptului că Chinaa încercat de mai multe ori în timpul secolului alXX-lea să şteargă orice urmă de cofucianism, mai

Monitor Strate-gic

Nr. 3-4/2012110

Monitor Strategic

ales în timpul Revoluţiei Culturale. Cu toate acestea,în prezent, imaginea lui Confucius, precum şi ideilede bază ale gândirii sale, se potrivesc perfect cuimaginea pe care China vrea să o proiecteze despresine: armonie supremă cu celelalte state, guvernarevirtuoasă, respect reciproc, loialitate, umanitate şireţinere. Recuperarea imaginii lui Confucius evo-că, de asemenea, influenţa uşoară pe care China aexercitat-o în Asia în antichitate şi prezenţa sa dince în ce mai mare în regiune. În interiorul Chinei,valorile confucianiste sunt sărbătorite în cadrulteleviziunii de stat şi apar din nou în programaşcolară şi chiar în discursurile oficiale, totul ca oreferinţă etică ce vizează o societate care treceprintr-o transformare destul de bruscă, una care segăseşte la jumătatea distanţei între colectivismulregimului comunist şi versiunea chineză acapitalismului vestic.

Ţinând cont de toate aceste aspecte, putemafirma că Republica Populară deţine tot atâteabunuri active cât şi răspunderi pentru diplomaţiapublică pe care o promovează. Acest lucru autori-zează Beijingul să dezvolte atât strategii defensivecât şi promoţionale ale diplomaţiei sale. În peri-oada pre-Deng Xiaoping, strategiile de diplomaţiepublică aveau scopul relativ limitat de a crea oimagine favorabilă a unei ţări altminteri autarhice.Cu toate acestea, din momentul în care Deng şi-a enunţat „politica uşilor deschise” la sfârşitulanilor 1970, sarcina diplomaţiei publice a devenitmult mai complexă şi mai necesară. Actualadiplomaţie publică trebuie încă să sprijine legitimi-tatea Partidului Comunist drept figura centrală aChinei, dar în acelaşi timp trebuie să atragăinvestiţii străine în China, reuşind să menţinăascensiunea ţării palatabilă pentru regiune şipentru restul lumii. Pe deasupra, imaginea nega-tivă trebuie îndreptată cu orice preţ.

Beijingul este extrem de sensibil la percepţiilestrăine asupra Chinei şi, mai ales, ale politicilorsale externe. Atât evaluările pozitive ale perfor-manţelor diplomatice ale Chinei cât şi percepţiilenegative ale situaţiei interne sunt amintite şi citateîn articolele presei chineze. Oficialii guvernuluichinez consideră că presa occidentală este res-ponsabilă pentru crearea unei imagini negativedespre China, mai ales în prezent.

Dacă ne uităm mai atent la diplomaţia publicăchineză putem distinge trei mari ţeluri pe care

aceasta şi le propune13. În primul rând, China îşidoreşte să fie văzută ca o ţară care se străduieştesă construiască o societate armonioasă şi depuneefort pentru a le oferi cetăţenilor săi un viitormai bun. China caută înţelegere pentru sistemulsău politic şi măsurile luate. Imaginea proiectatăeste cea a unei ţări în curs de dezvoltare aflată înmijlocul unei tranziţii economice lente darfundamentale, confruntată cu provocări enormela care nu există răspunsuri la îndemână. Cu altecuvinte, nu ar trebui să ne aşteptăm ca lideriichinezi să facă salturi radicale în reformele poli-tice sau economice pe care le inculcă, deoarecedeciziile grăbite pot destabiliza ţara şi o vor aducela stadiul de la care a pornit. În acest context,China a introdus termenul de clădire a unei „so-cietăţi armonioase” (hexie shehui), în esenţă, oredistribuire masivă a resurselor financiare carear trebui să micşoreze diferenţele enorme întrebogaţi şi săraci, urban şi rural, între regiunile depe coastă şi cele din interiorul continentului. Efor-turile Chinei de a informa publicul despre scopu-rile sale politice şi măsurile luate prin intermediulliderilor, a website-urilor, conferinţelor, presei şischimburilor educaţionale ar trebui văzute dinacest punct de vedere.

În al doilea rând, China vrea să fie văzută caun partener economic stabil, responsabil şi deîncredere, o putere economică emergentă darcare nu trebuie temută. Aceasta este pecetea poli-ticii chineze a bunei vecinătăţi, a strategiilor „lu-mii armonioase” (hexie shehui) şi „ascensiuniipaşnice” (heping jueqi). Aceste strategii demon-strează beneficiile economice şi de securitate alecooperării cu China, opuse rezultatelor negativeale conflictului perpetuu şi opoziţiei. Acestebeneficii sunt extrem de bine ilustrate în relaţiilediplomatice pe care China le are cu regiunea Asieide Sud-Est.

În al treilea rând, Beijingul îşi doreşte oviziune holistă asupra Chinei, în sensul că aceastaar trebui văzută ca un membru responsabil şi deîncredere al comunităţii politice internaţionale,capabilă şi doritoare să participe activ la paceamondială. Cea mai bună ilustrare a acestei politicieste rolul pe care Beijingul şi l-a asumat ca gazdăşi coordonator al discuţiilor despre Coreea deNord. Cooperarea multilaterală din ce în ce maimare a Chinei este, aşa cum am menţionat

Monitor Strategic


anterior, o altă ilustrare a eforturilor RepubliciiPopulare de a fii văzută ca un jucător responsabil.

Nu în ultimul rând, China îşi doreşte să fierecunoscută şi respectată pentru cultura samilenară încă vibrantă. Cu toate că diplomaţiapublică a fost mult timp neglijată de liderii chinezi,aceştia dezvoltă acum iniţiative speciale care sărăspândească în toată lumea cultura şi limbachineză. Deschiderea Institutelor Confucius şinumărul din ce în ce mai mare al evenimentelorculturale internaţionale pe care China le organi-zează în fiecare an – anul acesta fiind anul rela-ţiilor bilaterale sino-turce – sunt doar câteva cazuriextrem de elocvente.

Liderii chinezi au recunoscut demult căîmbunătăţirea imaginii Chinei în lume este ocondiţie sine qua non pentru ascensiunea saeconomică şi politică şi că, prin urmare, Chinaare nevoie de diplomaţie publică. China ridicădestul de multe întrebări şi suspiciuni din diversemotive şi în diverse părţi ale lumii. Mapamondulse îngrijorează pentru ascensiunea politică,economică şi militară a Chinei, de „foamea” sapentru materiale prime şi energie, de violărileîncă existente ale drepturilor omului şi deterio-rarea mediului înconjurător. În acelaşi timp, softpower-ul Chinei creşte. China a devenit un parte-ner foarte atractiv şi o constantă sursă de inspira-ţie pentru multe entităţi, statale sau non-statale.Modelul politico-economic chinez împreună cuajutorul pentru dezvoltare, dinamismul economicşi cultura vibrantă şi plină de diversitate atragadepţi în întreaga lume. La urma urmelor, toatălumea iubeşte un învingător!

Este evident că guvernul chinez este pe deplinconştient atât de conceptul de soft power cât şide imaginea problematică a acestuia şi foloseştediplomaţia publică ca un instrument strategicpentru a beneficia de primul şi a încerca să îltrateze pe al doilea. Liderii chinezi au dezvoltatpolitici extensive şi bine gândite în acest sens şile-au adaptat de fiecare dată când a fost necesar.Aceştia au identificat ţeluri realiste ale diplomaţieipublice şi diferite aspecte cheie, au selectatpublicul ţintă pentru fiecare dintre acestea şi autransmis fiecare mesaj unei audienţe specifice.Guvernul instruieşte populaţia în intenţia de acrea o imagine din ce în e mai bună. Beijingul

învaţă din propriile sale greşeli – ca în cazul SARS– şi este perfect conştient de propriile limitări.

În ciuda succeselor diplomaţiei publice şi aunei imagini îmbunătăţite considerabil în ultimiizece ani, China pare prinsă în capcană întreobiectivul de a atinge perfecţiunea în ceea cepriveşte proiecţia imaginii sale şi lipsa structuralăa deschiderii societăţii sale şi a incapacităţii de a„lăsa frâiele din mână”. În plus, guvernul chinezva trebui să îşi transpună mai mult cuvintele înacţiuni. Cooperarea economică a Chinei cu anu-mite regimuri corupte îi compromite imagineade membru responsabil al comunităţii interna-ţionale. Atâta timp cât dizidenţii politici continuăsă fie arestaţi şi reţinuşi pentru ideile lor saucotidianele liberale să fie închise din aceleaşimotive, niciun fel de diplomaţie publică nu va reuşisă schimbe imaginea unei ţări unde drepturileomului sunt încă violate, imagine de care Chinanu se poate detaşa complet.

Va reuşi noua diplomaţie chineză în obiectivulsău de a promova o percepţie internaţională multmai relaxată şi favorabilă noii puteri în plinăascensiune? Nu există nicio îndoială că farmeculofensiv pe care China l-a lansat în ultimii ani aavut un impact extraordinar, cu ajutorul greutăţiipolitice şi economice în creştere continuă a Chineişi, probabil, din cauza declinului imaginii StatelorUnite. Capacitatea Chinei de a atrage admiratoriare rădăcini adânci (valori vechi de mii de ani,vigoare creativă şi tradiţie culturală) şi nu existănicio urmă de îndoială că paşii mari din ultimulsfert de secol, care ar fi fost imposibili fărădeschiderea fără precedent la lumea din afaragraniţelor sale, crează condiţii pentru transfor-mări şi mai profunde ale societăţii chineze. Defi-cienţele care limitează dezvoltarea deplină aChinei, dezechilibrele cauzate de boom-ul eco-nomic uimitor şi contradicţiile în propria politicăexternă limitează credibilitatea relaţiilor publiceale marii puteri şi pun în discuţie eficienţa sa.

Toate semnele indică faptul că RepublicaPopulară mai are încă un drum lung de parcurspână să ajungă la nivelul de prestigiu şi influenţătangibilă (soft power) de care beneficiază Europasau America de Nord. În final, acestea se bazeazăpe standardul ridicat de viaţă şi un sistem de valorice acordă un grad ridicat de libertate individuală.Între timp, China înregistrează cu atenţie noile

Monitor Strate-gic

Nr. 3-4/2012112

Monitor Strategic

tendinţe internaţionale în domeniul diplomaţieipublice pentru gestionarea imaginii sale pestehotare. Cu toate acestea, China monitorizează şicriticile pe care aceste contradicţii ale modeluluisău economic şi politic le primeşte în străinătate.şi, până la urmă, aceasta este cea mai bună moda-litate de a preveni orice blocaj care ar putea să oîmpiedice să devină hegemon în „noua ordinemondială”.

NoteNoteNoteNoteNotepo

Bibl iograf ieBibl iograf ieBibl iograf ieBibl iograf ieBibl iograf ie

COOPER RAMO, Joshua, „Brand China”, ForeignPolicy Centre, London, 2007

D’HOOGHE, Ingrid, „Public Diplomacy in thePeople’s Republic of China”, în Jan Melissen (ed.), TheNew Public Diplomacy: Soft Power in InternationalRelations, Pallgrave MacMillan, New York, 2005

D’HOOGHE, Ingrid, „The Rise of China’s PublicDiplomacy”, Netherlands Institute of International Rela-tions Clingendael, The Hague, 2007

MELISSEN, Jan, „The New Public Diplomacy:Between Theory and Practice”, în Jan Melissen(ed.), The New Public Diplomacy. Soft Power in International Relations, Palgrave MacMillan, NewYork, 2005

NYE, S. Joseph, „Soft Power”, Foreign Policy, No.80, Carnegie Endowment for International Peace, 1990

ROTH, Jaime Othero, China Discovers Public Diplo-macy, WP, Real Instituto Elcano, 2007

XIAOSONG, Tang, „Zhongguo gonggong waijiao defazhan ji qi tixi goujian„ [Structura şi Dezvoltarea Diplo-maţiei Publice Chineze]

**„Evolving thinking and policies of China’sdiplomacy and China-EU relations”, Shanghai Institutefor International Studies, http://www.siis.org.cn/en/zhuanti_view_en.aspx?id=10006, accesat la 18 aprilie 2012

http://english.hanban.org/, accesat la 18 aprilie 2012http://www.moe.edu.cn/, accesat la 18 aprilie 2012

1 NYE, S. Joseph, „Soft Power”, Foreign Policy, No.80, Carnegie Endowment for International Peace, 1990,pp. 153-171

2 „Evolving thinking and policies of China’s diplomacyand China-EU relations”, Shanghai Institute for Interna-tional Studies, http://www.siis.org.cn/en/zhuanti _view_en.aspx?id=10006, accesat la 18 aprilie 2012

3 Ingrid D’HOOGHE, „Public Diplomacy in the People’sRepublic of China”, în Jan Melissen (ed.), The New PublicDiplomacy: Soft Power in International Relations, PallgraveMacMillan, New York, 2005

4 Tang, XIAOSONG, „Zhongguo gonggong waijiao defazhan ji qi tixi goujian„ [Structura şi Dezvoltarea Diplo-maţiei Publice Chineze]

5 Ingrid D’HOOGHE, „The Rise of China’s PublicDiplomacy”, Netherlands Institute of International Rela-tions Clingendael, The Hague, 2007

6 Jaime Othero ROTH, China Discovers Public Diplo-macy, WP, Real Instituto Elcano, 2007

7 NYE, S. Joseph, „Soft Power”, Foreign Policy, No.80, Carnegie Endowment for International Peace, 1990,pp. 153-171

8 Joshua COOPER RAMO, „Brand China”, ForeignPolicy Centre, London, 2007.

9 Joshua Cooper Ramo apreciază că, datorită faptuluică simbolul asemănător lui P, reprezentând un caracter alscrierii oficiale pentru cadavru (shi), derivat din faptul căîn antichitate caracterul se referea la persoana care stăteaîn spatele unui altar la o înmormântare, este posibil catranscrierea să facă referire la o şi mai puţin flatantăinterpretare a lui jueqi: emergenţa Chinei ar presupune înaceastă interpretare să dea la o parte „cadavrul” vechiiordini mondiale. Puţini au dubii referitor a ce naţiunecrede China că va îngropa.

10 Vezi Jan MELISSEN, „The New Public Diplomacy:Between Theory and Practice”, în Jan Melissen (ed.), TheNew Public Diplomacy. Soft Power in Interna-tional Relations, Palgrave MacMillan, New York, 2005

11 Vezi http://english.hanban.org/, accesat la 18 aprilie2012

12 Vezi http://www.moe.edu.cn/, accesat la 18 aprilie2012

13 Ingrid D’HOOGHE, „The Rise of China’s PublicDiplomacy”, Netherlands Institute of International Rela-tions Clingendael, The Hague, 2007

Monitor Strategic



The new Chinese diplomacy wants to forge at the international level a much more calm and favorableperception of the rising power of China, and the public diplomacy is well-known as being one of the most effectiveways to promote a country’s soft power. China went further and announced a wider concept, called “ruan shili”,which includes culture, diplomacy, taking part in multinational organisations, economic activities abroad andespecially using the gravitational attraction of People Republic of China’s huge national economy.

Keywords: China, diplomacy, public, power, soft, society, culture

Diana Bianca Papadopol a absolvit Facultatea de Litere a Universităţii Piteşti, specializare în limba şicivilizaţia chineză, şi masterul de relaţii internaţonale al Facultăţii de Ştiinţe Politice din cadrul UniversităţiiBucureşti în anul 2012, cu o dizertaţie axată pe marile teorii politice chineze actuale din perspective relaţiilordintre China şi Uniunea Europeană.

Monitor Strate-gic

Nr. 3-4/2012114

Monitor Strategic

During the Cold War period, the internationalsystem was perceived as being a stable one,mainly because it was very well established bythe two superpowers and even recognized by themajority of the international actors (nationalstates). This was the bipolar period that could becharacterized by the existence of two majorsuperpowers, which had to ensure the stability ofthe system through their own strategies (demo-cracy –US and communism-USSR). These stra-tegies were developed according to their nationalinterests, which were global. Threats were seenonly through military glasses especially after thenuclear bomb was developed by the two, there-fore the concept of security was narrowed. Oncewith the disbandment of USSR, the internationalsystem entered a new stage called unipolarism,which was lead by the existing superpower, theUnited Stated of America. Nowadays the interna-tional system is once again facing a new periodof transition that can be characterized by insta-bility, uncertainty and even insecurity, that couldlead to the establishment of a multipolar systemor as some scholar say a non polar system. Allthese changes are the result of states’ need toadapt to the results of globalization and not only.With new opportunities, new sets of threat arose;therefore the concept of security suffered somemajor changes. Threats were no longer seenthrough military glasses only, because statesbecame vulnerable is terms of economy also (theirindustries generated the increased need for supplyin terms of energy resources in order to sustainthemselves). But energy resources have a limitedcharacter. Regardless of this fact, states consu-

med them in an irrational way. As they decreasedin volumes, oil and natural gas became sources ofpower for the states that had legal rights overthem, being used as tools of foreign policies. Thatis the case of Russia in terms of natural gas andthe case of Middle East countries in terms of oil.

Until recently the map of energy producingstates was clearly established (the Middle East,Eurasia, etc), but now a new region emerged. TheArctic or the High North has the potential tochange definitely the energy geopolitics of theentire region as scientists believe that beneathits surface hide 30% of the undiscovered naturalgas volumes and 13% of the oil resources 1. Theseresources are of crucial importance, if we takeinto consideration the current energy marketsas India and China are creating new levels ofdemand in what regards energy resources.

Additional to this fact the Arctic region hasother new elements that can be seen both interms of power sources and threats. This is thecase of the infrastructure, the routes used totransport these energy resources and manyothers, which until now were frozen. Now theybecame strategically important as the Arctic hasthe potential to change some of the existingnavigation routes through the Northwest Passageand the Northern Sea route.

Hot Spots

There are five rim states: Denmark, Canada,Norway, the United States of America and theRussian Federation. All this actors are costal

East versus West for the Arctic? Ana Maria GHIMIŞ

Monitor Strategic


states (Denmark through Greenland). It is veryimportant to mention the fact that the Arcticdoes not represent a situation in which everystate is against every state. They have compe-titive interests, as Axelrod2 said, but in specificareas where the legal framework allows it andwhere players know their chances of winning.No single player could have sovereign rights overthe entire Arctic, this would clearly generate azero sum game, in which all but one loose. In sucha situation the chances of a win-win game wouldbe very low, as it would be every one for itself andmany would choose to defect.

All five rim states claim specific parts of theArctic region and they can be organized in groupsof dispute, thus it is not a situation in which everystate is for itself, in which cooperation is lessprobable. As the first dispute group, we canidentify Russia and Norway. The disputed area inthis case is the Barents Sea. It was a 40-year oldboundary dispute, which was successfully settledin 2010, when both parties created the prospectsof a win-win game through their cooperativestrategies3. They both chose to compromise insome areas and left others unsolved in order toachieve an equal beneficial result. In this case,we can say that Russia and Norway succeeded inbreaking the prospects of prisoner’s dilemmaprospects and created a mix game (win-win andzero-sum), in which they cooperated over theboundary, but they still compete over the energyresources4.

The second group of dispute is betweenCanada and US. Although they are known to bestrategic allies especially within NATO, theydisagree over Canada’s maritime frontier in theBeaufort Sea. They are developing a relationshipbased on competition over the statute of theNorthwest Passage as well. While the Canadianssustain the idea that it is within its internal waters,US claim that the passage is under the jurisdictionof international waters regime5. This game doeshave the prospects of mix game. If the passagewould be under Canadian jurisdiction, it wouldnot be a private good that can be used only byone player, which does not mean that the otherscannot use it. In this situation it is more like atool good that is exclusive, but not rival. In thissense Canada could impose some restrictions that

could block some stets’ entering for a period oftime6.

Other disputing groups are between: Russiaand U.S. over the fact that Russia has not ratifiedyet the frontier settlement with US in a regionvery close to Alaska;7 another group of dispute isbetween Denmark and Canada over the legalstatus of Hans Island, which is located in theNares Strait between Greenland and EllsmereIsland. Strategically, this piece of land in notquintessential, but it could be a point of coopera-tion, or a point of dispute, that will influence statesbehaviour over other issues.8

Last, but not least the most popular dispute isover the underwater mountain, LomonosovRidge. The disputing parties are: Russia, Denmark,and Canada that can raise legal claims each fromits own side.9 The mountain is strategicallyimportant because beneath it scientists claim thatlay enormous hydrocarbon deposits. Given thegain (energy resources), we can claim that thisdispute has the potential to become a zero sumgame, in which the gain of some will be the loosof others. In the case of energy resources, if somestate has sovereign rights over them, they areseen as private goods (excusive and rival),10 thusthe emergence of the zero sum game.

The Russian Polar Etiquette11

“If a geopolitical race is taking place in theArctic, then Russia is certainly in pole position12”.The ex-President of Russia, Dimitri Medvedev,saw the Arctic region as a strategic point forRussia’s national interest. Moreover, he describedthis importance and Russian manoeuvres in theHigh North as the “duty to our descendants13”. Inthis case Moscow wants to be recognized as animportant player in the Arctic region that mustbe taken into consideration by every state or non-state actor that wants to get involved here. Thisdeclaration is followed by Vladimir Putin’sremarks14- for him Russia is “open to dialoguewith its Northern neighbours, but will stronglyand persistently defend its interests in theregion”. Taking into account the fact that he wasre-elected in March 2012 as the President of theRussian Federation, we cannot hope for a major

Monitor Strate-gic

Nr. 3-4/2012116

Monitor Strategic

change in the Russian policy towards the Arctic.It has interests there, it can cooperate, but it canalso act unilaterally, if others do not take in consi-deration its claims.

In this sense, Russia was often accused of thefact that it started the race for the Arctic, throughits titanium Russian flag planting. This event tookplace in the summer of 2007, when two Russianminiature submarines, Mir 1 and Mir 2, went toan expedition to the ocean floor in order to collectsamples for future submission to the Commissionon the Limits of the Continental Shelf (CLCS)15.This operation was perceived as an imperialistact that conflicted with other rim-states’ interestsin the Arctic, especially after Artur Chilingarov(one of the explorers- who shortly after returningfrom the expedition was rewarded by Putin withthe ‘Hero of the Russian Federation’ award16)declared that: “the Arctic is ours and we shouldmanifest our presence17”. In international lawterms, this action had no legal significance. Itwas more a symbolical one, in which Russiaestablished officially its interests in the Arctic.But, perceptions are important18, thus the impres-sion of a zero-sum game strategy played by Russia,regardless of the fact that this state is a signatoryparty of the UNCLOS, that already submitted itsclaims to CLSC in 2001. Their request had beendenied due to the lack of sufficient scientificevidences; therefore the Russian had to comeback and to find more evidence in 200719. Thisbehaviour is more cooperating, than conflictingas it can be suggested by those declarations andhere the Russian etiquette intervenes. It createdthe impression of a non-cooperating state that isnot willing to negotiate anything. But in practicethe situation is different given the fact that itrecognizes the scope of international law provi-sions. They could cooperate with each other insome specific fields. For example all five rim-statesare cooperating in what regards the scientificexploration, even Russia that is considered tomost belligerent state from the Arctic: a Russianicebreaker is “a path for a Danish mappingvoyage” and the “Canadian and U.S. ships andresearchers teamed up [...] to explore the verysea bottom that might be disputed20”

In what regards the strategic documents, in2001 the Russian government released an Arctic

policy document, in which it emphasized the factthat all types of activities that are developed inthe High North are directly interlinked to Moscow’sdefence and security interests21. Moreover, twoof the main Russian initiatives which are datingback to 2008 see the Arctic as a strategic regionfor the Russian interests. The first strategicdocument is called The Foreign Policy Conceptof the Russian Federation. In what regards theHigh North, it established the importance of theArctic in Russian national security policy: “Inaccordance with the international law, Russiaintends to establish the boundaries of itscontinental shelf, thus expanding opportunitiesfor exploration and exploitation of its mineralresources22.” But here we can see a cooperativebehaviour and not a conflicting one, as it couldbe seen through officials’ declarations. Russiawants to have sovereign rights over the energyresources, but it will do it by following theinternational provisions, thus it has no intensionin defecting.

But, also in September 2008 the RussianFederation adopted a new Arctic strategy called“The Foundations of Russian Federation Policyin the Arctic until 2020 and Beyond” (Osnovygosudarstvennoi politiki Rossiiskoi Federatsii vArktike na period do 2020 goda i dalneishuiuperspektivu). The main priorities of the Russianstate regarding the Arctic region were identifiedas follows:

1. Russia needs to maintain its militarypresence in the region as an assurance of itsinterests; for this state the Arctic region isperceived as being crucial for its interests, thus itis ready to protect and to promote these interestsby any means, be them military ones.

2. It needs to expand its resource base in orderto meet the needs of the Russian population; Russiahas huge problems in what regards energy. Itsmain company, Gazprom, could not reach itstarget in that concerns energy production, dueto the immense exported volumes, majorinvestments in the European market, newpipelines, and new investments in Central Asiaetc.

3. It has to create a common informationspace. Russia has to be certain that other stateswill not defect, therefore it needs all information.

Monitor Strategic


At the same time, this common space could bethe starting point for a large range of cooperationbetween all states in the Arctic region.

4. It must eliminate all environmental threatsthat arise from the growing economic activities.This is one of the main points as far in whichRussia has a cooperative behaviour, because itcannot tackle with environmental issues by itself,it has to cooperate.

5. It has to apply modern scientific principlesin managing the Arctic territories, in accordancewith the Russian defence objectives;

6. Russia should develop a mutually beneficialbilateral and multilateral cooperation with allArctic states23.

The strategy is also underlining the futuredevelopment of ‘building groupings of conven-tional forces in the Arctic zone capable ofproviding military security in different military-political conditions24’. This change of perspectiveis accordance with the Russian etiquette: it cancooperate, but at the same time it can choose todefect.

As it can be observed, energy resources areones of the top priorities for Russia in what theArctic area is related. It is the second largestnatural gas producer and the 8th largest oilexporter. In Russia oil and natural gas resourcesare considered of strategic importance for thenational interest, therefore they belong to thestate. The same goes for the pipelines25. Manytimes Russia was accused by the Europeans,especially, that it uses its energy resources forpolitical purposes, transforming what should beconsidered economical resources into sources ofpower26. Therefore, the Arctic is of huge strategicimportance for Russia. It opens a Passage, whichwill most certainly be under Russian jurisdictionfact that will bring significant commercial bene-fits. Additionally, if its northern border expends,it will yield immense energy resources gains.Scientists discovered in Kara and Barents Seasevidence that predict the existence of least “fourlarge oil or gas fields beneath the ocean floorcontaining circa 3.3 billion tons of oil and up to 5billion cubic meters of gas”27. Additionally if theShtokman field (Barents Sea) is successfullyimplemented, then the first gas that will comefrom the Arctic might be expected in 2016, given

the fact that the initial date was delayed. Followingthis scenario, the Northern Sea Route will becomea vital transport route for energy resources: oiland natural gas. Additionally, in economical termsif used it would reduce the distance betweenYokohama and Rotterdam (via the current route,through the well known Suez Canal) which is of11,200 nautical miles to 6,500 nautical miles (ashorter distance with 40 % than the one usedpresently), fact that would significantly reducethe costs28. Given the fact that Russia is the mostdeveloped state in what regards the technologyadvance for the Arctic necessities, this year (mostprobably this summer) the Russian state com-pany, Sovcomflot, aims “to sail an oil tanker fromVitino to Japan, escorted by two nuclear-poweredice breakers”.29 Even if such operation does notsucceed, it is a matter of time, given the globalwarming trends. The costs of energy resources’exploration in the Arctic are very high and willcontinue to be, especially on short and mediumterm, given the harsh conditions, but they canbecome accessible if the current level of energydemand is kept and the Arctic ice becomes muchthinner. If these plans succeed, Russia will havethe necessary means to open to new marketssuch as the Eastern ones. In such case Europecould become once again vulnerable30.

Russia’s biggest fear in terms of perceptionsis the fact that the other four rim-states (US,Canada, Denmark and Norway) could choose tocooperate against Russia. They “might find ituseful to defy Russia’s unilateralism not only byblocking its request in the CLCS but also bypursuing a Kennan-style course based on acombination of containment and cooperation”31.Having this perception Russia feels insecureenough that it chooses to develop militarycapabilities in the Arctic. After it sent twosubmarines to plant the Russian titanium flag,Moscow also decided to dispatch a nuclear-powered icebreaker in the Arctic. Moreover, theRussian authorities “ordered strategic bomberflights over the Arctic Ocean for the first timesince the Cold War”. This had a spill over effect,causing the perception of insecurity felt by others,fact that generated a military development ofthe Canadian policy, as it will further bediscussed.32 At present, Russia has over 20

Monitor Strate-gic

Nr. 3-4/2012118

Monitor Strategic

icebreakers and seven atomic reactors in theArctic region. It also announced the deploymentof two brigades that would station in Murmansk.33

Moscow intends to invest in the development ofthis port more than $ 1 bn, in this way doublingits capacity by 2015. The Russian authorities alsocompleted a reactor vessel in October 200834.Regardless of all these deployments, the mainelement of the Russian military strategy in theArctic remains the nuclear submarines. Until2020 this state plans to build eight new strategicBorey class vessels and eight multipurpose Yasenclass subs. The “Yuri Dolgoruki” and the“Aleksandr Nevski” (two first vessels of the Boreyclass) will be formally included in the Navy inthis summer.35

Although Russia has the greatest deployablemilitary capabilities in the Arctic, it faces a majorchallenge: the introduction of the new Borey-class generation of strategic submarines, whichare armed with the Bulava SLBM within theRussian Northern Fleet. This can be an issue,especially on short term, regardless of the factthat the test in October 2010 was successful,because the risk of failure still remains high.Additionally, “if the missile were to be approvedfor deployment, the major part of the naval budgetfor the rest of the decade would go towardsmodernization of the strategic capabilities. Thebest option is that by 2025 six Borey-classsubmarines would enter service36”. The costs ofsuch a modernization are very high, especially ifwe take into consideration the present financialcrisis, but given the recent NATO exercises inthe region (which will be further discussed), Russiacould consider that it is a cost worthy situation.This reaction could trigger what we could call aNew Cold War, hence a zero-sum game.

Therefore, Russia’s intensions in the Arcticregion are real, as it really believes that the Arcticis Moscow’s and that it is ready to do almostanything to protect it. Although it has a veryunilateralist speech, Russia has followed throughthe entire period of time the provisions of theinternational law in this region, suggesting thatit is not such a closed and conflicting state, whichcannot cooperate with other rim-state. Thepractical example in this regard stays in theagreement signed with Norway after many years

of negotiations. Russia plays the role of theatypical state, that can cooperate and defect atthe same time, but it remains to be seen if it mayadopt a maxi-max strategy and take theresponsibility of a unilateral military action,especially when its partners are NATO allies.

NATO

The involvement of the North Atlantic TreatyOrganization in the Arctic region is for sure atstake, given the fact that four of the five rim-states (US, Canada, Denmark and Norway) aremembers of NATO, especially if some of themhave expressively requested for its intervention.This organization acts as a global player with equalresponsibilities in terms of stabilizing militarythreatening imbalances that could lead to thedevelopment of instable regions. Therefore, wecan claim that it has the legitimate right to beinvolved in the High North and that the allieshave certainly the interest to involve it, as Russiais continuing its military development strategy.Addressing a NATO conference on security inthe Far North, in Reykjavik on 29 January 2009,the Supreme Allied Commander of Europe,General John Craddock, suggested thatgeopolitical developments in the High North havethe potential to generate an internationalconflict. He declared that: “The current strategicsituation in the High North would changedramatically if this region becomes one wherecompetition outmuscles cooperation37.”

NATO experts consider that the proper levelof involvement of the organization in the HighNorth should be focused on search-and-rescuefacilities and operations in the area. Additionally,NATO could take the lead in what regards thenecessary capabilities for the implementation ofsuch actions, a well as crisis-prevention andmanagement as the main elements needed forthe establishment of a peaceful and stable Arcticregion.38 The main challenge for NATO shouldremain the provision of maritime security, as the“advantages of new shipping routes and increasedcommercial activity in the High North may alsobe used by organized crime for shipping ofweapons, narcotics and human trafficking39”.

Monitor Strategic


NATO involvement is desired by Norway orthe U.S., because the allies could feel threatenedby Russia’s defecting strategy in the Arctic whichis seen as a common competitor. They find moreincentives to cooperate among them. In order tostop a zero-sum outcome among all five rim-states,four players develop a win-win game among themand a zero-sum one between Russia and theirgroup.40 This insecurity state is also highlightedat official level by the former NATO SecretaryGeneral, Jaap de Hoop Scheffer, who declaredthat the alliance should “boost” military capa-bilities in the Arctic region, given the fact thatNATO is mainly a security organization and thatits members feel insecure in relations with otherstates like Russia. At the same time, such an actionmight trigger a new arm race under the premisesof the security dilemma, within which all five rim-states fell in the sense that Russia would feelthreaten by NATO military presence in thisregion and could respond properly creating aregional insecurity state as it can be seen below:41

In March 2012, the „Cold Response 2012"NATO military exercise took place. 16,000 soldiersfrom 15 member states were displayed atNorway’s Nordic border. It represents the mostnotable example of interest in the High Northfrom a new comer.42 Also, NATO involvement inthis region can be interpreted as a positive resultcoming from the allies that are also rim-state,like: the U.S., Canada, Norway and Denmark.This is a win-win result, as they succeeded incooperating at international level. But, the mostimportant aspect of this exercise is the fact thatthe soldiers were displayed at Norway’s borderwith Russia, a state that is very well known ofperceiving this organization as a threat to its nearaboard territory and not only. This NATOexercise can be perceived by Russia as aprovocative action to its interests in the Arcticregion. It represent the fear mentioned above:Russia does not want to be left outside thenegotiation process or it does not want to be in asituation like one against all, fact that in itsperception is happening by the involvement ofNATO in the Arctic region. Faced with such asituation Russia could try to rebalance the levelof power, thus it will increase its military presencein the High North.43 Its biggest fear is represented

by the fact that the allied ships from the Arcticcould be equipped with Aegis system. This BallisticMissile Defence System (Aegis BMD) “is a ship-based system provided with long-range radar thatenables warships to shoot down enemy ballisticmissiles. The system is part of the United Statesnational missile defence strategy44”. Thedeployment of such a system in the Arctic wouldautomatically affect the regional balance of power.They felt in the traditional security dilemma, inwhich the security of one player is affecting thesecurity of the other in terms of perception.Therefore, Russia responded in the hardest waypossible following its strategy, as the Head of theRussian General Staff, Nikolai Makarov declared:“we are certainly not planning to fight againstthe whole of NATO […] but if there is a threat tothe integrity of the Russian Federation, we havethe right to use nuclear weapons, and we will45.”

At the same time, NATO intervention in theregion can be interpreted as a response to Russia’sdefecting manoeuvres, therefore it could be a tit-for-tat game in which the player is cooperatingas long as the other does the same. Additionally,it can cause a renewed arm race in the Arcticregion, fact that is emphasized by NikolaiMakarov, who declared the total opposition ofthe Russian state against the deployment of thissystem: “We will not accept that U.S. vesselsequipped with the Aegis Ballistic Missile DefenceSystem operate in our part of the Arctic [.....] wehave matching measures ready46.”

Conclusions

Therefore, NATO as a security providerinvolvement in the Arctic region can generatemore instability than security, as a new path foran arm race is opening and players fall under theprovisions of the security dilemma. Russia mostlikely will never agree with this type of interventionas it jeopardizes its interests and also its strategy.Thus, it will probably agree to cooperate with theother rim states from a bilateral or multilaterallevel in order to contain this new comer fromentering the Arctic region. In this case, a newwin-win perspective is emerging.

Monitor Strate-gic

Nr. 3-4/2012120

Monitor Strategic

1. Axelrod, Robert and Keohane, Robert O., “Achie-ving Cooperation under Anarchy: Strategies and Institu-tions.” World Politics, Vol. 38, No. 1 (Oct., 1985)

2. Baev, Pavel K..”Russia’s Arctic Policy- Geopolitics,Mercantilism And Identity –Building”. Briefing Paper73:17 (December 2010). Available at: http://arcticuncduke.files.wordpress.com/2011/11/russias-arctic-policy-geopolitics-mercantilism-and-identity-building.pdf accessedon 13 February 2012

3. Bennett Mia.”Canadian, Russian, and Norwegiandiplomats convene to discuss Arctic cooperation”. ForeignPolicy. (25 May 2011).available at: http://foreignpolicy-blogs.com/2011/05/25/canadian-russian-and-norwegian-diplomats-convene-to-discuss-arctic-cooperation/ accessedon 12 Jan 2012

4. Borgerson, Scott G.. “Arctic Meltdown: The Eco-nomic and Security Implications of Global Warming”.Foreign Affairs. March/April 2008

5. Cullison, Allan. “Russia to Deploy Troops to DefendInterests in Arctic”. The Wall Street Journal. 2 July 2011.available at: http://online.wsj.com/article/SB10001424052702303763404576419862777063804.html accessed on11 Jan 2012

6. Deheza, Elizabeth. “The Dawn of a New ArcticChessboard”. Medford: The Fletcher Univesity. 24th May,2010. Available at: http://dl.tufts.edu/ProxyServlet/?url=http://repository01.lib.tufts.edu:8080/fedora/get/tufts:UA015.012.077.00013/bdef:TuftsPDF/getPDF &filename=tufts:UA015.012.077.00013.pdf accessed on 4 March 2012

7. Dittmer, Jason; Moisio, Sami, Ingram, Alan andDodds, Klaus. “Have you heard the one about thedisappearing ice? Recasting Arctic geopolitics”, PoliticalGeography (2011) 1-13. Available at: http://www.uta.fi/jkk/jmc/studies/courses/reading1%20+%20arctic%20+%20moisio.pdf accessed on 13 April 2012

8. Giusti, Serena and Penkova, Tomislava. “Russia:just a normal great power?”. Istituto per Gli Studi diPolitica Internazionale. 34 (Oct 2008) available at: http://www.ispionline.it/it/documents/WP_34_2008.pdf,accessed on 10 May 2010

9. Holte, Nils Johan. “The Arctic Region Is At ATime Of Geopolitical Transition. Will This TranspireThrough Aggressive Competition Or As PeacefulChange?”. Royal College of Defence Studies.(2009).Available at:http://www.mod.uk/NR/rdonlyres/C8EF34E1-F8F8-4F34-8687-80BAF80656E4/0/shp09holte.pdfaccessed on 3 May 2012

10. Howard, Roger. The Arctic gold rush: The newrace for tomorrow’s natural resources. (London and NewYork: Continuum Publishing Corp. 2009)

11. Jensen, Řystein and Rottem, Svein Vigeland.“The politics of security and international law in Norway’sArctic waters”. Polar Record 46 (236) (2010).CambridgeUniversity Press. available at: http://www.fni.no/doc&pdf/OYJ-SVR-PR-2010.pdf accessed on 4 January 2012

12. Katsioloudes, Marios I., ”International jointventures in Russia: a recipe for success”, Emerald GroupPublishing. 30: 2 (2007) Available at:: www. eme raldinsight.com /0140-9174.htm , accessed on 13 March 2012

13. Miroiu, Adrian Miroiu. Fundamentele politicii.Vol II: Raţionalitate şi acţiune colectivă.(Iaşi: Polirom,2007)

14. Omestad, Thomas. “Global Warming Triggers anInternational Race for the Arctic”. US News. 9 Oct 2008.availalbe at: http://www.usnews.com/news/world/articles/2008/10/09/global-warming-triggers-an-internationalrace-for-the-artic?PageNr=4 accessed on 11 May 2012

15. Parker, Richard D. and Madjd-Sadjadi, Zagros“Emerging legal concerns in the Arctic: sovereignty,navigation and land claim disputes”. Polar Record, 46.Cambridge University Press (2010)

16. Pilyavsky, Valery P.. “The Arctic- RussianGeopolitical and Economic Interests”. Friedrich-Ebert-Stiftung Briefing Paper. March 2011. Available at: http://library.fes.de/pdf-files/id/07925.pdf accessed on 15March 2012

17. Sarts, Janis. “The Arctic region – shift in geopoli-tics?” Bimonthly Review 2. 2009.available at: http://www.tse.fi/FI/yksikot/erillislaitokset/pei/Documents/bre2009/309%202-2009.pdf accessed on 2 May 2012

18. Secrieru, Stanislav. Rusia dupa Imperiu:între putere regionala si custode global. (Iasi: InstitutulEuropean, 2008)

19. Van Efferink, L. A. S. “Polar Partners or PolesApart? On the discourses of two US think tanks on Russia’spresence in the ‘High North’”. The Geographical Journal,178: 3–8 (2012). Available at: http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1111/j.1475-4959.2011.00433.x/full accessedon 2 January 2012

20. Young, Oran R.. “Whither the Arctic? Conflict orcooperation in the circumpolar north”. Polar Record. 45:1. (2009)

21. Zysk, Katarzyna Bozena.”Russian Military Powerand the Arctic”. EURussia Center. 2008. Available at:http://www.google.ro/search?q=Russian+ Military+ Power+and+the+Arctic&ie=utf-8&oe=utf-8&aq=t&rls=org.mozilla:ro:official&client=firefox-a accessed on 18February 2012

22. “New Cold War: Massive NATO Exercise inNorway Provocation directed Moscow. Russian Generalsends “Arctic Warning” to US”. Global Research. Availableat: http://crisisboom.com/2012/03/16/russia-arctic-warning/ accessed on 21 January 2012

23. The Foreign Policy Concept of the RussianFederation. Available at: http://archive.kremlin.ru/eng/text/docs/2008/07/204750.shtml accessed on 10 April 2012


Bibl iograf ieBibl iograf ieBibl iograf ieBibl iograf ieBibl iograf ie

1 Van Efferink, L. A. S. “ Polar Partners or Poles Apart?On the discourses of two US think tanks on Russia’spresence in the ‘High North’”. The Geographical Journal,178: 3–8 (2012). Available at: http://onlinelibrary. wiley.com/doi/10.1111/j.1475-4959.2011.00433.x/full accessedon 2 January 2012.p.5

2 Robert Axelrod and Robert O. Keohane, “AchievingCooperation under Anarchy: Strategies and Institutions”.World Politics, Vol. 38, No. 1 (Oct., 1985).p.226

Monitor Strategic


3 Mia Bennett.”Canadian, Russian, and Norwegiandiplomats convene to discuss Arctic cooperation”. ForeignPolicy. (25 May 2011).available at : http:/foreignpolicyblogs.com/2011/05/25/canadian-russian-and-norwegian-diplomats-convene-to-discuss-arctic-cooperation/accessed on 12 Jan 2012

4 Řystein Jensen and Svein Vigeland Rottem. “Thepolitics of security and international law in Norway’sArctic waters”. Polar Record 46 (236) (2010).CambridgeUniversity Press.available at: http://www.fni.no/doc&pdf/OYJ-SVR-PR-2010.pdf accessed on 4 January 2012. p.78

5 Richard D. Parker and Zagros Madjd-Sadjadi (2010).“Emerging legal concerns in the Arctic: sovereignty,navigation and land claim disputes”. Polar Record. 46:4(2010).p.339

6 Adrian Miroiu. Fundamentele politicii. Vol II: Raţio-nalitate şi acţiune colectivă.(Iaşi: Polirom, 2007).p.130

7 Thomas Omestad. “Global Warming Triggers anInternational Race for the Arctic”. US News. 9 Oct 2008.availalbe at: http://www.usnews.com/news/world/ar t ic les/2008/10/09/global -warming-tr iggers -an -international-race-for-the-artic?PageNr=4 accessed on 11May 2012

8 Oran R. Young. “Whither the Arctic? Conflict orcooperation in the circumpolar north”. Polar Record. 45:1. (2009). p.77

9 Serena Giusti and Tomislava Penkova. “Russia: justa normal great power?”. Istituto per Gli Studi di PoliticaInternazionale. 34 (Oct 2008) available at: http://www.ispionline.it/it/documents/WP_34_2008.pdf, accessed on10 May 2010.p.29

10 Adrian Miroiu. Fundamentele politicii. Vol II: Ra-ţionalitate şi acţiune colectivă.(Iaşi: Polirom, 2007), p.130

11 This expression can be translated as “You takewhat you get, just to be on the safe side”. This expressioncan be interpreted as the need of Russia to be recognizedby the others as being an important player in the Arcticas it sees itself as a regional power that has the means toact globally. As it could be seen in Georgia in 2008, whenRussia feels its national interest put in jeopardize, it usesall range capabilities that are at its disposal. But theArctic is a different situation and war may not be thesafest solution for anybody. In this case the nationalinterest is primary for Russia, but at the same time it willnot risk everything to accomplish that interest.

12 Elizabeth Deheza. “The Dawn of a New ArcticChessboard”. Medford: The Fletcher Univesity. 24th May,2010. Available at: http://dl.tufts.edu/ProxyServlet/?url=http://repository01.lib.tufts.edu:8080/fedora/get/tufts:UA015.012.077.00013/bdef:TuftsPDF/getPDF& filename=tufts:UA015.012.077.00013.pdf accessed on 4 March2012.p. 19

13 Thomas Omestad. “Global Warming Triggers anInternational Race for the Arctic”. US News. 9 Oct 2008.availalbe at: http://www.usnews.com/news/world/articles/2008/10/09/global-warming-triggers-an-international-race-for-the-artic?PageNr=4 accessed on 11 May 2012

14 cited in Allan Cullison. “Russia to Deploy Troopsto Defend Interests in Arctic”. The Wall Street Journal.(11 July2011). available at: http://online.wsj.com/article/SB10001424052702303763404576419862777063804.htmlaccessed on 11 Jan 2012

15 Elizabeth Deheza. “The Dawn of a New ArcticChessboard”. Medford: The Fletcher University. 24thMay, 2010. Available at: http://dl.tufts.edu/ProxyServlet/?url=http://repository01.lib.tufts.edu:8080/fedora/get/tufts:UA015.012.077.00013/bdef:TuftsPDF/getPDF&filename=tufts:UA015.012.077.00013.pdf accessed on 4March 2012.p.19

16 Dittmer, J., et al. “Have you heard the one aboutthe disappearing ice? Recasting Arctic geopolitics”,Political Geography (2011) 1-13. Available at: http://www.uta.fi/jkk/jmc/studies/courses/reading1%20+%20arctic%20+%20moisio.pdf accessed on 13 April2012.p.208

17 Roger Howard. The Arctic gold rush: The newrace for tomorrow’s natural resources. (London and New

York: Continuum Publishing Corp. 2009) p. 2.18 Robert Axelrod and Robert O. Keohane, “Achieving

Cooperation under Anarchy: Strategies and Institutions”.World Politics, Vol. 38, No. 1 (Oct., 1985), pp.228-229, 231

19 Elizabeth Deheza. “The Dawn of a New ArcticChessboard”. Medford: The Fletcher University. 24thMay, 2010. Available at: http://dl.tufts.edu/ProxyServlet/?url=http://repository01.lib.tufts.edu:8080/fedora/get/tufts:UA015.012.077.00013/bdef:TuftsPDF/getPDF&filename=tufts:UA015.012.077.00013.pdf accessed on 4March 2012.pp.19-20

20 Thomas Omestad. “Global Warming Triggers anInternational Race for the Arctic”. US News. 9 Oct 2008.availalbe at:http://www.usnews.com/news/world/articles/2008/10/09/global-warming-triggers-an-international-race-for-the-artic?PageNr=4 accessed on 11 May 2012


22 The Foreign Policy Concept of the RussianFederation. Available at: http://archive.kremlin.ru/eng/text/docs/2008/07/204750.shtml accessed on 10 April 2012

23 Valery P. Pilyavsky. “The Arctic- Russian Geopo-litical and Economic Interests”. Friedrich-Ebert-StiftungBriefing Paper. March 2011. Available at: http://library.fes.de/pdf-files/id/07925.pdf accessed on 15 March 2012.p.2

24 Pavel K. Baev .”Russia’s Arctic Policy- Geopolitics,Mercantilism And Identity –Building”. Briefing Paper73:17 (December 2010). Available at: http://arcticuncduke.files.wordpress.com/2011/11/russias-arctic-policy-geopolitics-mercantilism-and-identity-building.pdf accessedon 13 February 2012.p.3

25 Marios I. Katsioloudes, “International joint venturesin Russia: a recipe for success”, Emerald GroupPublishing. 30: 2 (2007) Available at::www. emeraldinsight.com/0140-9174.htm , accessed on 13 March 2012.p.135

26 Stanislav Secrieru. Rusia dupa Imperiu : între putereregionala si custode global. (Iasi: Institutul European,2008).p.168

27 Elizabeth Deheza. “The Dawn of a New ArcticChessboard”. Medford: The Fletcher University. 24th

Monitor Strate-gic

Nr. 3-4/2012122

Monitor Strategic

May, 2010. Available at: http://dl.tufts.edu/ProxyServlet/?url=http://repository01.lib.tufts.edu:8080/fedora/get/tufts:UA015.012.077.00013/bdef:TuftsPDF/getPDF&filename=tufts:UA015.012.077.00013.pdf accessed on 4March 2012.p.20

28 Scott G. Borgerson. “Arctic Meltdown: The Econo-mic and Security Implications of Global Warming”.Foreign Affairs. March/April 2008 .p.69


30 Pavel Baev.”Russia’s Race for the Arctic and theNew Geopolitics of the North Pole”. JamestownFoundation. October 2010. available at: http://www.jamestown.org/uploads/media/Jamestown-BaevRussiaArctic_01.pdf accessed on 3 February 2012.p.3

31 idem32 Dittmer, J., et al. “Have you heard the one about

the disappearing ice? Recasting Arctic geopolitics”,Political Geography (2011) 1-13. Available at: http://www.uta.fi/jkk/jmc/studies/courses/reading 1%20 +% 20arctic%20+%20moisio.pdf accessed on 13 April 2012.p.209

33 Mia Bennett. “Russia, Like Other Arctic States,Solidifies Northern Military Presence”. Foreign Policy.4 July 2011.available at: http://foreignpolicyblogs.com/2011/07/04/russia-arctic-states-solidifying-northern-military-presence/ accessed on 12 Jan 2012


35 “New Cold War: Massive NATO Exercise in NorwayProvocation directed Moscow. Russian General sends“Arctic Warning” to US”. Global Research. Available at:http://crisisboom.com/2012/03/16/russia-arctic-warning/accessed on 21 January 2012

36 Pavel K. Baev .”Russia’s Arctic Policy- Geopolitics, Mercantilism And Identity –Building”. Briefing Paper73:17 (December 2010). Available at: http://arcticuncduke.files.wordpress.com/2011/11/russias-arctic-policy-geopolitics-mercantilism-and-identity-building.pdfaccessed on 13 February 2012.p.4

37 Commodore Nils Johan Holte. “The Arctic RegionIs At A Time Of Geopolitical Transition. Will ThisTranspire Through Aggressive Competition Or AsPeaceful Change?”. Royal College of Defence Studies.(2009). Available at:http://www.mod.uk/NR/rdonlyres/C8EF34E1-F8F8-4F34-8687-80BAF80656E4/0/shp09holte.pdf accessed on 3 May 2012.p.5

38 Elizabeth Deheza. “The Dawn of a New ArcticChessboard”. Medford: The Fletcher University. 24thMay, 2010. Available at: http://dl.tufts.edu/ProxyServlet/?url=http://repository01.lib.tufts.edu:8080/fedora/get/tufts:UA015.012.077.00013/bdef:TuftsPDF/get PDF&

filename=tufts:UA015.012.077.00013.pdf accessed on 4March 2012.p. 34

39 Janis Sarts. “The Arctic region – shift ingeopolitics?” Bimonthly Review 2. 2009.available at: http://www.tse.fi/FI/yksikot/erillislaitokset/pei/Documents/bre2009/309%202-2009.pdf accessed on 2 May 2012. p.12

40 Elizabeth Deheza. “The Dawn of a New ArcticChessboard”. Medford: The Fletcher University. 24thMay, 2010. Available at: http://dl.tufts.edu/ProxyServlet/?url=http://repository01.lib.tufts.edu:8080/fedora/get/tufts:UA015.012.077.00013/bdef:TuftsPDF/get PDF&filename=tufts:UA015.012.077.00013.pdf accessed on 4March 2012.p.33

41 Commodore Nils Johan Holte. “The Arctic RegionIs At A Time Of Geopolitical Transition. Will ThisTranspire Through Aggressive Competition Or AsPeaceful Change?”. Royal College of Defence Studies.(2009). Available at:http://www.mod.uk/NR/rdonlyres/C8EF34E1-F8F8-4F34-8687-80BAF80656E4/0/shp09holte.pdf accessed on 3 May 2012.p.19

42 “New Cold War: Massive NATO Exercise in NorwayProvocation directed Moscow. Russian General sends“Arctic Warning” to US”. Global Research. Available at:http://crisisboom.com/2012/03/16/russia-arctic-warning/accessed on 21 January 2012

43 Katarzyna Bozena Zysk.”Russian Military Powerand the Arctic”. EURussia Center. 2008. Available at:http://www.google.ro/search?q=Russian+ Military+ Power+and+the+Arctic&ie=utf-8&oe=utf-8&aq=t&rls=org.mozilla:ro:official&client=firefox-a accessed on 18February 2012.pp. 81-83

44 "New Cold War: Massive NATO Exercise inNorway Provocation directed Moscow. Russian Generalsends “Arctic Warning” to US”. Global Research. Availableat: http://crisisboom.com/2012/03/16/russia-arctic-warning/ accessed on 21 January 2012

45 Idem46 Idem

Monitor Strategic



The present paper aims to develop a critical approach on one of the most urgent energy securitychallenges: the Arctic region. Until recently, it was considered as being a frozen desert, upon which noone raised any legal demands or interests. The global warming, the technological development andthe increased need for energy resources had transformed the frozen High North into a very hot spot,where states like: US, Canada, Norway, Denmark or Russia started an energy race that threatens toescalate. The game tends to complicate as non-rim players like NATO intervene in the region and tryto influence its development.

Keywords: Arctic, rim-states, non-rim players, zero sum game, win-win game, cooperate, defect

Ana-Maria Ghimiş graduated from The National School of Political and Administrative Studies(SNSPA)-(BA developed on “The Energy Policy of the Russian Federation”). She obtained her MA(The Race for the Arctic: a win-win game or a zero sum one) after following a Master Programe heldin English called ”Security and Diplomacy”, Department of International Relations andEuropean Integration from SNSPA. Areas of interest: EU policies, the Russian Federation’s foreignpolicy, energy security, Caucasus and Central Asia region.

Monitor Strate-gic

Nr. 3-4 / 2012124

Monitor Strategic

Monitor Strategic

125PUNCTE DE VEDERE

PUNCTE DE VEDERE

Monitor Strate-gic

Nr. 3-4 / 2012126

Monitor Strategic

Monitor Strategic

127PUNCTE DE VEDERE

Entuziasmul care a cuprins lumea demo-cratică la începutul anului 2011, când s-a declanşatceea ce va rămâne istoric a fi fost ‘primăvaraarabă’ - înţeleasa ca un efort de “jos în sus” pentrudemocratizarea societăţilor arealului arab - s-astins încet-încet. Vârful acestui entuziasm genera-lizat sistemic a fost către sfârşitul anului 2011,când doborârea conducerilor autoritare din unelestate arabe - Tunisia, Egipt-mai ales -, Yemen,Libia- părea a fi trend-ul predominant. Dar, dejaapăruseră semnele sfârşitului anotimpuluiprimăverii democratice. Şi nu ne referim aici ladomesticirea grabnică a revoltei din ArabiaSaudită printr-o ploaie de aur a regelui darnicasupra supuşilor, nici la represiunea şiiţilor dinBahrain, cât la supravieţuirea regimului Assad înSiria, în pofida unui masacru întreprins de cătreautorităţi în dispreţul protestelor comunităţiiinternaţionale şi soldat cu mii de morţi în rândurilemanifestanţilor paşnici.

Pe de o parte, comunitatea internaţională aînceput să arate o tot mai pronunţată reţinere dea interveni pentru a proteja manifestanţii paşniciîn faţa autoritarismului sângeros al conducerilorpolitice. Ezitările în acest sens ale administraţieiObama, practic adevărata dispută declanşat înSUA pe problematica unei intervenţii internaţio-nale în Siria în virtutea responsabilităţii de aproteja (să fie la mijloc constrângerile unui anelectoral ori un trend de durată?), opoziţia Rusiei

şi Chinei în CS al ONU la o asemenea eventuali-tate sunt grăitoare în acest sens. Dacă o aseme-nea reţinere este determinată de calendarul ale-gerilor prezidenţiale din SUA şi de evoluţia dosa-rului nuclear iranian, de dorinţa Moscovei şiBeijingului de a evita o noua “Libie” şi de a protejapropriile interese în arealul arab sau dedificultăţile presupuse de o asemenea campaniemilitară în Siria (în comparaţie cu Libia, aceastafiind o “nucă” foarte tare) este o chestiune deanaliză şi, nu mai puţin, de speculaţie.

Pe de altă parte, exerciţiul democratic for-

mal, cu alte cuvinte alegerile libere, au scos lasuprafaţă, în statele unde ‘primăvara arabă’ atriumfat, forţe politice cu orientări care se cuvinfoarte atent interpretate ca greutate în viitor încadrul procesului politic general în spaţiul arab .Deja încă de la începutul acestui uriaş proces dereformulare politică a spaţiului arab, o atare even-tualitate fusese atent cântărită de unii obser-vatori ai evenimentelor şi nu puţini opinaseră că,mai degrabă decât o democratizare în ritm rapid,evenimentele din aceste ţări se îndreptau către olungă perioadă de tranziţie de la autoritarism cătrealtă formă de guvernare. Aceasta este încă nepre-cizată în pofida dorinţelor iniţiale ale demons-tranţilor şi ale observatorilor care sperau într-odemocratizare rapidă după modelul Europei deEst post-comuniste în 1989. Tranziţia încă îndesfăşurare implică emergenţa unor noi forţepolitice - trimiterea cea mai frecventă era şi estela “Frăţia Musulmană” cu variatele sale înfăţişări,de la cea moderată la cea extremistă (salafistă şijihadistă).

Dr. Mihail E. IONESCU*

Un Orient Mijlociu islamist?

* Dr. Mihail E. IONESCU este directorul Institutuluipentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară şiprofesor universitar la Şcoala Naţională de Studii Politiceşi Administrative.

Monitor Strate-gic

Nr. 3-4 / 2012128

Monitor Strategic

La acest din urmă aspect vrem să ne refe-rim întemeindu-ne pe rezultatele celor două re-cente scrutinuri de la începutul acestei veri: celdintâi prezidenţial, în Egipt, secundul, legislativ,în Libia.

Mai întâi, aşa cum s-a observat deja deanalişti, o trăsătura de prim ordin a alegerilordesfăşurate în statele ‘primăverii arabe’ esteaceea că aceste societăţi nu sunt defel entităţimonolitice, ci vibrează sub o paleta largă de orien-tări politice, de la secularişti de variate nuanţe laislamisti întinşi pe o scală desfăşurata de la extre-mişti la moderaţi. Unul dintre analişti evalueazăca “In short, these elections puncture the mythof Arab societies as monolithic entities. Theseare potentially open societies that could developa rich spectrum of ideas.”1 De pildă, alegerile des-făşurate la 7 iulie în Libia au însemnat competiţiaîntre 131 partide şi grupări politice. Acestea auprezentat electoratului 2500 de candidaţi (întrecare mai mult de 600 de femei) care se înfruntaupentru ocuparea a 120 de locuri destinatecompetitorilor individuali, alte 80 fiind rezervatepartidelor politice. Un calcul al alegerilor desfă-şurate până acum arata o medie de 40 de partideparticipante la alegeri în statele arabe, din Tunisiaşi Egipt până în Libia.

În al doilea rând, chiar dacă musulmaniireprezintă de la 85 la 98 la sută din populaţiastatelor arabe, acest lucru nu înseamnă defel oorientare exclusivă către orientările politice denatura islamică, cu atât mai puţin de natură extre-mistă. Ceea ce este însă evident şi necesită oanaliză atentă privind evoluţiile posibile viitoare,este apariţia în avanscena politicii arabe a uneiorganizaţii întemeiate în 1928 în Egipt, dezvoltatăpe fundamente de solidaritate socială întemeiatăreligios - Frăţia Musulmană - la rându-i străbătutăde orientări diverse - de la islamismul moderat şidemocratic dezvoltat în Turcia de Partidul Justiţieişi Dezvoltării la radicalismul salafit - ieşit înevidenţă în Egipt şi nu numai. Partidele islamisteau candidat la legislative în Egipt fiind compo-nente ale unor coaliţii, iar în acest fel, deşi parla-mentul rezultat are o majoritate islamistă, ea estecel puţin nominal ascunsă. În campania prezi-denţială, cei doi candidaţi islamisti au fost sprijiniţide 30 la sută dintre participanţii la vot ( 42 la sută

prezenţa). În Libia, islamiştii au câştigat doar 11la sută din electorat (prezenţa la vot de 60 la sută)

Desigur, sunt şi orientări seculare în societă-ţile arabe, dar se pare ca ele sunt , în comparaţiecu cele islamiste, minoritare, iar adevăratul trendde viitor nu îl reprezintă înfruntarea secularism-islamism, cât lupta în interiorul acestuia din urmăîntre moderaţi şi exclusivişti religioşi . Dacă laacest cocteil mai adăugăm şi veleităţile militarilor(în Egipt cu deosebire), precum şi influenţeleexterne puternice, mai ales ale actorilor majoriai lumii islamice (Arabia Saudită , Qatar, Iran),dar şi ai sistemului internaţional în general ( SUA,întâi de toate, dar şi UE , Rusia şi China ), avemun tablou desigur incomplet al spaţiului politic arabîn era post ‘primavara arabă’. Pentru a fi complet,un asemenea tablou ar trebui să ia în considerare,între altele, ce înţeleg prin democraţie acestesocietăţi. Sondajele efectuate relevă că prioritarepentru unele dintre ele sunt performanţele eco-nomice, iar pentru altele desigur consolidareaatributelor democratice ale societăţii. Conformacestor sondaje, de pildă, cei mai mulţi tunisieniconsideră creşterea economică mai importantădecât consolidarea democratică, libanezii susţinmajoritar punctul de vedere contrar, iar egipteniise împart egal în privinţa susţinerii acestor douăpuncte de vedere.

Unele trenduri care se manifestă în cadrultranziţiei în societăţile arabe care au rezolvatproblema conducerilor autoritare se cuvin însăneapărat menţionate. Unul dintre ele este rolulproeminent al militarilor, evidenţiat cu deosebireîn Egipt, deşi existenţa miliţiilor rivale în Libiatrimite la aceeaşi problematică (încadrarea lorîn armata naţională este o soluţie pentru a domolitendinţele cezariste militare). În Egipt, armata s-apoziţionat în postura de garant al secularismuluistatal - opţiune pentru modelul turcesc, dinaintede era Erdogan? - şi a început să acţioneze înconsecinţă. Pe de o parte, a propulsat propriulcandidat la prezidenţiale şi a susţinut până înultima clipă instalarea acestuia ca preşedinte, iarpe de altă parte, utilizând Curtea Constituţională,considerată de către unii observatori ca fiind subinfluenţa lor, a dizolvat parlamentul ca semn alsupremaţiei în jocul politic intern. Pe de altă parte,noul preşedinte de orientare islamistă, Morsi, nua ezitat să-şi afirme independenţa în raport cu

Monitor Strategic

129PUNCTE DE VEDERE

militarii, la câteva zile după investirea sa simbolicăîn piaţa Tahrir - aşadar în faţa poporului, a revo-luţiei, unde “Frăţia Musulmană” a fost doar oparte, semnificativă este adevărat - convocândparlamentul într-o reuniune în mod clar ilegalădin punct de vedere juridic.

Întregul episod este o mărturie a unui tabloupolitic extrem de complex în Egipt şi deopotrivă aunui echilibru fragil între principalii competitotripentru putere în era post-Mubarak. Când la 8 iulie2012, noul preşedinte Mohammmed Morsi a emisun decret pentru reuniunea parlamentului demiscu trei săptămâni înainte prin decizia CurţiiConstituţionale, armata nu a reacţionat. Mai mult,ea a permis, ceea ce până atunci interzisese, pă-trunderea deputaţilor în clădirea parlamentuluiînconjurată de trupe. După 15 minute deputaţiiau făcut un apel atât la Curtea Constituţională,cât şi la alte două instanţe, între care Curtea deCasaţie pentru a ridica vechea interdicţie. Dupăore lungi de dezbateri, Curtea Constituţională amenţinut vechea interdicţie şi totodată a atenţio-nat preşedintele să se conformeze deciziilor sale.“If Morsi does not comply with today’s verdict,he will be liable” for defying a court order, saidJudge Maher Sami, the official spokesman of theSupreme Constitutional Court.”2 Celelalte foruriurmează să se pronunţe mai târziu, dacă se vormai pronunţa asupra apelului deputaţilor. Aşa cuma fost deja remarcat, întregul episod vorbeştedespre slăbiciunea instituţiilor statului de dreptîn Egipt, despre amestecul neobişnuit de instituţiivechi (Curtea Constituţională, moştenită din eraMubarak) şi noi sub aspectul formatării politice(Parlamentul şi Preşedinţia) ceea ce determi-nă atitudini contrastante spiritului vremii, darperfect posibile în ere de tranziţie (s-a întâmplatastfel şi în Europa de Est post-comunistă). Unobservator al evenimentelor a făcut remarcapoate adevărata că: “despite having the trappingsof a modern state, Egypt is actually a very frailinstitutional imitation of a modern state. It doesnot have rule of law in the Western sense. Itremains not a tribal but a strictly patrimonial,which is to say pre-modern, polity. Willful mendominate pliable and weak institutions. And thelegal morass we have seen in recent days standsas irrefutable evidence of the fact. When variousEgyptians claim that this or that act is illegal,

and others claim the reverse, there is no reliablerecourse to determine who is correct. Legal issuesthus collapse down to raw politics, and raw politicsin turn has a tendency to collapse down into mightmakes right.” 3

Se poate spune ca o asemenea concluzie estevalabilă nu doar pentru statul egiptean, ci şipentru celelalte ţări angajate într-o tranziţie alcărei obiectiv final nu este încă deplin lămuritelectoratului, cum sunt Tunisia, Libia sau altelecare ar urma (Siria, probabil curând ). Statelearabe din arealul Orientului Mijlociu sunt societăţiintrate recent în procesul modernizării înţeleasaca sincronizare cu organizarea socio-politică detip occidental. Aflate în cuprinsul ImperiuluiOtoman până la sfârşitul Primului Război Mondial,ele au fost obiectul politicii de mandat şi decolo-nizării declanşate ca proces istoric la sfârşitulsecundului război global. După câteva decenii demodernizare de tip occidental, aceste societăţinu puteau sa aibă, altfel decât este cazul acum, oaltă înfăţişare. Dacă mai adăugăm că eforturilede occidentalizare întreprinse întâmpinau orezistenţă masivă întemeiată pe un tradiţionalismaltoit pe orientări anti-colonialiste atunci vomînţelege de ce evoluţia acestor societăţi arabe afost atât de contradictorie după ultimul războimondial. Pentru a da un exemplu poate grăitordin aceasta perspectivă, să luăm cazul Algeriei.Dobândind independenţa abia în 1962 - pe fondulunei grave scindări politice a societăţii metropoleifranceze - Algeria a intrat pe făgaşul unei evoluţiipost-coloniale în care tranziţia către o societatedemocratică a trebuit să se cupleze cu eforturi dedezvoltare economică. La începutul anilor 90, peun fond de resurgenţă tradiţionalist religioasătranspusă în registrul politic, urmare a alegerilorcare au dat câştig de cauză islamistilor , armata aintervenit şi a urmat o perioada de cruntă repre-siune - un veritabil război civil - pentru conser-varea caracterului secular al statului. Ce ne spunecazul algerian? Anume că resurgenţa tradiţio-nalismului religios transpus politic pune în cum-pănă caracterul secular al societăţii post-colonialeşi armata este principalul obstacol în aceastăderivă. Rezultanta politică este indiscutabil întă-rirea autoritarismului politic şi închiderea/izolareasocietăţii cu repercusiuni masive în ce priveşteevoluţia economică şi modernizarea generală. Azi

Monitor Strate-gic

Nr. 3-4 / 2012130

Monitor Strategic

societatea algeriană – care a reuşit evitarea con-vulsiilor ‘primăverii arabe’ – prezintă simptomeleuneia închise, izolate şi opace la fluxurile moder-nităţii, ‘întoarsă’ asupra ei însăşi.

Din perspectiva evoluţiei istorice a spaţiuluipolitic arab în era post-colonială, o interesantăclasificare stadială a acesteia a produs-o recentCharles Krauthammer într-un scurt articol.4 Elarată că cel dintâi stadiu a fost cel numit “semico-lonial monarchic rule” al primei jumătăţi asecolului XX, dominat de Marea Britanie şi Franţa,care, utilizând sistemul mandatelor în regiune,au încercat construcţia şi consolidarea prin“decuparea” unor state arabe pe ruinele fostuluiImperiu Otoman prin instalarea unor monarhiilocale. Cel de al doilea stadiu este reprezentat deera naţionalistă arabă – “seculară, socialistă,anticolonială şi anticlericală“ - începută o datăcu revolta ofiţerilor conduşi de Gamal Nasser înEgipt în 1952. Acest din urmă stadiu a avut camotor dictaturile militare şi a ţintit o politică pan-arabă, inclusiv prin unificări statale, cum a fostRepublica Arabă Unită - Egipt şi Siria - pentrucâţiva ani. Acest stadiu a însemnat –până la de-clanşarea ‘primăverii arabe’ minimizarea influen-ţei islamiste în fabricul social al modernizăriilansate de sus în jos. Dar - arată Krauthammer-această a doua fază “produced dysfunctional,semi-socialist, bureaucratic, corrupt regimes thatleft the citizenry (except where papered over byoil bounties) mired in poverty, indignity andrepression”, cum au fost dictaturile din Irak, Siriaşi Egipt. Aceste conduceri autoritare au căzut sauurmează să dispară, fie în urma războaielor post-9/11 (Irak), fie consecinţă a ‘primăverii arabe’(Egipt, Yemen, Libia, curând Siria şi probabilaltele). Numai că, arată Krauthammer, acest valdeclanşat în Tunisia a avut ca “motor” mişcareaislamistă persecutată anterior, organizată şi gatasă iasă în avanscena politică sub diverse titulaturişi nuanţe, dar reprezentând practic un bloc politicantisecular: “This was not a Facebook revolutionbut the beginning of an Islamist one. Amid theruins of secular nationalist pan-Arabism, theMuslim Brotherhood rose to solve the conun-drum of Arab stagnation and marginality. ‘Islamis the answer,’ it preached and carried the day.”5

Desigur, întrebarea autorului – către ce fel deislamism se îndreaptă aceste societăţi arabe post-

dictatură? - are o mare importanţă, dată fiindexistenţa unei scale foarte ample de nuanţe însânul unei mişcări politice de tip religios. “Modelulturcesc” tip Erdogan, care pare să fie favoritulobservatorilor occidentali nu este desigur niciunicul şi nici cel mai influent în societăţile încare aceasta problemă deja este la ordinea zilei.

Dacă analistul mai sus citat arată că estedeocamdată imposibil de a pronostica orientareaislamistă din Egipt în viitor - într-un peisaj com-plicat de prezenţa armatei, beneficiară a spriji-nului extern chiar din aceasta pricină, pentru căpoate conferi oarecare predictibilitate procesuluipolitic al selecţionării între diversele nuanţeislamiste, cu condiţia să nu cadă pradă tentaţieidictatoriale - alţii se rezumă la a lista “ceea ceştim acum.” Ceea ce face Garfinkle, pentru cădespre el este vorba - este, din perspectivăoccidentală, destul de lipsit de speranţă:”Whatwe do know are three things. First, at its heartEgypt has become a deeply Islamist society. Tothe conservative side of the Muslim Brotherhoodare very healthy Salafi movements. There willbe competition amongst merely radical Islamistsand radically radical Islamists coursing throughEgypt’s future. This competition is likely to makemore difference in the long run than anythingEgypt‘s relatively small number of democrats andliberals do. The thinking displayed by theseIslamists does not bode well for the developmentof liberal institutions of any kind, at least as theterm liberal is understood in the West. Despiteefforts by some in the West—and amazingly evenby some in the American intelligence community—to characterize the Muslim Brotherhood as asecular democratic organization, President Morsiapparently believes that 9/11 was not the work ofArab terrorists, that neither a woman nor a non-Muslim should ever be President of Egypt, andthat the laws of men can never supersede thelaws of God. Some secular democrat.

Second, we know that as long as Egypt standsin political limbo its economy will suffer. Thelonger this limbo persists, the more desperatethe situation will get for many people, especiallythose living in urban areas. As Egypt’s populationcontinues to increase at a rapid clip, the countryfalls farther and farther behind. Should theIslamist and Salafi elements prevail, it is quite

Monitor Strategic

131PUNCTE DE VEDERE

likely that constraints on investment from abroadand modern banking will only make the situationworse.

Third, we know that as long as Egypt’s politicalconvulsions persist, Egypt will be inward looking.The traditional major role Egypt has played inthe region will be in eclipse, creating a vacuuminto which others will try to move. This will createfull employment for diplomats and strategists, butit will create headaches for everyone else.”6

Ceea ce distinge alegerile din Libia în con-textul celor precedente este faptul că au dat câştigde cauza unui bloc de partide centriste şi naţiona-liste şi nu celor de orientare islamistă. Acest lucrunu este însă o asigurare pentru viitor, ameninţărileprivind unitatea statului fiind pendinte de unacord între cele două centre ale ţării - Tripoli şiBenghazi - şi de capabilitatea noului guvern de acontrola miliţiile rivale. Unii analişti considerăcă între cauzele slabei performanţe electorale aislamiştilor în Libia - în contrast cu celelalte ţăriunde s-au desfăşurat alegeri legislative - constăîn faptul că au anunţat, încă înainte de promul-garea unei constituţii, că vor baza statul pe legeaislamică (sharia).

Aşadar, dacă în Tunisia şi Egipt, alegerilelegislative au dat câştig de cauză blocului islamist– cu diverse nuanţe, de la moderaţi la radicali - înLibia procesul a fost invers. Au alegerile din Libiasemnificaţia unei întoarceri de trend ?

În Egipt, dacă alegerile au produs un legislativislamist cu nenumărate nuanţe), opoziţia mili-tarilor a dus la suspendarea de către puterea jude-cătorească a parlamentului. Este clar că viitorulscurt şi mediu este cel al confruntării între pute-rea prezidenţială (islamistă) şi forţa militarilor.Cazul egiptean este ilustrativ pentru un trendmasiv înregistrat recent în societăţile post-primăvara arabă. Anume ceea ce CharlesKrauthammer numeşte într-un articol recent“Islamist ascendancy, likely to dominate Arabpolitics for a generation“. Faptul că în Egipt acesttrend întâlneşte rezistenţa militarilor - forţaincompatibilă în democraţie cu amestecul deschissau ascuns în jocul politic - este un alt indicatorcă spaţiul politic arab se îndreaptă către nesi-guranţă şi tulburări în viitor. Iar rezultatul ale-gerilor recente din Libia - un caz aparte în an-samblul societăţilor arabe, între specificităţile lui

fiind divizarea pronunţată Est-Vest - nu poate fisemnul unei reversibilităţi a acestui curent. ÎnSiria post-Assad este de aşteptat ca forţele politiceîntemeiate religios să devină dominante, cuinfluenţe puternice ce vor emana de aici în Libanşi Iordania. Ceea ce ar face ca regiunea OrientuluiMijlociu să dobândească indici înalţi de volatilitategeopolitică ştiindu-se orientările acestor forţereligioase pătrunse în arena politică faţă deconflictul israelo-palestinian şi, în general, faţăde problematica relaţiilor cu Occidentul şiorientările seculariste ale propriilor societăţi.

Să fie oare, în acest context, alegerile dinEgipt şi Libia semnul instalării unei alte naraţiuniîn spaţiul politic arab, un fel de “iarnă” a vrajbeisângeroase cu care ne vom confrunta mai de-vreme sau mai târziu ?

Bucureşti 31 iulie 2012

(articol publicat iniţial pe site-ul http://www.cseea.ro/publicatii/view/brief-analysis/un-mideast-islamist)

NoteNoteNoteNoteNotepo1 Amir Taheri, Reading the Arab spring elections,

in “The New York Post”, July, 13, 2012, http://www.nypost.com/p/news/opinion/opedcolumnists/reading_the_arab_spring_elections_OwkO1jACc7CPwbQ5HIfAgL

2 David Kirkpatrick, “Egyptian Leaders Meet indefiance of Court and Military”, in New York Times, July10, 2012, http://www.nytimes.com/2012/07/11/world/middleeast/egyptian-parliamentary-deputies-defy-court-and-military.html?_r=2.

3 Adam Garfinkle’s blog , “After Notes” on the MiddleEast”, The American Interest, July 12, 2012, http://blogs.the-american-interest.com/garfinkle/).

4 C. Krauthammer, „Arab Spring Brings IslamistAscendancy”, 12 July 2012, The Washington Post, http://www.washingtonpost.com.

5 Idem.6 Ibidem.

Monitor Strate-gic

Nr. 3-4 / 2012132

Monitor Strategic

Dr. Mihail E. Ionescu este directorul Institutului pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară şiprofesor universitar la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative.


What are the discernible trends in the affermath of the Arab Spring? what could we expect from the GreaterMiddle East now in deep translation? This article offers a fresh perspective on the developments in the GreaterMiddle East with an eye on identifying the weim trends. In this respect, the author angnes the closh betweenmilitary civilian political forces sums to be the dominant trend, unlike western analyses focusing on the religionsfactor.

Keywords: Greater Middle East, Arab Spring, elections, democraticy, transition

Monitor Strategic

133PUNCTE DE VEDERE

Ne place aura de complexitate! Dă un aer degravitate şi anvergură, sugerează profunzimeinsondabilă şi tatonare a necunoscutului. Curajoscel care abordează astfel subiecte sau situaţiicomplexe, mai ales dacă are grijă, în prealabil, săle catalogheze el însuşi ca atare.

Dar ce ne facem atunci când nimic nu estemai „complex” decât propriile fixaţii? Ce să înţe-legem dacă – într-un mediu de securitate justetichetat drept imprevizibil, incert, dinamic şicomplex – cei mai mulţi experţi preferă să gân-dească plat, la indigo, în clişee sau, în cel mai buncaz, recurg la adevărate matrici ale inerţiei camu-flate în apologii ale adaptării la evoluţiile mediului?

Platitudini

Puţine sunt studiile autohtone de securitate careabandonează acel tipar lemnos al limbii române şireuşesc să se desprindă de platitudini şi banalităţi,de frazeologii fosilizate. Să încercăm un scurt tur deorizont al acestui etern şi fascinant newspeak: <<într-o „epocă a globalizării”, „noile tipuri de riscuri şiameninţări” conturează – ce altceva?! – „un noumediu de securitate” (sintagmă ce îi ofensează pemulţi istorici) caracterizat printr-o „dinamicăaccelerată”, ceea ce reclamă – evident – „extindereasferei securităţii naţionale”, instituţii „moderne şiflexibile”, capabile de „conformare rapidă” la „noilerealităţi”, la „mutaţiile survenite” sau la „cerinţeleNATO/UE”, apte să acţioneze în condiţii de„eficienţă şi eficacitate”, sub conducerea unui„management performant” şi pe baza unor „de-mersuri convergente”, legitimate prin „regândirea

practicilor” şi „realinierea structurilor”, oferinddecidenţilor analize „multidisciplinare”, „strategice”,„de impact”, „relevante şi utile”, contribuind la„afirmarea vocaţiei” de „furnizor activ” cu „profilstrategic distinct”, la combaterea „terorismuluistructurat” şi a ameninţărilor de diferite „sorginţi”,precum şi la „edificarea culturii de securitate” amaselor şi la „protejarea democraţiei”, dar nuoricum, ci într-o „concepţie realistă” şi numai potrivitunui „cadru reglementat” >>.

Inconsistenţe

Pentru cei rămaşi fără suflu ori sătui derumeguşul noii „limbi de lemn”, prima constatareţine de lipsa de consistenţă a acestui tip de„studiere” a problemelor de securitate: cel maiadesea echivalează cu a spune sau a scrie cevafără a transmite, însă, nimic. Şi mă grăbesc săadaug: din fericire! Pentru că altminteri, chiar şio scurtă parcurgere a literaturii „de specialitate”şi a comunicărilor „ştiinţifice” de profil, ne-arcreşte nivelul de adrenalină în regim de urgenţă.Am afla că riscurile şi ameninţările clasice suntcompletate de altele noi, asimetrice şi necon-venţionale, aleatorii şi neliniare. Că actorii non-statali devin surse suplimentare de probleme.Că năluca hâdă a terorismului se poate iţi lacolţ de stradă sau pe lângă infrastructurilecritice. Că instabilităţile altora ne clatină stabi-litatea noastră internă. Că ne aflăm pe o placăturnantă care ne expune influenţelor strategi-ce, migraţiei şi diverselor operaţiuni clandes-tine sau criminale. Că buna guvernare nu îşi

Studii şi strategii de securitate:o perspectivă critică

Iuliu DICULESCU

Monitor Strate-gic

Nr. 3-4 / 2012134

Monitor Strategic

merită întotdeauna numele, factorii socio-eco-nomici nu corespund, iar diversele vulnerabi-lităţi, carenţe şi deficienţe ne şubrezesc, încăşi mai mult, poziţia. Că nu avem o cultură desecuritate adecvată şi că acest handicap vulne-rabilizează întreaga naţiune. Şi că „Binele” îngeneral (NATO, UE, globalizarea şi dezvoltareaîn special) ne vine la pachet cu o serie de „as-pecte negative”.

Dramatizări

Practic, din comoditate sau pentru drama-tismul abordării, ameninţarea de manual (prefe-rabil, cât mai „nouă” şi mai „complexă”) ia preades locul formelor reale de manifestare a provo-cărilor de securitate, a căror studiere presupuneasiduitate şi intuiţie clădită pe experienţă, nu doartalent sau interes pasager.

Admitem că recursul la conformism oferărapid iluzia apartenenţei de breaslă, chiar dacă –în mod normal – va împiedica accesul în elitaautentică a acesteia. Însă este evident că studiilede securitate clişeizate produc, mai devreme saumai târziu, o cultură de securitate de aceeaşifactură.

Dezangajări

Ceea ce interpelează pe cel aflat în căutareareperelor academice ale culturii autohtone desecuritate este tocmai raritatea acestora, ca şiabsenţa acută a intelectualilor români din dezba-terile şi studiile dedicate problematicii. Şi aceastachiar dacă niciodată până în prezent nu s-a maiînregistrat o atât de mare efervescenţă a publi-cării de cărţi, de articole sau a „tribunelor” media-tice. Niciodată studiile şi conferinţele intelectua-lilor nu au cunoscut o difuzare mai amplă şi mairapidă, graţie internetului. Tabu ieri, ignorată azi,securitatea încă se constituie pentru aceştia într-o zonă marginală a cunoaşterii. Senzaţia de„criză” provine probabil din faptul că proliferareasubiectului securităţii pe agenda publică a fostînsoţită de o anumită tensiune perceptivă în ceeace priveşte rolul intelectualului, ca urmare afavorizării celor care se adaptează formatelor şi

cerinţelor unor produse media de masă. Dintreaceştia, puţini sunt cei dispuşi să construiascămeticulos un real subiect de cercetare referitorla securitate şi să-şi angajeze experienţa practicăşi cunoaşterea teoretică în dezbaterile desocietate. Această situaţie dă naştere chiar unuiantiintelectualism de bon ton, de care experţiizilei fac deseori uz, alimentând un cerc vicios aldistanţării intelectualilor de domeniul securităţii.

Cu atât mai mult sunt de apreciat puţinii autorişi rarele studii care rezistă valului de compilaţii şibanalităţi somnolent-sforăitoare, reuşind să ofereautenticitate şi savoare gândirii strategice desecuritate chiar şi în condiţii de incertitudine.

Şablonări

Situaţia se reflectă, într-o anumită măsură, şila nivelul strategiilor de securitate. Indiferent denivelul acestora – naţional, sectorial, departamen-tal etc. – găsim etalată o sumă de şabloane,convenţii şi ticuri conceptuale.

Şi nu este vorba doar de acea minimă standar-dizare implicit necesară oricărei activităţi. Nu,pentru că aceasta ar exclude derapajele narcisistede tipul „strategia asigură evaluarea realistă...,identificarea corectă..., stabilirea judicioasă...,modalităţi adecvate...”, „strategia reflectă oconcepţie dinamică şi pragmatică...”. Sau pe celede ifos sapienţial: „în această lume complexă...”,„în lumea modernă...”, „la început de mileniu,lumea...”, „la nivel global, lumea...”. Totodată, arexclude şi propensiunea pentru referinţe de unneaoşism inadecvat demersului strategic: „înfăp-tuirea dezideratelor”, „România să formuleze unpunct de vedere românesc” etc.

Excesul de şablonare transformă orice strategieîntr-un ritual gol al acţiunii lipsite de perspectivă.Din faşă aceasta devine un interesant exerciţiu deetichetare şi păcălire reciprocă: unii mimeazăorientarea strategică, alţii mimează implementarea.Fiecare parte o interpretează pe cealaltă într-opartitură a ostilităţii şi crede despre ea că încurajeazăun fals. Şi unii şi alţii cedează comodităţii pentru apăstra intacte raporturile de legitimare şi defuncţionare, undeva la linia minimei rezistenţe: unii(strategi de la orice nivel) se fac a dicta orientările,alţii (executanţi din întreaga ierarhie) se fac a le

Monitor Strategic

135PUNCTE DE VEDERE

urma. Automatismul simulării devine pilot automat,iar acesta este învestit cu funcţie... strategică.

Soluţii

Concluzia este frustrant de caricaturală şi depresantă în acelaşi timp, mai ales în condiţiile încare apartenenţa României la UE – spre exemplu– face necesară o dezvoltare rapidă a capacităţilorinstituţionale de planificare strategică, de mana-gement al proiectelor, de programare şi bugetarea acestora. Numeroase corelări şi sincronizărisunt indispensabile, iar o bună parte a ceea cepână de curând erau „afacerile externe” ale sta-tului clasic sunt pe cale de a fi internalizate destatul membru al Uniunii Europene.

Constatarea este valabilă şi în cazul amenin-ţărilor şi provocărilor comune de securitate şi,implicit, pentru strategiile ce vizează diferiteaspecte ale acestui domeniu. Practic, pentrudocumente şi proiecte care să conteze, care să

nu fie destinate obscurităţii sertarului estebinevenită şi o minimă „ortopraxie” strategică.Pe fond şi rapid spus, aceasta presupune existenţaa două şantiere.

Primul vizează perspectiva strategică şi im-plică depăşirea reflexelor condiţionate şi a auto-matismelor, precum şi facilitarea unui minimconsens şi a unei percepţii transpartizane asupraobiectivelor comune şi a principalelor priorităţide acţiune, a resurselor de angajat, precum şi cuprivire la echilibrele şi responsabilităţile majore,pe domenii de realizare a securităţii naţionale.

Cel de-al doilea priveşte modalităţile deabordare şi reclamă pragmatism şi fundamentareanalitică, curajul de a nu ceda facilităţii clişeelorsau fascinaţiei pentru „noutăţi” conceptuale ina-decvate situaţiei ori insuficient înţelese, precumşi evitarea extremelor optimismului festivist sauscenaritei catastrofice.

Iar acum, este cazul să închei evidenţiind, larândul meu, „complexitatea” sarcinii şi „profun-zimea” implicaţiilor...


The language used by some analysis of security studies in Romania seems to suffer from anexcess of repetitions and too frequently used phraseology, thus losing a part of the meaning and theexplanatory capacity.

Keywords: security, discourse, consistency, critical, common place

Iuliu Diculescu a absolvit Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii Bucureşti şi este expertîn comunicare şi mass media.

Monitor Strate-gic

Nr. 3-4 / 2012136

Monitor Strategic

Anul 2011 va rămâne probabil în scrierile deistorie universală ca fiind momentul în careOrientul Mijlociu şi Africa de Nord au fost puterniczguduite de mişcări de contestare socio-eco-nomice şi politice, aşa-numita “primăvară arabă.”Pornit de la uciderea accidentală a unui vânzătorde legume tunisian la finele anului 2010, valul derevolte s-a extins şi la state precum Egipt, Yemen,Bahrain, Siria. Însă cazul Libiei prezintă uninteres deosebit deoarece aici avem de-a face cuo suprapunere de fenomene şi evenimente ce ausurprins lumea occidentală şi în cele din urmă audus la o intervenţie militară a NATO, destul deasemănătoare celei din Iugoslavia anului 1999.Însă de data aceasta a fost o intervenţie de tipout of area (non-article V) pe alt continent. Bazalegală a fost consolidată graţie articolului 20 dincadrul Conceptului Strategic (2010) care afirma:“crizele şi conflictele dincolo de graniţele NATOpot crea o ameninţare directă la adresa securităţiiteritoriului şi populaţiilor Alianţei. De aceeaNATO se va angaja atunci când este posibil şinecesar spre a preveni crizele, a gestiona crizele,a stabiliza situaţiile post-conflict şi a sprijin recons-trucţia.” Capitolul 23 stipulează că şi în crizele dejaescaladate la nivel de ostilităţi armate NATO va fipregătit să intervină. Pe 19 martie 2011, avioanelealiate au atacat primele ţinte pe sol african.

Dar de ce în Libia? Libia este un stat nord-african, de religie islamică sunnită, populat de omultitudine de triburi arabe, berbere dar şi depopulaţii nomadice tuarege şi cu un influx masivde africani negri veniţi din vecinătatea sudică.Trecutul colonial italian şi-a lăsat amprenta asupracoeziunii identitare a poporului libian, existând o

fractură între Cirenaica şi Tripolitania, pe axaEst-Vest. Liderul-dictator Muammar El Ghadaffia domnit mai bine de patruzeci de ani, folosindcoerciţia (uneori în forme extreme), dar şi o ideo-logie de tip socialist şi numeroase stimulente datecomunităţilor locale fidele, provenite din resurselefoarte bogate în petrol ale acestui stat. Printehnica divide et impera a împiedicat cu succescoalizarea triburilor contra puterii sale discreţio-nare. Astfel încît Jamahiria Arabă Libiană aveatoate şansele să se perpetueze fără problemegrave, condusă în viitor de unul dintre numeroşiifii şi nepoţi ai dictatorului. Aceştia controlauserviciile secrete şi corpurile de elită ale armatei,iar scleroza de care erau cuprinse toate instituţiilestatului şi societatea civilă părea că poate fidepăşită prin forţă, mită, frică şi relaţii personale.

Cu toate acestea izbucnirea revoltei a dus laînlăturarea liderului tiranic, a familiei sale şi aJamahiriei ca regim politic. În mod simbolic,steagul verde al regimului a fost dat jos şi înlocuitcu cel regal, chiar de când a început rebeliunea.În februarie 2011, mulţimi de oameni au protestatîn Benghazi contra arestării avocatului pentrudrepturile omului Fathi Terbil. Urmarea estecunoscută: s-au creat grupuri de insurgenţi, dotaţila început doar cu armament uşor preluat dindotarea militarilor capturaţi sau dezertori, aceştirebeli atacând unităţile militare şi clădirileoficiale. În lunile de război civil din anul 2011 Libiadevenise rapid un stat “eşuat”, foarte asemănătorSomaliei prin existenţa unei multitudini de miliţiilocale rebele. Tinerii rebeli nu cunoşteau altmodel politic la care să se raporteze în afara

Dr. Şerban F. CIOCULESCU

Campania NATO din Libia:cauze şi consecinţe ale

“bombardamentului umanitar”

Monitor Strategic

137PUNCTE DE VEDERE

regatului şi astfel au revalorizat însemnele oficialeale vechiului regat al lui Idriss.

În mod ironic, masele au răsturnat “statul ma-selor” (sensul etimologic al Jamahyriei) iar liderulsuprem a sfîrşit prin a fi torturat, umilit şi împuş-cat de rebeli, amintind involuntar de soartatragică a altor dictatori pecum Benito Mussolini.În acest fel, Consiliul Naţional de Tranziţie a pre-luat treptat puterea şi a organizat guvernul, pregă-tind alegeri libere. Nu putem şti cum va evoluaLibia în viitor, dacă va fi o democraţie şi un statputernic sau dacă miliţiile vor împărţi putereapaşnic ori prin luptă. Însă această evoluţie cătredemocraţie, aşadar pozitivă în general, nu ar fifost posibilă fără intervenţia armată a NATO,scenariul cel mai probabil fiind continuarea sînge-rosului război civil şi eventual împărţirea ţării îndouă sau mai multe părţi. Poate că numirea unuimonarh cu putere simbolică unificatoare ar puteaeventual să reducă aceste tensiuni centrifuge.

În 2011, înainte să înceapă protestele dinBeghazi, în luna februarie, Gaddafi era un lidercare “făcuse pace” cu Occidentul. Renunţase laprogramul WMD, predase teroriştii libieni ce aucomis atentatul de la Lockerbie, oferise contractepetroliere generoase Italiei, Franţei, Turciei,aşadar nu mai era un “nefrecventabil” precumSaddam Hussein în 2003. Chiar şi SUA renun-ţaseră să mai includă Libia pe lista statelor sponoriai terorismului mondial.

Însă odată izbucnite violenţele, tiranul a ordo-nat armatei (de fapt acelei părţi care îi rămăseseloială) să reprime prin orice mijloace revolta, aşacum de altfel mai procedase şi în trecut. Folosireaarmamentelor grele pe străzile libiene, contracivililor, a determinat ONU să voteze două rezoluţiiprin care autoriza instituirea unei zobe de inter-dicţie aeriană (no fly zone), a unui embargo navalşi aerian pe armamente şi să proclame necesi-tatea protejării civililor. Prin Rezoluţia 1973 dinmartie 2011, CS al ONU practic se poate spunecă autoriza recursul la forţă contra regimuluiGaddafi, spre a apăra populaţia civilă de abuzurilegrave comise de guvern.

NATO a intervenit militar în Libia la fel cumo făcuse pentru Kosovo în 1999, dar de dataaceasta cu acordul CS al ONU. Rezoluţia 1973 afost interpretată de liderii aliaţi ca fiind permisiu-nea de a recurge la forţă contra autorităţilor gu-

vernamentale libiene, acuzate că recurg la prac-tici genocidare contra propriilor civili. Desigur,China şi Rusia se abţinuseră la votarea rezoluţiei,ceea ce semnifica acordul tacit, dar ulterior s-audeclarat iritate de faptul că NATO a procedat laschimbarea de regim prin forţă, considerândacest lucru o interpretare abuzivă a rezoluţiei.Însă zarurile erau aruncate, campania NATO nuse putea solda cu jumătăţi de măsură, mai ales căMuammar Qaddafi ameninţase Occidentul cugroaznice represalii pentru susţinerea rebelilor.Se bănuia că va urma o campanie de atacuri tero-riste, deoarece liderul oibian cu siguranţă controlaelemente teroriste “în adormire” (conserve, înlimbajul serviciilor de informaţii) pe teritoriuleuropean.

Bombardamentele au fost de tip open-endedşi la fel ca şi în Kosovo s-a pornit de la ideea căastfel dictatorul va fi constrâns să oprească masa-crele, să negocieze cu opoziţia tranziţia la demo-craţie a ţării. Cunoscătorii regiunii şi-au dat seamarapid că odiosul colonel nu dorea să transfereopoziţiei nici un fel de putere iar aceasta, odatăajutată militar din afară, nu mai avea motive sădorească un compromis cu regimul.

Foarte repede, state precum Franţa (prima)şi Marea Britanie aveau să recunoscă CNT cafiind guvernul legitim al Libiei, fapt ce a acceleratdezertarea multor militari, trecerea de partearebelilor a numeroşi oficiali de rang mic şi mediuşi recucerea drastică a sprijinului populaţieipentru Gaddafi. Desigur, dictatorul îşi baza putereape triburile loiale, începînd cu propriul său trib, AlGaddafa, aliat cu triburile al-Magariha şi al-Warfalla. Rebelii făceau parte din triburile din zonaestică (Cirenaica), prin tradiţie filo-monarhisteşi în orice caz ostile regimului Gaddafi. De altfelnu întîmplător dictatorul mutase capitala la Tripoli,în dauna mai celebrului oraş portuar Ben Ghazi,socotit nesigur.

Ce se poate remarca privind retrospectiv?În primul rând, NATO a recurs la filosofia

umanitară a responsabilităţii de a proteja (R2P)şi a desfăşurat o misiune out of area pentru prote-jatea civililor. Libia nu a atacat vreun stat NATO,aşadar se excludea invocarea articolului V dinTratatul de la Washington. NATO a intervenit îndauna Uniunii Africane sau a Ligii Arabe, care arfi fost poate mai îndrituite din punct de vedere

Monitor Strate-gic

Nr. 3-4 / 2012138

Monitor Strategic

geografic să o facă, deoarece acestea au datdovadă de paralizie decizională, de lentoare şiineficienţă. În plus Liga Arabă nici nu are forţemilitare iar U.A. dispune de aşa-numita AfricanStandby Force destinată unor intervenţii în situa-ţii de criză şi conflict pe continentul negru.1 Însăunele state membre ale U.A. susţineau regimullibian al lui Gaddafi, aşa încât nu ar fi existatcoeziune şi front comun, chiar dacă unele stateafricane ar fi dorit să se prevaleze de rezoluţiileCS al ONU spre a interveni în scop umanitar.

Însă implicarea NATO a polarizat naţiuniledin Africa şi Orientul Mijlociu, unele văzând înea un act imperialist, neocolonial în natură. DacăLiga Arabă a condamnat Libia pentru violareadrepturilor omului şi a suspendat-o de la lucrări,în schimb Uniunea Africană nu a fost sub nici unfel de acord cu Rezoluţia 1973 şi cu intervenţiaNATO, denunţând-o în mod repetat.

Desigur, revoluţionarii arabi dar şi stateprecum Qatar, au avut o imagine pozitivă, ultimulcooperând la efortul militar occidental. De altfel,majoritatea statelor NATO s-au alăturat şiGrupului de Contact pentru Libia (LCG) formatdin peste 40 de state şi câteva organizaţii interna-ţionale.

NATO a reuşit în câteva luni, prin lovituriaeriene şi instructori trimişi în teren să îi ajute perebeli să facă faţă asaltului forţelor armate regu-late, să nimicească la sol mijloacele militare fixedar şi mobile ale armatei libiene şi ale forţelor desecuritate. În acest fel rebelii, care în martie 2011se aflau în retragere precipitată, alungaţi de for-ţele loialiste, au revenit şi au reuşit în august săcucerească capitala iar în octombrie să îl ucidăpe dictator. Rebelii aflaţi la sol au oferit informaţiivaloroase comandanţilor aliaţi privind poziţiilemilitare ale armatei libiene şi infrastructurilecritice, de asemenea spre a evita bombardareaaccidentală de către avioanele NATO a unorconcentrări rebele. HUMINT-ul a funcţionat înmod satisfăcător iar relaţiile personale dintremilitarii occidentali şi liderii rebeli libieni s-auconsolidat.

Aşadar NATO a nimicit forţele convenţio-nale, de tip sovietic, ale unui stat de putere micăspre mijlocie, prin comparaţie mult mai slab decâtIrakul în 1991. La fel ca şi în Afganistan în 2001-

2002, forţele occidentale au fost ajutate la sol derebeli organizaţi paramilitar care au combătut cainfanterişti trupele regimului. Astfel, forţele CNTseamănă cu cele ale Alianţei Nordului dinAfganistan, păstrând proporţiile. Chiar şi rănireaşi capturarea lui Gaddafi e atribuită unui raid alNATO care ar fi spulberat coloana de vehiculemilitare cu care acesta dorea să fugă spre sud.

De remarcat unele disensiuni existente încadrul NATO referitoare la Operation UnifiedProtector şi pe care mass-media le-a reflectatadesea. Astfel, Germania s-a abţinut de la vot încadrul ONU pentru rezoluţia 1973 şi nu a trimisforţe spre a aplica embargoul şi no fly zone. Ger-manii nu au acceptat nici măcar să îndeplineas-că atribuţii militare nelegate direct de atacareaţintelor, precum operarea unor avione AWACS şiîn plus, spre uimirea tuturor, au retras cei peste600 de militari ce participau la alte misiuni înMediterana sub steagul NATO, de pildă la ActiveEndeavor! Turcia, care se opusese vehementcampaniei americane din Irak în 2003 şi nu per-misese utilizarea spaţiului său aerian pentru ata-carea vecinului arab, a fost reticentă şi de dataaceasta, refuzînd iniţial să îşi dea girul pentruacţiunea NATO. Ulterior s-a lăsat convinsă, nego-ciind relaţiile cu forţele de opoziţie şi participândla campania NATO. Un stat non-membru, Suedia,a trimis opt avioane Grippen contribuind la misiu-nea de apărare a zonei de interdicţie aeriană, întimp ce Germania, vechi aliat, se abţinea complet,cu toate că în sondaje peste 60% din germaniconsiderasu oportună eliminarea regimului dicta-torial din Tripoli. De altfel sloganul „never againgenocide” a nuanţat clasicul „never again war”în conştiinţa colectivă germană, mai ales dupăepisodul Kosovo din 1999.

Nu toate statele membre au dorit „debar-carea” lui Gaddafi şi a regimului său, de pildă Italiaşi Turcia dorind la început un acord între dictatorşi opoziţie spre a democratiza parţial regimulpolitic libian. Chiar şi SUA au ezitat între februarieşi martie 2011 în privinţa unei soluţii militare, dars-au decis după ce dictatorul libian a ameninţatcu moartea populaţia civilă din oraşul Benghazi.

Deoarece după primele bombardamente,americanii s-au retras discret lăsînd iniţiativaeuropenilor, Franţa şi Marea Britanie au dus greulostilităţilor. Franţa a apărut ca statul cel mai

Monitor Strategic

139PUNCTE DE VEDERE

determinat să elimine regimul Gaddafi, recunos-cînd prima rebelii ca nou guvern. De altfel Franţasub conducerea preşedintelui Nicolas Sarkozy adovedit mai multă determinare în a sprijini efor-turile euroatlantice de securitate, mai ales că în2009 Parisul a luat decizia istorică de a se reîn-toarce în cadrul structurilor militare de comandăale Alianţei. Structuri din care se retrăsese înanii 60, din voinţa fostului lider De Gaulle, suspi-cios faţă de hegemonia americană.

În acelaşi timp, guvernul american deşi a oferitun mic sprijin militar şi logistic pentru operaţiaaliată, i-a îndemnat pe aliaţii europeni să gestio-neze cât mai bine situaţia. Forţele americane auparticipat la loviturile aeriene doar la începutulcampaniei NATO. Secretarul de stat HillaryClinton a afirmat că Rezoluţia 1973 a C.S. al ONUpermite înarmarea rebelilor libieni în mod legal,fără a încălca embargoul impus anterior Libiei.Dar nu toţi liderii statelor aliate au fost mulţumiţide acest plan, unii temându-se că armele ar puteaajunge pe mâna unor reţele teroriste sau crimi-nale, alimentând jihadismul în nordul Africii.

De asemenea, efortul financiar şi logistic soli-citat de campania militară nu a fost împărţit echi-tabil între naţiunile membre ale Alianţei Nord-Atlan-tice. Franţa şi Marea Britanie au plătit mai multdecât să zicem România şi Bulgaria, şi riscurile lacare şi-au suspus personalul militar a fost mai mare.Au existat şi state NATO care au ales pasivitatea,necontribuind cu nimic la efortul de luptă.

Desigur, dorinţa de a interveni a NATO ar fifost mult mai mică în lipsa asumării leadership-ului operativ de către Paris şi Londra. De aseme-nea, proximitatea geografică a Libiei a sporit risculunor valuri masive de imigranţi către SudulEuropei generate de războiul civil.

La fel ca şi în Kosovo, NATO a ales loviturileaeriene, nedorind angajarea la sol a unor trupealiate, ceea ce ar fi sporit riscurile de decese dinrândul trupelor aliate ori ar fi putu conduce laexistenţa unor prizonieri occidentali deţinuţi deregimul lui Gaddafi.

Criza economică globală a afectat serios bu-getele dedicate apărării în statele membre NATO,doar cinci aliaţi având alocate peste 5% din PIB.Bugetele militare ale aliaţilor europeni mai repre-zintă în 2012 doar 34% din bugetul militar al SUA,după cum ne spune Francois Heisbourg.

Faptul că SUA şi-a retras avioanele din caduloperaţiei Unified Protector după doar câteva zilede la începerea acesteia a pus din nou în evidenţpvulnerabilitatea europenilor. Americanii sunt ceicare în operaţii NATO oferă practic armele caredistrug apărarea inamică (rachete care lovescsistemele de apărare antiaeriană etc.), de ase-menea au un cvasi-monopol privind dronele, siste-mel de comunicaţie şi intelligence.2 Decizia SUAde a îşi reorienta strategic forţele spre Asia-Pacificeste cât se poate de clar. Pentru prima oară în isto-rie, SUA a refuzat să îşi asume conducerea uneioperaţii de crisis management. În ianuarie 2012,secretarul Apărării, leon Panetta, anunşa că va firedus bugetul apărării cu peste 400 miliarde USDîn zece ani şi vor fi retraşi încă 7000 de militariamericani din Europa. Strategia lui Obama înLibia a fost denumită lead from behind.

Operaţiunea din NATO a fost desigur unsuccess politico-militar, dar a pus în evidenţăpolarizarea comunităţii internaţionale şi lipsa unuipunct de vedere unitar privind doctrina R2P. Deasemenea la nivelul NATO există mai multeculturi strategice şi viziuni naţionale diferite.Dacă în Franţa, N. Sarkozy s-a bazat pe un electo-rat mai asertiv în politica externă, preocupat derecâştigarea măreţiei de altă dată, de prestigiulnaţional, în Germania Angela Merkel şi GuidoWesterwelle, aliatul său principal, au trebuit sămulţumească un electorat mai degrabă pacifist,temător de intervenţii directe în alte zone geogra-fice şi obsedat de măsurile de austeritate finan-ciară.

În plus, Uniunea Europeană nu a acţionat,lăsând NATO să se desfăşoare dar pierzând oparte din relevanţa Politicii de Securitate şiApărare Comună, redefinită prin Tratatul de laLisabona din 2007.

În timp ce în Afganistan NATO a dus o cam-panie lungă şi cu multe victime militare, pregă-tindu-se să lase ţara din 2014 pe mâna unui guverncorupt şi slab, în Libia succesul pare să fi fost maitangibil, prin victoria miliţiilor anti-Gaddafi caremomentan afişează o poziţie pro-occidentală. De-sigur, viitorul Libiei este incert, ţara putând devenio a doua Somalie mai degrabă decât un al doileaAfganistan dacă guvernul de tranziţie nu îşi înde-plineşte obiectivele, începând cu cel de dezarmarea miliţiilor şi convertire a lor în partide politice

Monitor Strate-gic

Nr. 3-4 / 2012140

Monitor Strategic

legale şi de stopare a proliferării traficului cu armemici.3 Dar NATO, şi probabil şi UE, vor susţineprocesul de reconstrucţie post-conflict din Libia,democratizarea şi formarea statului de drept.Desigur, în măsura consensului inter-aliat şi abugetelor de austeritate existente.

La Summitul NATO de la Chicago din mai2012, şefii de stat şi de govern au declarat despreLibia:

”Last year, through the UN-mandated Opera-tion Unified Protector (OUP), and with thesupport of the League of Arab States, our Allianceplayed a crucial role in protecting the civilianpopulation in Libya and in helping save thousandsof lives. We commend the Libyan people for theprogress achieved to date on their path towardsbuilding a new, free, democratic Libya that fullyrespects human rights and fundamental fre-edoms, and encourage them to build on thatprogress.

Our successful operation in Libya showedonce more that the Alliance can quickly andeffectively conduct complex operations in supportof the broader international community. We havealso learned a number of important lessons whichwe are incorporating into our plans and policies. With OUP, NATO set new standards of consul-tation and practical cooperation with partnercountries who contributed to our operation, aswell as with other international and regionalorganisations. In this context, we recognise thevalue of the Libya Contact Group.”4

Mesajul este clar şi precis: NATO şi-a făcutdatoria faţă de civilii din Libia, doctrina R2P facedeja parte din doctrina aliaţlor şi mulţi strategi seîntreabă dacă în Siria nu va urma tot o intervenţieinternaţională, mai ales dacă Rusia şi China şi-arda acceptul în Consiliul de Securitate al ONU.Desigur, intervenţia ar fi mult mai dificilă în planpolitic deoarece Siria e susţinută nu doar deMoscova şi Beijing, ci şi de Teheran şi de grupurileşiite din statele arabe, fapt ce ar duce la destabili-zarea întregii regiuni a Golfului.

În vara anului 2012, alegerile din Libia au fostcâştigate nu de islamişti, ci de formaţiunea pre-mierului Jibril, aşadar se cunoaşte o tendinţă de anco-

rare a Libiei într-un model mai apropiat de demo-craţiile europen decât de Iran sau Egipt. ConsiliulNaţional de Tranziţie a cedat puterea în augustnoului parlament rezultat din alegeri libere şi îngeneral corecte.

Din păcate, mediul politic a rămas unul ex-trem de instabil iar extremiştii islamici dominăsectoate masive ale străzii în oraşele libiene.Astfel, înfuriaţi de un filmuleţ postat pe internetşi care lua în derâdere figura profetului Mahomed,pe 11 septembrie 2012, sute de libieni au atacatConsulatul american din Benghazi, iar fumul re-zultat din incendierea clădirii l-a ucis pe ambasa-dorul Chris Stevens. De asemenea, au decedat şialţi trei membri americani ai misiunii, loviţi deschije de mortieră. Stevens era un veteran aldiplomaţiei, servind mai multă vreme ca trimisîn Libia şi fiind respectat de rebelii anti-Gaddafipentru sprijinul dat luptei lor de eliberare.5 Ceilalţierau veterani ai Navy SEALs şi serveau ca gărzide corp ale diplomaţilor. Se pare că o miliţie isla-mistă libiană a pregătiti din timp atacul, ascun-zând în apropiere arme de asalt şi punând la punctplanul agresiunii. Ultima dată când un ambasadoramerican a fost ucis în misiune a fost în anul 1979.Grupul radical Ansar al Sharia se opune prezenţeielementelor occidentale în Libia şi formei de regimpolitic de tip democratic. Ca reacţie, zeci de mii delibieni au defilat pe 21-22 septembrie prin oraşulBen Ghazi cerând demantelarea miliţiilor, ceeace a determinat guvernul ales democratic săsolicite miliţiilor să se auto-desfiinţeze.

Autorităţile americane au considerat inciden-tul nefericit din Benghazi ca fiind atac terorist,existând dovezi privind planificarea acestuia, înplus fiind vorba şi de o dată simbolică: 11 septem-brie, aşadar unsprezece ani după celebrele aten-tate comise pe teritoriul american.6 Aşadar filmul“Inocenţa musulmanilor, care a produs furie înrândul a mii de musulmani din lume, e posibil să fifost doar un pretext pentru un atac pregătit minu-ţios din timp. Grupări salafiste din Libia şi Egiptau manipulat o parte a populaţiei, determinând-osă acţioneze agresiv. Totuşi, o mare parte a popula-ţiilor arabe pare opusă extremismului religios şifavorabilă continuării democratizării. Un efectcolateral negativ este acela că după atacul teroristdin Ben Ghazi, SUA au retras din Libia zeci de

Monitor Strategic

141PUNCTE DE VEDERE

agenţi operativi CIA care adunau intelligencebreferitor la grupări extremiste locale şi la locaţiileunde se află numeroase arme mici, muniţie sus-trase de rebeli din depozitele armatei înainte şidupă căderea dictatorului, de asemenea stocurilefoarte importante de arme chimice pe care forţeleguvernamentale au mari dificultăţi în a le păzieficient.7 Totuşi, forţe speciale americane împreu-nă cu agenţi libieni îi caută pe autorii atacului dela ambasadă, o parte fiind deja reţinuţi de autori-tăţile libiene.

Evenimentele negative din Libia sugereazăcă nu întotdeauna după căderea unui dictator ur-mează un regim democratic, din contră, e posibilsă apară haosul şi violenţa. Exemplul Irakului dupăcăderea lui Saddam Husein e ilustrativ. Este nece-sar ca guvernul libian să facă tot posibilul spre ademantela acela miliţii care nu acceptă să fiecooptate în rândul forţelor militare şi de ordineinternă, de asemenea trebuie să accepte colabo-rarea cu serviciile de informaţii ale statelor NATOdeoarece serviciile de informaţii libiene, restruc-turate recent, nu au capacitatea să se achite cores-punzător de sarcini.

Acţiunea militară a NATO reprezintă final-mente o operaţie de tip out of area încununată cu

NoteNoteNoteNoteNote bibliograficebibliograficebibliograficebibliograficebibliografice

1 Jakkie Cilliers, The African Standby Force. Anupdate on progress, ISS Paper 160 • March 2008, www.isn.ethz.ch.

2 Francois Heisbourg, “The defence of Europe:Towards a new transatlantic division of responsibilities”,in Tomas Valasek (editor), All alone? What USretrenchment means for Europe and NATO, www.cer.org.uk, 2012.

3 Libia: lessones learned, http://www.securitydefenceagenda.org/Contentnavigation/SecurityJam/Forums/LibyaLessonslearned/tabid/1357/Default.aspx.

4 Chicago Summit Declaration. Issued by the Headsof State and Government participating in the meeting ofthe North Atlantic Council in Chicago on 20 May 2012,Maz 20, 2012, www.nato.int.

5 http://www.nytimes.com/2012/09/13/world/middleeast/us-envoy-to-libya-is-reported-killed.html?pagewanted=print, 12 September 2012.

6 http://worldnews.nbcnews.com/_news/2012/09/20/13990720-white-house-libya-consulate-siege-that-killed-four-was-terrorist-attack?lite

7 “Deadly Libya Attack a Major Blow to CIA Efforts”,http://www.msnbc.msn.com, 24 September 2012,

succes, rezultatul principal fiind sprijinul dat popu-laţiei libiene doritoare de libertate şi democraţie.

Serban F. Cioculescu, PhD in political science, guest teacher at the University of Bucharest, Depart-ment of Political Science, International Relations and Security Studies, also a senior scientific researcherat the Institute for Political Studies of Defense and Military History from Bucharest. He is specialized inEuropean and Eurasian studies, security studies, and international relations theory


This piece focuses on Libya as a special case aport from the general trends of the Arab Spring and arguesNATO’s involvement to have been a first crucial element on its transition to democracy. Unfortunately, it isneither sufficient an element, nor a certainty for Libya’s transition to democracy.

Keywords: Arab Spring, Libya, NATO, military operations, peace

Monitor Strate-gic

Nr. 3-4 / 2012142

Monitor Strategic

Evoluţiile pe care le cunosc Uniunea Europeanăşi Alianţa Nord-Atlantică în ultimii ani, crizaprofundă prin care trece zona euro, recesiuneaeconomică gravă care continuă să afectezestatele lumii precum şi evoluţiile pe care le cunoscvecinătăţile apropiate ale Uniunii în ultimii ani,toate acestea la un loc pun sub semnul întrebării,al reconsiderării, structuri de securitate, mecanis-me de răspuns la riscuri şi criză, ierarhia şi analizaasupra riscurilor şi ameninţărilor la adresa UE şiNATO. Printre multiplele strategii de adaptare şirăspuns la aceste provocări se numărără şireactivarea, reconsiderarea şi amplificarea unorstructuri de cooperare regională în interiorul UEşi al NATO. Grupul de la Vişegrad, reactivarea şidotarea sa cu structuri de cooperare adiacenteformatului iniţial, inclusiv cu o dimensiuneamilitară şi de securitate, reprezintă unul dintreexemplele ce pot fi citate în acest sens.

I. Grupul de Vişegrad –scurt istoric

Reuniunea inaugurală a grupului de laVişegrad a avut loc în aprilie 1990 la Bratislava.Procesul diplomatic amorsat atunci a inclus oserie de reuniuni succesive ale factorilor de deciziedin cele trei state constituente, reuniuni care aucondus la formalizarea grupării regionale dejaconturate la 15 februarie 1991 prin declaraţiacomună a liderilor acestora de la Vişegrad.

Declaraţia stabilea drept obiective primordialeale acţiunii comune a statelor semnatare urmă-

toarele: restaurarea suveranităţii statelor membre,destructurarea vestigiilor regimurilor totalitareşi instaurarea de regimuri democratice parlamen-tare, crearea de economii de piaţă moderne şifuncţionale, etc în acestea. Dincolo de aceste inte-rese comune generale scopul declarat al concer-tării acţiunii politice externe a statelor în discuţieîl reprezenta integrarea europeană şi euro-atlan-tică.

De-a lungul celor două decenii de existenţă,Grupul de la Vişegrad a cunoscut mai multe etapede evoluţie. O primă perioadă, 1990-1992, are dreptcorolar disoluţia structurilor integratoare sovie-tice încă în funcţiune şi promovarea obiectivuluiintegrării europene şi euro-atlantice pentru statelemembre. Totodată, acum sunt formalizate struc-turi de coordonare şi mecanisme de cooperareprintre care putem evidenţia crearea, în urmaacordurilor semnate de către statele membre alegrupului, la 21 decembrie 1992, la Cracovia, aAcordului Central European pentru Liber Schimb(CEFTA).

O a doua etapă de existenţă a grupului o repre-zintă intervalul 1993-1998. În această perioadăasistăm la un relativ declin al grupului şi chiar lao estompare de durată a vizibilităţii sale interna-ţionale, esenţialul relaţiilor dintre statele membrefiind derulat prin intermediul CEFTA şi IniţiativaCentral Europeană (ICE).

O a treia etapă de funcţionare este aceea deli-mitată de anii 1999-2004. Această nouă etapă defuncţionare a grupului care îşi are originea înreuniunea de la Bratislava din 14 mai 1999, vaconsemna şi o formalizare a cadrelor sale funcţio-nale, precum şi crearea unei formule instituţio-

Dimensiunea militară şi de securitatea Grupului de la Vişegrad

Dr. Şerban Liviu PAVELESCU

Monitor Strategic

143PUNCTE DE VEDERE

nale de colaborare destinată legăturilor externeale statelor membre cu terţe părţi. Formula „V4+”reprezintă, în acest context, prin modalităţile deînţelegere şi aplicare ale sale, un instrument pu-ternic de promovare a intereselor statelor mem-bre şi de afirmare a acestora ca grup.

Momentul integrării europene din 2004 mar-chează o nouă epocă în funcţionarea grupului dela Vişegrad. Declaraţia statelor membre alegrupului de la Kromeriz, Republica Cehă, din 12mai 2004 exprimă aceste deziderate statuândcontinuarea cooperării dintre statele membre încadrul structurilor europene şi euro-atlantice înpromovarea intereselor comune. Ulterior inte-grării în cadrul UE şi NATO activitatea grupuluide la Vişegrad s-a redus ca importanţă şi relevanţă,reprezentând totuşi o constantă a acţiunii politiceexterne a statelor membre ale grupului.

II. Crearea dimensiunii desecuritate a Grupului

de la Vişegrad

Amplificarea relevanţei grupului ca atare încadrul UE şi pentru statele membre se produce şiprin dezvoltarea, la nivelul acestuia şi în cadreleParteneriatului Estic, a unor relaţii privilegiatecu Ucraina. Pe de altă parte, în contextul furnizatde către grupul de la Vişegrad sunt introduse îndiscuţie constituirea unei brigăzi multinaţionalepolono – lituaniano – ucraineană, preconizată adeveni operaţională pentru misiuni de menţinerea păcii la nivelul anului 2012, precum şi adoptareaunor măsuri de sporire a securităţii spaţiului aerianregional.

În acest context şi având dimensiuni acţio-nale similare, cu ocazia summit-ului Grupului dela Vişegrad de la Levoca, Slovacia, din 12 mai2011 a fost decisă crearea, sub comandament polo-nez, a unui „euro battlegroup” - grup de luptă denivel tactic al statelor membre „V4" în afara struc-turilor euro-atlantice. Asocierea acestuia cucadrele europene aşa cum sunt ele descrise prinpolitica europeană de securitate şi apărare esteuna implicită prin însăşi titulatura grupului îndiscuţie fără a fi însă dezvoltată în cadrul HeadlineGoals. Grupul de luptă în discuţie urmează să fieoperativ la nivelul anului 2016 şi să funcţioneze în

afara cadrelor Alianţei Nord – Atlantice, dar săparticipe la exerciţii militare NATO. În cadrulaceluiaşi summit a fost afirmată deschidereacătre sporirea cadrelor de cooperare în domeniulapării cu Ucraina şi interesul pentru o participarea acesteia la constituirea grupului tactic mai susinvocat.

III. Contextul politic şi militarinvocat ca relevant pentru decizie

Declaraţiile mai multor oficiali ai guvernelorstatelor membre ale Grupului de la Vişegrad, pre-cum şi majoritatea analizelor din mediul inter-naţional de specialitate relevă drept motivaţii ceau stat la baza deciziei de creare a acestui „eurobattlegroup”:

1. Schimbarea operată de către administraţiaObama în politica externă a Statelor Unite, anu-me accentul pe relaţiile cu marile puteri emer-gente precum China, Rusia, India, etc. şi concen-trarea interesului către arii sensibile precumOrientul Mijlociu, în detrimentul situaţiei euro-pene. Redimensionarea prezenţei americane înEuropa, repunerea în discuţie a deciziei de imple-mentare în Europa a unor elemente ale scutuluianti-rachetă şi mutarea ponderii în implantareaacestor elemente către spaţiul sud-est europeansunt principalele elementele invocate în expri-marea acestei îngrijorări crescânde. Se adaugăşi decizia de redimensionare a relaţiilor ruso-ame-ricane percepută, în contextul dat, ca un factorde relativizare a angajamentelor de securitate lacare statele în discuţie sunt parte.

2. Aparenta desubstanţializare a relaţiilorinstituţionale în varianta „V4” – SUA. Instituţio-nalizată la începutul anilor 1990, în epoca în careGrupul de la Vişegrad se afla în faza sa incipientă,instituţia întâlnirilor coordonate dintre reprezen-tanţii statelor membre ale grupului şi cei ai admi-nistraţiei americane a cunoscut o evoluţie fruc-tuoasă fiind unul dintre semnele ce au marcatdevenirea ca grupare regională.

3. Relativitatea cu privire la eficacitatea ga-ranţiilor de securitate europene şi euroatlanticereprezintă un construct cu mai multe elemente:

a. războiul din Georgia şi efectele sale înplanul relaţiilor internaţionale;

Monitor Strate-gic

Nr. 3-4 / 2012144

Monitor Strategic

b. reducerea continuă a cheltuielilor militareîn statele europene cu un impact direct asupracapacităţii de luptă şi eficienţei forţelor armateale acestor state;

c. reconsiderările ce au loc în relaţia dintrestatele UE şi Rusia (în siajul celor practicate decătre SUA), cu o vizibilă recurgere la reglemen-tarea pe baze bilaterale a acestor relaţii în de-trimentul celor ale UE cu Rusia;

4. Analiza pesimistă asupra mediului desecuritate şi relevanţei garanţiilor de securitateeuropene şi euro-atlantice, analiză ce a condus lanevoia unei acţiuni regionale de contracarare astării de insecuritate resimţite, este susţinută şide contextul economic, în special de dependenţade resursele energetice ruse a statelor regiunii.O astfel de abordare este cu atât mai relevantă încontextul utilizării de către Moscova a resurselorenergetice ca armă diplomatică.

5. Cursul relaţiilor bilaterale pe care statelepivotale ale UE, mai ales, Germania, le au cuRusia, amplificarea acestora şi transferul, în con-diţiile crizei economice, a multor funcţiuni tratatepână atunci la nivel comunitar către nivelul bila-teral.

Date fiind toate aceste consideraţii, dezvol-tarea dimensiunii de securitate a Grupului de laVişegrad precum şi întărirea legăturilor multilate-rale din cadrul acestuia a fost considerată ca onecesitate vizând mai multe rezultante posibile:

• În primul rând se doreşte crearea uneicapacităţi de răspuns şi sporirea vizibilităţii şi im-portanţei statelor regiunii, cu menţinerea la cotescăzute a cheltuielilor militare. Neprecizarea des-tinaţiei finale a instrumentului militar preconizata fi creat demonstrează că, pentru moment,acesta are mai mult valenţe politice şi nu militareefective. Ceea ce interesează, în primul rând, estetransmiterea unui mesaj vizând determinareaunei reorientări în politica externă americanăfaţă de acest spaţiu şi o sporire a relevanţei sta-telor arealului în cadrul european şi euro-atlantic.

• De asemenea, ea reprezintă o încercarede suplinire a unui deficit temporar de securitateprin eforturi locale. Asocierea preconizată aUcrainei precum şi intenţiile declarate de sporirea cooperării statelor grupului de la Vişegrad, înformula „V4+” enunţată de către miniştrii deexterne ai statelor grupului în cadrul summit-ului

de la Levoca (2011) se înscrie ca o continuare, totcu caracter de suplinire, a unei linii politice ante-rioare ce culmina în 2008 cu discutarea lansăriiinvitaţiei de aderare la NATO către Ucraina şiGeorgia. Amânarea acestei decizii atunci, insti-tuirea de instituţii surogat precum ParteneriatulEstic, combinată cu mutaţiile politice produse pescena internă din Ucraina şi cu războiul georgian,toate acestea au condus la acest demers deamplificare a cooperării regionale.

• Se adaugă ulterior, la finele anului 2011 şi ladebutul anului 2012, acestor raţiuni şi dorinţa dea transforma această structură de securitate şiapărare într-un cadru pentru aplicarea deciziilorsummit-ului de la Chicago ce aduc în discuţia cuprivire la politicile de apărare şi securitate a sta-telor membre NATO concepte precum „smartdefence” şi „pooling and sharing capabilities”. Înacest context, Grupul de la Vişegrad poate imple-menta aceste reorientări de politică de apărarefolosind cadrele deja agreate ale creării unei di-mensiuni de securitate şi apărare pentru aproceda la implementarea unor politici în sensuldeciziilor recomandate de către summit-il atlantic.

IV. Grupul de la Vişegrad,triangulara Weimar

şi Statele Unite

Relaţia dintre statele Grupului de la Vişegradeste departe de a fi una echilibrată din punctul devedere al capabilităţilor militare, riscurilor desecuritate ori disponibilităţii de angajare în sus-ţinerea unei politici de securitate comune. Dedeparte, locul preponderent în ecuaţia de securi-tate Vişegrad este deţinut de către partenerulpolon, fapt relevat şi de faptul că ambele iniţiativede securitate mai sus menţionate se află subcoordonare şi beneficiază de o contribuţie domi-nantă poloneză. În acest context, dinamica acţio-nală în domeniul securităţii a grupului de laVişegrad este susceptibilă de a suferi reorientăriori chiar reveniri în funcţie de o serie de factorice nu ţin direct de voinţa ori angajamentele multil-aterale asumate de către statele Grupului. Printrefactorii cu influenţă asupra devenirii dar şiponderii deţinute în ecuaţia de securitate euro-peană de către Grupul de la Vişegrad putem enu-

Monitor Strategic

145PUNCTE DE VEDERE

mera relaţia triangulară instituţionalizată întrePolonia, Germania şi Franţa, precum şi relaţiilepe care statele grupului de întreţin individual şica grup cu Statele Unite.

Aprofundând acest unghi de analiză din pers-pectiva relaţiei pe care statul polon o are în cadrultriangularei Weimar cu Germania şi Franţa putemconstata dezvoltarea unui interes crescând a celordouă puteri şi mai ales a Franţei, în contextulschimbării de regim politic produsă la finele anului2011, pentru revitalizarea relaţiei triangulare cele leagă de deja aproape două decenii de Polonia.Mobilurile acestor evoluţii rezidă, pe de o parte,în eforturile franceze de revitalizare a dimensiuniide apărare a UE şi de promovare a intereselorindustriei sale de armament, iar pe de altă parte,în interesul comun al celor două puteri dominanteîn cadrul UE de revigorare şi redimensionare aParteneriatului Estic căzut într-un con de umbrăatât datorită dificultăţilor financiare cu care seconfruntă piaţa comună europeană, în specialzona euro, dar şi datorită evoluţiilor politice nefa-vorabile din Ucraina şi stagnării pe care o înregis-trează situaţia politică din celelalte state cărora lise adresează direct această iniţiativă de cooperareregională europeană.

Activizarea triangularei Weimar are, în acestcontext, multiple semnificaţii. Ea conferă, statelorVişegrad prin intermediul componentei polonezea acesteia, un vehicul de dialog şi cooperareprivilegiat cu două dintre puterile dominanteconomic şi militar în cadrul UE. Ea este menită,totdată, să garanteze o sporire a influenţei parte-nerilor europeni în dinamica unei regiuni cepărea, până la acest moment, să prefere maidegrabă o relaţie de cooperare transatlantică îndaună unei cooperări mai strânse europene. Înfine, ea este menită, totodată să promove de omanieră mai activă cooperarea (a se citi vânzareacătre) în domeniul armamentelor şi echipamen-telor militare occidentale cu statele acestui spaţiu.De notat, totuşi, că dinamica relaţiilor deschisăde această reactivare a triangularei Weimar estede departe una asimetrică şi este de natură sănască unele tensiuni în interioriul grupului de laVişegrad în condiţiile în care favorizează un lucrudeja evident în interiorul acestei structuri decooperare regională – tendinţa statelor membre,îndeosebi aceea a Poloniei, de a dezvolta, în ches-

tiunile de interes comun, o acţiune politică externăindividuală nu întotdeauna în consonanţă cuobiectivele declarate ale partenerilor.

De cealaltă parte, este evidentă preocupa-rarea Statelor Unite pentru a gestiona posibileleefecte negative ale deciziei de a reconsidera dis-punerea spaţială a elementelor avansate ale scu-tului anti-rachetă către Europa de sud-est precumşi pe cele ale reducerilor de echipamente şi efec-tive anunţate odată cu reorientarea de duratăpracticată în opţiunile strategice pe termen mediuşi lung ale administraţiei americane. În acest con-text poate şi trebuie a fi situate şi acordurile ce auintervenit între administraţia americană şi stateleGrupului de la Vişegrad (2011) pentru stabilireaunui plan de cooperare între cele două părţi pentruurmătorul deceniu.

V. România şi dimensiunea desecuritate a Grupului

de la Vişegrad

Pe parcursul ultimului deceniu al secoluluial-XX-lea şi în prima jumătate a deceniului ur-mător relaţiile României cu statele grupului de laVişegrad au fost mai degrabă reci. Pe de o parte,avem de-a face cu o încercare de delimitare astatelor grupului de la Vişegrad de celelalte stateest europene foste comuniste, orice asociere cuacestea din urmă fiind considerată de natură aprejudicia eforturilor statelor membre în atin-gerea scopurilor declarate ale integrării europeneşi euro-atlantice. Pe de altă parte, România şi cele-lalte state est europene, au încercat să dezvoltecooperarea cu statele grupului şi mai ales săintegreze CEFTA căruia îi era atribuită o valoarede veritabilă şcoală pregătitoare pentru integra-rea europeană. Asocierea a fost tardivă (1997) şia survenit doar atunci când dezbaterea asupraprimului val de aderare la NATO, primul dintrecele două obiective primordiale ale statelorgrupului fusese atins.

Integrarea europeană şi euro-atlantică nu aafectat relaţiile dintre statul român şi grupul dela Vişegrad fiind evidentă preferinţa pentrurelaţiile bilaterale şi slaba interacţiune în formula„V4+”. România nu a fost asociată şi nu este

Monitor Strate-gic

Nr. 3-4 / 2012146

Monitor Strategic

asociată la forme de colaborare cu statele regiuniitrecând prin instituţia grupului de la Vişegrad şinici nu participă ori este asociată la activităţileinstituţiilor conexe grupului. Dincolo de acesterelaţii mai degrabă reci, statul român a susţinut şisalutat iniţiative de natură să producă transfor-mări de substanţă în mediul de securitate regional,precum Parteneriatul Estic şi, nu o dată, s-a regăsitîn cadrul dezbaterilor în plan european şi euro-atlantic pe poziţii similare ori apropiate statelorgrupului de la Vişegrad. Deşi afectată în mai micămăsură de problemele dependenţei de resurseleenergetice provenind din spaţiul ex-sovietic şi înprincipal din Rusia şi beneficiară a reconsiderărilorstrategice operate de către Statele Unite îndemersurile de instalare a elementelor scutuluianti-rachetă pe teritoriul statelor est-europene,România se regăseşte pe poziţii similare şi seconfruntă cu aceleaşi probleme puse de ecuaţia desecuritate regională prin raport cu statele grupuluide la Vişegrad. Putem spune chiar că, în cazulRomâniei, relaţiile pe care le are cu statul ucraineancontribuie la o potenţare a acestor probleme.

Din punctul de vedere al României, deciziastatelor grupului de la Vişegrad nu are o relevanţădirectă dar este extrem de importantă prin prismarelaţiilor bilaterale româno-ucrainene şi a celordintre Ucraina şi statele grupului de la Vişegrad.Date fiind relaţiile pe care le are statul român cuaceste state şi dosarele contencioase cu Ucrainaşi Ungaria este posibil, în condiţiile unei ampli-ficări a cooperării militare şi de altă natură dintrestatul ucrainean şi statele grupului de la Vişegrad,să se contureze o situaţie de securitate precarăpentru România. Nu putem vorbi de un risc desecuritate direct, dar putem să invocăm o preocu-pare de securitate importantă. În condiţiile unordezbateri din ce în ce mai susţinute asupra rele-vanţei garanţiilor de securitate euro-atlantice încontextul unui conflict convenţional de felul celuigeorgian ne putem aştepta la o scădere a niveluluide securitate şi a marjei de manevră la dispoziţiastatului român în promovarea propriilor saleinterese de securitate.

O situaţie similară se conturează, din perspec-tiva românească şi prin raport cu receptarea şifuncţionarea în cadrele instituţiilor europene şieuro-atlantice a respectivei iniţiative a Grupuluide la Vişegrad. Abordarea concurenţială a subiec-

tului resurselor şi garanţiilor de securitate, poateconduce, pe termen mediu şi lung la un dezechili-bru în ceea ce priveşte locul şi rolul, resurseleatrase şi oportunităţile asociate calităţii de mem-bru în respectivele instituţii de securitate. Rezul-tanta directă poate fi o relocare a statului româncătre o poziţie interimară, un fel de rang secund,prin raport cu politicile instituţionale europeanăşi euro-atlantică vizând acest spaţiu. Modelul cepoate fi invocat în context este acela al situaţieidin ultimul deceniu al secolului trecut în cadruldemersurilor de aderare la instituţiile mai susinvocate când lipsa de comunicare, refuzuldeliberat al sincronizării şi cooperării în relaţiadintre statele grupului de la Vişegrad şi statutulromân a avut un impact de substanţă, subsumataltor factori interni şi externi, în acumularea deîntârzieri în materializarea intereselor naţionalede securitate şi nu numai ale statului român.Evitarea repetiţiei unei astfel de situaţii şi refuzulacceptării unor soluţii parţiale adresând problemasecurităţii statelor membre UE ş NATO dinregiunea central – est europeană reprezintă,considerăm noi, o miză de maximă importanţă înstructurarea oricărei strategii de răspuns lainiţiativa „V4”. Şi aceasta cu atât mai mult cu cât,odată cu summit-ul de la Chicago şi în contextulcrizei economice este evidentă o tot mai puternicăpresiune existentă în sensul redimensionării şiscăderii cheltuielilor militare ale statelor membreNATO şi UE. „Smart Defense,” „pooling andsharing capablities” concepute ca şi linii struc-turatoare ale noii conduite în domeniul politiciide apărare şi securitate a statelor membre aleorganismelor de securitate mai sus menţionateşi din care şi România face parte, poate însemna,pe de o parte, ratarea unei şanse de a beneficiade o astfel de conduită de politică de apărare şisecuritate, în cazul în care nu operăm şi nu reuşimo sincronizare reală cu acţiunile din domeniul alestatelor vecine, cu o consecinţă directă asupracuantumului cheltuielilor de apărare necesarepentru susţinerea unui organism de securitatecredibil şi în acord cu angajamentele deja asumatede către statul român. Ea poate însemna, pe dealtă parte, şi angajarea într-o structură desecuritate şi apărare complexă şi puternictributară unor influenţe externe nu întotdeaunaîn acord cu interesele noastre de securitate.

Monitor Strategic

147PUNCTE DE VEDERE


The author investigates the impact of the latest developments of the Visegrad Group on Romania’s nationalsecurity and offers a fresh perspective and personal conclusions in this regard.

Keywords: Visegrad Group, smart defense, capablities pooling&sharing, Romanian national security,alliances

Serban L. Pavelescu is a senior researcher in security studies with the Institute for Political Studies ofDefense and Military History and a PhD in History.

Monitor Strate-gic

Nr. 3-4 / 2012148

Monitor Strategic

Monitor Strategic

149RECENZII

RECENZII

Monitor Strate-gic

Nr. 3-4 / 2012150

Monitor Strategic

Monitor Strategic

151RECENZII

“Apusul Westphaliei? Statul naţional însistemul relaţiilor internaţionale post-Răz-boi Rece” abordează o problematică de extremăactualitate în contextul schimbărilor de la sfârşitulsecolului XX şi începutul secolului al XXI-lea caretransformă din temelii sistemul internaţional:aceea a statului naţional, punctul de plecare alconstrucţiei sistemului westphalian, începuteacum mai bine de 500 de ani şi consacrate legalprin Pacea de la Westphalia, din 1648.

Nucleul acestei problematici este suverani-tatea, o problemă sensibilă în strânsă legătură cunoile evoluţii ale politicii mondiale, inclusiv cuapariţia elementelor de „guvernanţă globală”.Potrivit autoarei, în momentul de faţă suntem mar-torii punerii în discuţie a modelului westphalic alrelaţiilor internaţionale bazat pe suveranitateateritorială, egalitatea formală a statelor, non-intervenţia în afacerile interne ale altor state şipe consimţământul statului ca sursă a obligaţieijuridice internaţionale.

Structura lucrării este articulată corespun-zator scopului urmărit. Acesta se referă la investi-garea pachetului de informaţii disponibil pentrua demonstra existenţa unui model de acţiune post-westphalică în ansamblul sistemului internaţional,care încununează un efort aplicat constant şi pro-gresiv de eficientizare a mangementului sistemic,prin depăşirea constrângerilor iniţiale în domeniulsuveranităţii statului naţiune - unitatea sistemicăde bază - şi minimizarea anarhiei moştenite «genetic ».

Astfel, capitolul 1, intitulat „Teorii ale suve-ranităţii”, marchează încercările autoarei de aclarifica conceptul de suveranitate naţională,

Editura Militară, Bucureşti, 2011, 321 pagini

Ţuţuianu Iuliana–Simona, Apusul Westphaliei?Statul naţional în sistemul relaţiilor

internaţionale în anii post-Război Rece,

printr-o fundamentare teoretică bazată pe inter-pretările istorice asupra statului şi suveranităţiistatale, începând din Evul Mediu şi până încontemporaneitate, de asemenea cu un recursamplu la principalele teorii ale relaţiilor internaţio-nale. În acest fel, este asigurată o abordaremultidisciplinară, singura capabilă să permităînţelegerea unui fenomen atât de complex.

Capitolul 2, intitulat “Evoluţii în structurasistemului relaţiilor internaţionale înainteşi după Războiul Rece. O posibilă depăşirea ordinii westphalice?” este o reconstituirescurtă, dar densă şi inteligent orientată, a evoluţieiistorice a conceptului de suveranitate naţională.Este realizată o analiză a sistemului relaţiilorinternaţionale din perspectiva riscurilor şi ame-ninţărilor de securitate asociate acestuia, insis-tându-se asupra primelor încercări de depăşire aordinii westphalice, identificate în perioadaRăzboiului Rece, şi asupra unor linii de dezbatererelevante, prezente în lumea academică contem-porană, referitoare la principalii vectori ai remo-delării rolului statului şi înfăţişarea sistemuluirelaţiilor internaţionale contemporan. Concluziilecapitolului conduc, şi literatura de specialitate re-flectă fidel această linie conceptuală, către ideeaunei adevărate revoluţii în cadrul sistemului ceare în centrul său regândirea statului naţional şia atributelor sale.

Dimensiunea practică a lucrării, completândlatura teoretică a acesteia, este evidenţiată dedouă studii de caz – relevante, în opinia noastră,pentru procesul definirii sistemice post-Westphalia– ce fac obiectul de analiză al capitolelor 3 şi 4 dincuprinsul cărţii.

Monitor Strate-gic

Nr. 3-4 / 2012152

Monitor Strategic

Primul se referă, în principal, la procesul luiSlobodan Milosevic, ales pentru notorietatea şivaloarea sa de precedent, şi pentru a evidenţiaraportul dintre jurisdicţia instanţelor internaţio-nale şi suveranitatea naţională. În capitolul intitu-lat „Aspecte ale redefinirii sensului juridical suveranităţii. Post-Westphalia şi codifica-rea cutumelor în dreptul penal internaţio-nal”, autoarea surprinde impecabil aspecteleunei noi ordini juridice, definită de elemente post-westphalice prezente în noile configurări aledreptului penal internaţional. Este susţinutăipoteza conform căreia instanţele speciale dedrept penal internaţional nu încalcă suverani-tatea statelor ci, dimpotrivă, le ajută să şi-o exer-cite corect, interdependent şi în mod consolidat,şi confirmă o mai veche paradigmă în relaţiileinternaţionale: Nimeni nu poate fi deasupra legii!În mod deosebit, remarcăm rolul care a revenitîn acest cadru analizei documentelor legislativeşi importanţa interviurilor realizate de autoarecu reputatul jurist internaţional Geoffrey Roberson,consilier al Coroanei Britanice şi cu Grefierul Şefal Tribunalului Penal Internaţional pentru FostaIugoslavie, John Hocking.

Capitolul 4, intitulat „Alt studiu de caz pen-tru post-Westphalia: Dezvoltarea securităţiicooperative în complexul de securitate alMării Negre”, relevă un studiu practic dedicatpercepţiilor asupra suveranităţii şi securităţii într-un cadru regional, obiectul analizei fiind repre-zentat de Grupul de Lucru pentru Regiunea Ex-tinsă a Mării Negre din cadrul Consorţiului PfP alAcademiilor de Apărare şi Institutelor pentruStudii de Securitate. Doamna Iuliana-SimonaŢuţuianu reuşeşte să facă o demonstraţie a uneisuveranităţi bazate pe interdependenţe, normelewestphalice clasice fiind chestionate de interesulde a depăşi viziunea strict naţională asuprasecurităţii şi suveranităţii şi forjarea unei culturide securitate cooperative.

În fine, ultimul capitol al cărţii, intitulat „Omultitudine de viziuni asupra suveranităţiistatale. Există un numitor comun?” este dedi-cat descrierii unor modele contemporane de depă-şire a ordinii westphalice - ONU şi UE, ambeleorganizaţii contribuind decisiv la reducerea anar-hiei sistemice, inclusiv prin sprijinirea statelor

naţionale în exercitarea suveranităţii lor, potrivitnoilor determinări şi interdependenţe.

În concluziile cărţii sale, doamna Ţuţuianuvorbeşte de coerenţa unui model de suveranitatepost-westphalică pe care globalizarea, în modparadoxal, o consolidează şi o redefineşte, negândlocul comun al decadenţei şi dispariţiei totale asuveranităţii statale. Suveranitatea nu este imua-bilă, ci adaptabilă la noi reconfigurări, în funcţiede mulţimile de factori care o determină şi o condi-ţionează, între care se situează şi respectareasuveranităţii celuilalt, devenind o suveranitatecondiţionată, mai exact o suveranitate de configu-raţie variabilă, interdependentă. Evoluţiile sis-temice, susţine autoarea, nu videază de conţinutconceptul de suveranitate naţională ci, dimpotri-vă, îl responsabilizează şi îl eliberează de perpecti-va unor evoluţii haotice şi imprevizibile.

O critică care ar putea fi pusă în discuţie laadresa lucrării se referă la accentuarea proble-maticii suveranităţii naţionale în dauna altorfactori constrângători care produc sindromul post-westphalic, între care globalizarea care a deter-minat interdependenţe care generează logicaintegrării şi depăşirea anarhiei congenitale. Aicise poate riposta că aceeaşi logică a fost prezentăîn realitatea sistemică şi înainte de Primul RăzboiMondial şi totuşi nu a putut să împiedice izbucnireaviolentă a anarhiei. De asemenea, dat fiind căautoarea pune în evidenţă evoluţiile către o nouăparadigmă a relaţiilor dintre state şi problemelelegate de atitudinea şi acţiunea statelor mariimplicate în gestionarea crizelor, precum şiimpactul compatibilizării culturilor de securitate,poate că ar fi trebuit adâncită tratarea dificultă-ţilor legate de “trecerea frontierei” suveranităţiinaţionale (vezi menţinerea diferenţei între poli-tica naţională şi cea internaţională, problema ges-tiunii componentei ideologice, etc.).

Conchidem însă spunând că ne aflăm în faţaunei lucrări meritorii, caracterizate de un efortimportant de cercetare, inclusiv de contact directcu procesul actual de elaborare şi reelaborare însfera dreptului penal internaţional, precum şi cudezbaterea şi acţiunile pe terenul culturii desecuritate.

Lucrarea încearcă să deceleze elemente decontinuitate a sistemului westphalic cu relevanţăteoretică dar şi cu semnificaţii pentru practicieni,

Monitor Strategic

153RECENZII

acoperind domeniul de studiu cu observaţii denseşi substanţiale, cu referinţe şi conţinut. Este reali-zată pe baza unui aparat critic bine pus la punct,cu o bibliografie bogată, cu abordarea subiectuluiprin prisma diverselor discipline complementare– drept, teoria relaţiilor internaţionale, sociologiaschimbării. Ea deschide numeroase unghiuri deacces într-un domeniu extrem de prezent îndezbaterea ştiinţifică românească, dar cu abordărisecvenţiale, teziste sau analizate prin prisma unorcurente de gândire asumate de către autori.

Prospeţimea deschiderii şi abordării creazănoutatea şi valoarea adăugată a lucrării doamneiIuliana-Simona Ţuţuianu.

Apusul Westphaliei? Statul naţional însistemul relaţiilor internaţionale în aniipost-Război Rece reprezintă o carte valoroasă,de substanţă, bogată în informaţii, ceea ce o reco-mandă ca pe o lucare de referinţă pentru publiculinteresat de recentele evoluţii ale statului west-phalic contemporan.

Conf. univ. dr. Georgeta CHIRLEŞAN

Monitor Strate-gic

Nr. 3-4 / 2012154

Monitor Strategic

În ştiinţele sociale există cercetători în timpce ştiinţelor exacte le aparţin descoperitorii (şiinventatorii). Asemenea mici observaţii ironicedenotă statutul şi metodologia diferitelor domeniiin curicula cunoaşterii. În timp ce termeni ca„descoperire” şi „invenţie” vorbesc despre găsi-rea unor răspunsuri precum şi despre salturicalitative în cunoaştere, „cercetare” arată maimult căutarea continuă, problematizarea nesfâr-şită a unor semnificaţii, indiferent dacă pista alea-să este fertilă sau nu. Cam aşa se poate citi lu-crarea CEO-lui de la Stratfor, George Friedman,„Următorii 100 de ani”. Trecând peste faptul însine că volumul este un publicitar argumentumad auctoritas - cu alte cuvinte, scrisă fără note desubsol, citate, referinţe, cel mult vagi trimiteri icişi acolo la câte-un studiu - cartea lui Friedmanare greutate prin persoana şi funcţia autorului.Dacă ar fi fost scrisă de un autor debutant nu arfi trecut de baremul literaturii beletristice.

Anumite elemente de valoare există totuşi. Oprofeţie este mai degrabă o reflecţie asupra pre-zentului decât asupra capacităţii de a prezice viito-rul. Dacă valoarea sa, a profeţiei, este relativă şiîndoielnică, ea tot ne spune ceva despre psihologiasau resorturile biografice ale autorului. Altfel spus,o profeţie este un demers homeopatic, cu rolulde a demonta prezentul în scopul de a-l înţelege,a-i afla limita, a-i vedea sfârşitul şi, mai mult caorice, a-i prelungi durata. Viitorul şi sfârşitulprezentului - iată o temă filozofică în sine pe carenu o vom aborda aici!

Friedman este, evident, suficient de prudentpentru a nu-şi aroga globul magic şi a rămâne în

limitele scientific guessing-ului. Două sunt pre-mizele pe care îşi bazează pertinenţa predicţiilorsale:

– raţiunea (înţeleasă ca un calcul bazat excesivpe termenul scurt) este înşelătoare;

– geopolitica poate oferi geologia sau clima-terica relaţiilor internaţionale.

Ca metodologie aleasă în cazul de faţă, geopo-litica are în vedere două premize cu densitate demineral: a) oamenii tind să fie loiali unor comuni-tăţi mai mari decât familia sau clanul; b) geo-grafia este cea care dictează politica. Avândasemenea date în minte, logica friedmanianăpare să spună că ar trebui să ne aşteptăm la odurabilitate foarte mare a peisajului raporturilorinternaţionale, dincolo de efemerele decizii aleliderilor sau capriciilor opiniei publice.

În marile sale direcţii de dezvoltare, secolulal XXI-lea va copia modelul celui anterior. Astfel,după războiul americano-jihadist din primuldeceniu al secolului XXI, următoarea provocarepentru puterea americană în Eurasia va veni dinpartea unei Rusii puternic înarmate şi revanşardecare va înlocui resemnardul status-quo cuîncercarea de a face pajiştea pătrată, (cum spuneaodată Colbert), cu alte cuvinte de a-şi refacedominionul ţarist cu graniţa pe Carpaţi. ScutulNATO anti-rachetă va albi nopţile Kremlinuluicare va căuta să atragă de partea sa statele est-europene, iar în caz de eşec să le pedepsească,(eventual prin şantaj energetic). [p.128]

[Scrisă în 2009, cartea lui Friedman dă anul2010 ca fiind gazda unui asemenea eveniment:

Viitorul la diateza playbackUrmătorii 100 de ani. Previziuni pentru secolulXXI/ The Next 100 Years. Forecasts for the XXI

Century de George Friedman,

traducere de Valentina Georgescu, Litera, (2009)2012, 272 pagini,ISBN: 978-606-600-752-8

Monitor Strategic

155RECENZII

vezi aici speculaţiile pe marginea prăbuşirii avio-nului preşedintelui polonez Kaczynski].

Rivalitatea ruso-americană nu va degeneraîntr-un conflict deschis, crede Friedman, ci vapăstra proporţia unui război rece regionalizat. În2020 însă, tarele interne, structurale ale Rusiei(înapoierea economică, declinul demografic, co-rupţia şi ineficienţa administrativă) îşi vor spunecuvântul şi statul va colapsa, cunoscând o anarhiesimilară cu perioada stăpânirii tătare. [pp.120-130]

China este al doilea gigant al cărei colaps vaoferi un spectacol contraintuitiv celor care o văddrept următoarea superputere. Departe de a fijumătatea de clepsidră care adună nisipulproporţional cu declinul american, China repre-zintă un uriaş balon de săpun economic, conchideautorul. Declinul chinez se va petrece undeva înanii 2030, întregind vidul geopolitic al Eurasiei.[pp.100-109] În urma unui asemenea proces,puterile de margine ale Asiei vor fi câştigătoarele:Polonia, Turcia, Japonia şi India. În ceea ce pri-veşte primele două, ele vor cunoaşte unreviriment similar celui din secolele XIV-XVII cândpolul economic al lumii era încă Drumul Mătăsii.India nu primeşte decât un rol lapidar şi marginalîn povestea lui Friedman, ajutând Tibetul să seelibereze de Beijing.

Pe plan intern în Statele Unite vor urmaprefaceri similare celor din anii 1920-1930 cândMarea Criză zămisleşte un stabiliment socio-politic.

În 2040-2050 un nou război mondial va opuneSUA şi aliaţilor săi (în principal Polonia) o Turcieşi o Japonie militariste, susţinute din umbră de oGermania obosită dar oportunistă care va dori săcapitalizeze de pe urma ascensiunii Varşoviei.Fizionomia războiului se va centra pe tehnologiaaero-spaţială şi va presupune dominarea stratos-ferei şi a Lunii. În aceste date, Japonia va reiteraun nou Pearl Harbour folosind asteroizi cineticicare vor nimici bazele spaţiale americane. Deşide întindere planetară, acest al treilea războimondial nu va mai opune mase întregi de oamenici personal redus şi tehnologie robotică, ambeleprinse într-o dialectică a loviturilor chirurgicale.SUA evident vor câştiga şi vor patrona o lungăperioadă de bunăstare internaţională.

Ultimul act al secolului al-XXI-lea, la nivelgeopolitic va avea loc spre 2080 când Mexicul,vecinul mai sărac al Statelor Unite, va fi devenito putere formidabilă capabilă să îşi cearăteritoriile pierdute în secolul al-XIX-lea şi sărăzbune imaginarul batjocoritor pe care îl are înmass-media americană. Şi aici este subînţeles căforţele americane vor prevala încă odatăadăugând un nou galon glorioasei epopei dinultimele trei secole. [pp.240-250]

Meniul numit „Înapoi în viitor” este oarecumdezamăgitor prin neluarea în seamă a unorposibilităţi şi reventilarea locurilor comune.Obsesia Heartland-ului specifică geopoliticii (saugeopoliticianismului, dacă putem crea un noucuvânt) inhibă elanul imaginaţiei. Pe rampa creatăde Friedman ne-am putea imagina de exemplu olume condusă de o Chină care începe să se teamăde metisajul propriei populaţiei cu alte neamuri şicare nu îşi mai conservă specificul cultural. Unpasionat de ecologie şi-ar putea imagina scenariulunei lumi scăpate de sub controlul omului şi careîmbină porţiuni de SF cu secvenţe tribale, în genulepocii de piatră. Sau, de ce nu, îi putem reproşalui Friedman că vorbeşte despre colonizarea Luniidar nu merge mai departe brevetând un noudomeniu: selenopoliticaŕ studiul relaţiilor deputere interumane focalizate pe exploatareaLunii.

Dintr-o perspectivă nostalgică, mai degrabăistoriografică decât futuristică, putem vedea înopusul friedmanian, fie măcar parţial, un efort derestauratio memoriae, mai ales ales în cazulpolonez: dacă în anii 1940 Polonia, avanpostulOccidentului, este lăsată de către marile puteriliberale în „ghearele” Germaniei şi Rusiei stali-niste, naraţiunea lui Friedman îi rezervă ei (ca şiRomâniei, pe un plan secund) un rol strălucit,balsam pentru cicatricile urâte ale trecutului.

Dar mai presus de toate, Friedman opunetemerilor decliniştilor americani un prequel încare America rămâne încă cetatea de pe colină,tânără, flămândă şi încă izolaţionistă urmându-şidestinul manifest peste frontiera virgină a mun-ţilor Alegani. Terminarea secolului al-XXI-lea cuun meci SUA-Mexic încheie caligrafic buclatemporală.

Şi totuşi...

Monitor Strate-gic

Nr. 3-4 / 2012156

Monitor Strategic

La data scrierii rândurilor prezentei recenzii,scena internaţională este ocupată cu protestelemusulmane anti-occidentale iar China şi Japoniasunt încleştate într-o dispută asupra insulelorSenkaku /Diaoyu. Climaterica încă neclară aPrimăverii arabe permite Turciei şi Iranului săjoace un rol viguros, polarizând loialităţi.1 Iar reto-rica iraniano-israeliană nu exclude un război caresă schimbe jocul de putere din Golful Persic.Mişcările din Marea Chinei de Est sunt interpre-tate de unii analişti ca începutul reînarmării japo-neze şi desprinderea de protecţia militară ame-ricană.2

Să fi reînceput trecutul fără ca noi să o ştim?

Drd. Silviu PETRE

1 Gary Feuerberg, „Turkey, Israel, Iran- Winners andLoosers from Arab Spring”, News Analysis, The EpochTimes, January 8, 2012, http://www.theepochtimes.com/n2/world/turkey-israel-iran-winners-and-losers-from-arab-spring-171943.html Goldcore Bullion and Wealth Manage-ment Company, Turkey Exports “Massive Quantities OfGold” to Iran and Arab Spring Nations, Business Insider,May 08, 2012, http://articles.businessinsider.com/2012-05-08/markets/31617473_1_gold-exports-gold-imports-bullion Birol Baskan, Can Turkey balance Iran?, AlJazeera, 02 Jun 2012, http://www.aljazeera.com/indepth/opinion/2012/05/2012523123533559964.html Ian Black,Iran confirms it has forces in Syria and will take militaryaction if pushed The Guardian, 16 September 2012, http://www.guardian.co.uk/world/2012/sep/16/iran-middleeast

2 Rodger Baker, „Understanding the China-JapanIsland Conflict”, Stratfor, September 25, 2012, http:/www.stratfor.com/weekly/understanding-china-japan-island-conflict?


=

Monitor Strategic

157RECENZII

SUMMARYIS

PAIM

— m

onitor

str

ateg

ic 3

-4 /

2012

ROMANIA’S ECONOMIC SECURITY / 3Bogdan Câmpianu, Ph.D. – The Capital Market’s Development / 5Ionuţ Dumitru, Ph.D. – Romania. Macroeconomic perspectives and challenges to economicpolicies / 15Lucian Anghel, Ph.D. – How To Finance the Economy? Stockmarket, a potential sollution(presentations at the „Foişor Project”, on April 24, 2012, Bucharest) / 30

GREATER BLACK SEA AREA: NEWS AND PERSPECTIVES / 43Paraschiva Bădescu, Ph.D. – The Greater Black Sea Area: Challenges and Opportunities / 45Simona R. Soare, Ph.D. – The Impact of the European Economic Crisis on the EaP and Its CrisisManagement Flagship Initiative / 51Şerban Filip Cioculescu, Ph.D. – Turkey and Russia’s Vision on the Greater Black Sea Area: therole and influence of local actors / 68Bogdan Mihai Popescu - EU and Russia Energy Dialogue: between cooperation and conflict / 81

INTERNATIONAL SECURITY / 95Monica Elena Paraschiv – Ballistic Missile Defense: NATO and Russia / 97Diana Papadopol – The „Panda Diplomacy”: China and its public diplomacy / 106Ana Maria Ghimiş – East versus West for the Arctic? / 114

OPINIONS / 125Mihail E. Ionescu, Ph.D. – An Islamist Middle East? / 127Iuliu Diculescu – Security Studies and Strategies: a critical perspective / 133Şerban Filip Cioculescu, Ph.D. – NATO’S military campaign in Libya: causes and consequencesof the „humanitarian bombing” / 136Şerban Liviu Pavelescu Ph.D. – The Military and Security Dimension of the Visegrad Group / 142

BOOK REVIEWS / 149Review to Apusul Westphaliei? Statul naţional în sistemul relaţiilor internaţionale în anii post-RăzboiRece [Westfalia’s Twilight? The Nation State in the Post-Cold War International System] by Iuliana–Simona Ţuţuianu – Georgeta Chirleşan, Ph.D. / 151Review to Următorii 100 de ani. Previziuni pentru secolul XXI/ The Next 100 Years. Forecasts forthe XXI Century [The Next 100 Years: A Forecast for the 21st Century] by George Friedman – SilviuPetre / 154

Monitor Strate-gic

Nr. 3-4 / 2012158

Monitor Strategic

Date post:	15-May-2023
Category:	Documents
Upload:	unibuc
View:	1 times
Download:	0 times